Un video simplu, dar frumos realizat. Aruncă o privire!

Şi zi-ne… tu unde te vezi peste 10 ani?

După o lungă pauză … episodul din 2011. :)

Primul episod e aici. Al doilea e aici. Al treilea e aici. Al 4-lea e aici.

Ted Williams până recent era un simplu cerşetor din SUA. El cerşea cu o pancartă în mână pe care scria că are o voce de aur, perfectă pentru radio. Timp de un an de zile a stat pe străzi şi a cerşit, după ce şi-a stricat viaţa când a început să consume alcool şi droguri (zice el).

Recent, Ted a fost descoperit şi angajat. I s-a oferit o casă şi acum trăieşte un vis ce a devenit realitate.

Chiar are o voce de aur!

Sean Walker într-un discurs (foarte) motivaţional.

[via Novac]

Se spune că “Cine n-are un bătrân să-şi cumpere.” şi de aceea am vrut să pun câteva întrebări unor vârstnici. Pe 1 octombrie a fost ziua internaţională a vârstnicilor şi cu ocazia asta Apa Nova le-a dedicat în toată luna octombrie diverse evenimente.

Am fost invitat la aceste mici evenimente ca să socializez cu aceşti vârstnici. A fost o experienţă minunată. Am văzut cum se distrează bunicii de azi, ce şi cum gândesc ei şi cum reacţionează când intră într-un mall.

Primul episod e aici. Al doilea e aici. Al treilea e aici.

În medie răspundem de 10 ori pe zi la întrebarea “Ce faci?” sau “Ce mai faci?”. Întrebarea asta a devenit un fel de salut. Când cineva pune întrebarea asta chiar nu vrea să ştie ce faci, ci vrea să ştie cum te mai simţi. Nu contează dacă fix acum croşetezi un ciorap, ci doar care-i starea ta de spirit. Adesea răspundem “Bine” pentru că considerăm că întrebarea “Ce faci?” nu merită un răspuns mai bun… Dar de fapt tocmai faptul că-i răspundem aşa de des o face o întrebare importantă.

Fiind o întrebare importantă trebuie să-i dăm un răspuns bun.

Schimbarea noastra de aici începe!

Primul episod e aici. Al doilea e aici.

Cineva mi-a zis odată: cum ar fi să scrii un articol doar din întrebări? Şi de atunci, sincer îţi zic, mă tot întreb: “Oare cum ar fi?”.

Şi cred că acesta-i momentul oportun: o să încerc să scriu un articol doar din întrebări, bine?

Nu de puţine ori am fost întrebat sau am auzit oameni întrebând: “Care-i scopul tău în viaţă?”. Prima dată când am fost întrebat aşa ceva m-am gândit: “De unde să ştiu eu?”. Scopul mi-l pot alege singur? Am voie să mă răzgândesc? Poate azi să fie scopul meu suprem fericirea şi mâine cucerirea Everestului?

Şi … DE CE CONTEAZĂ care-i scopul meu în viaţă? Zice acest lucru ceva despre mine? Dacă scopul meu în viaţa este să fiu, asemeni lui Aristotel şi Eudemonismului său, fericit, asta mă face ipocrit? Nesimţit? Trist?

Exista o vorbă în engleză care spună cam aşa: “Impossible is nothing.“. Şi JR, domnul din fotografia de mai sus, a ştiut să interpreteze vorba asta cel mai bine.

El este un simplu fotograf. Care e marea diferenţă dintre el şi restul fotografilor? El şi-a făcut singur expoziţia foto. Cum? Uite aşa: