Cu toţii avem pasiuni, fie că ne plac instrumentele muzicale ori să practicăm vreun sport, desenatul, fotografia, dansul, cititul, pescuitul, gătitul sau o mulţime de alte activităţi care ne entuziasmează şi ne captivează.
Dar ce sunt pasiunile?

PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă şi intelectuală deosebit de intensă şi stabilă, manifestată ca o tendinţă care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanenţa acţiunii lor. 2. Înclinaţie vie, însoţită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. ♦ Dorinţă, aspiraţie. (dexonline.ro)

Pasiunile ne energizează, ne încarcă pozitiv şi ne acaparează, atunci când facem ceea ce ne place nu contează că e trecut de ora 00:00 sau că am sărit peste cină.

Recent am fost supusă provocării de a purta o discuţie prin care urma să aflu, punând o serie de întrebări interlocutorului meu, cum i-aş putea atrage atenţia şi cum l-aş putea face să devină interesat de mine şi de ceea ce fac eu. Am aflat că sfaturile din scriiturile mele îi sunt deja cunoscute, că ştie cum să-şi stabilească precis obiectivele, că ştie cum să le atingă, dar că l-ar interesa o metodă prin care să scurteze drumul către atingerea acestui obiectiv.

Buuuun. M-am hotărât  să mă pun pe treabă şi să-i ofer  prin acest articol atât lui, cât şi tuturor celor interesaţi, o metoda practică  pe care am aflat-o recent de la unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din MLM, ce a avut bunăvoinţa să îşi împartaşească experienţa într-una din săptămânile trecute la Braşov.

Piedicile pe care le întâmpinăm în atingerea unui scop nu sunt altceva decât încercări la care suntem supuşi pentru a ne determina valoarea motivaţiei scopului. În funcţie de cât de puternică este motivaţia, aceste încercări ni se par mai dificile sau mai uşoare. Daca încercările la care suntem supuşi în parcurgerea drumului pentru atingerea scopului ne fac să renunţăm, înseamnă că motivaţia nu este suficient de puternică, că nu este motivaţia corectă, ori că nu ne dorim cu adevărat atingerea acelui scop.

Da, da, şi Motivonti mai ia câte o pauză, şi eu iau pauze şi ştiu sigur că şi tu iei câte o pauză atunci când simţi că ai nevoie de una.

Cred că cel mai mult apreciam o pauză atunci când eram la şcoală, când ştiam că după o oră de scris şi ascultat mă aşteptau 10 minute în care să fac ce vreau eu. Absolut orice.

Acum iau o pauză atunci când am nevoie de puţină relaxare sau de motivare. Exact! Pauzele te pot motiva să îţi continui treaba cu mai mult spor şi entuziasm şi îţi pot învinge chiar dispoziţia proastă!

Dar ce facem sau ce putem face în pauze?

Fiecare are propriul sistem de motivare. Recent, Motivonti.ro a făcut un sondaj prin care solicita UN SINGUR CUVÂNT MOTIVAŢIONAL.

Am primit răspunsuri din cele mai variate. Unii au dat răspunsuri egioste precum “sunt”, “eu”, “vreau” în timp ce alţii au dat răspunsuri mai altruiste: “fericire”, “încearcă”, “dăruieşte”. Din asta am înţeles că oamenii se motivează raportându-se la ei înşişi, la alţii, ori la diverse lucruri pe care le văd şi care sunt puncte de reper pentru ei.

La 20 ani cuvântul motivaţional este plin de speranţă. La 30 plin de înţelepciune. La 50 este plin de regret.

Punctualitatea contează? Se spune ca da.

Eu una, m-am dovedit a fi foarte nepunctuală de-a lungul timpului. La şcoală, la servici, la întâlniri de orice fel, când am meres în vizită, tot timpul am întârziat de cele mai multe ori. Uneori, făcând eforturi, am reuşit să fiu punctuală, deşi asta s-a întâmplat destul de rar.

La rândul meu, am fost pusă în situaţia să aştept. “Pe vremuri” se vorbea despre “sfertul academic”.

În opinia mea, viaţa este un cumul de evenimente şi trăiri, pe parcursul cărora o fiinţă trece prin mai multe etape.

Fiecare etapă în parte are specificul ei.

În fiecare etapă fiinta priveşte din altă perspectivă acelaşi gen de evenimente şi trăiri pe care le abordează în moduri diferite.

Orice om care la un anumit moment, într-o anumită, situaţie intervine în viaţa noastră, ne afectează în mod direct existenţa.

Există un proverb pe care cu siguranţă îl ştim cu toţii: “Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.“. Pentru două săptămâni sunt coordonatorul unui grup de 18 copilaşi cu vârste cuprinse între 14 şi 17 ani. Ieri o parte destul de mare din ei (peste jumătate de grup) a întârziat la o activitate în jur de 15 minute.

Nu, nu m-am dus să-i trag de urechi, nu m-am dus să zbier la ei sau să-i grăbesc… Nu-mi place să “trag” de oameni. Dacă ai convenit cu cineva că la o anumită oră trebuie să fii într-un anumit loc, atunci mi se pare de bun simţ să te prezinţi acolo la ora care trebuie.