Punctualitatea contează? Se spune ca da.

Eu una, m-am dovedit a fi foarte nepunctuală de-a lungul timpului. La şcoală, la servici, la întâlniri de orice fel, când am meres în vizită, tot timpul am întârziat de cele mai multe ori. Uneori, făcând eforturi, am reuşit să fiu punctuală, deşi asta s-a întâmplat destul de rar.

La rândul meu, am fost pusă în situaţia să aştept. “Pe vremuri” se vorbea despre “sfertul academic”.

Când facem ceva ce nu ne place să facem sau pur şi simplu încercăm să facem ceva fără să avem chef… avem talentul inegalabil de a pierde vremea. E ceva firesc. În fond… de ce să rescriu articole pentru un site de ştiri sau de ce să fac exerciţii la matematică când pot foarte bine să mă uit la o comedie bună sau să “zapez” prin Facebook, nu?

Uneori oricât de mult ne-am dori să stăm concentraţi şi să ne facem treaba nu reuşim. Şi problema este că dacă nu te concentrezi azi, mâine-ţi va fi şi mai greu să te concentrezi. Iar dacă săptămâna asta productivitatea ta a scăzut cu 50%, săptămâna viitoare va scade şi mai mult. Productivitatea scăzută devine M.O. (mod de operare).

Există un proverb pe care cu siguranţă îl ştim cu toţii: “Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.“. Pentru două săptămâni sunt coordonatorul unui grup de 18 copilaşi cu vârste cuprinse între 14 şi 17 ani. Ieri o parte destul de mare din ei (peste jumătate de grup) a întârziat la o activitate în jur de 15 minute.

Nu, nu m-am dus să-i trag de urechi, nu m-am dus să zbier la ei sau să-i grăbesc… Nu-mi place să “trag” de oameni. Dacă ai convenit cu cineva că la o anumită oră trebuie să fii într-un anumit loc, atunci mi se pare de bun simţ să te prezinţi acolo la ora care trebuie.

Se spune că timpul este inamicul nostru numărul unu indiferent că suntem bogaţi, săraci, din America sau Africa, creştini sau budişti, blonzi sau bruneţi, răi sau buni ş.a.m.d. Timpul ne afectează pe toţi – exceptând acei câţiva asiatici care au vârste de peste 120 de ani acum şi spun că au găsit “Cheia succesului”.

Dar oare chiar este timpul un inamic pentru noi? Nu cumva suntem noi propriul nostru inamic? Timpul ne controlează pe noi, sau noi ne controlăm timpul? Tind să cred că noi controlăm timpul… căci altfel expresia “nu mai pierde vremea” nu mai are niciun sens.

Știu că toată lumea iubește nespus de mult deadline-urile. Acele limite temporale care ne îndeamnă să folosim cuvinte speciale din toate limbile pe care le cunoaștem. Acest cuvânt minunat (deadline n.a.) care ne arată cât de repede trece timpul, acest concept care ne stresează chiar și în cele mai fericite clipe. Ei bine, ce-i de făcut?

Părerea mea coincide cu vorba englezului: „if you can’t beat them, join them.”

Am tot vorbit de organizare, de uitare, de time management şi tot aşa, dar niciodată n-am vorbit despre unde ar trebui făcut un To-Do list, cât de des trebuie “updatat” şi cât de des trebuie să te uiţi peste el ca să fie eficient.

Într-adevăr, primul pas în cazul în care vrei să fii un om mai organizat este să te apuci de un To-Do list (vasăzică o listă în care treci toate lucrurile pe care trebuie să le faci), dar asta nu-i de ajuns.

Mulţi oameni care se apucă de un To-Do list nu se ţin de el mai mult de 2 zile tocmai pentru că acesta este dezorganizat, greu de înţeles şi nu este de prea mare ajutor.

Atunci când Ariel mi-a propus să scriu săptamâna aceasta un articol despre o temă la alegere, primul lucru pe care l-am făcut a fost să scot din cutia așezată strategic la distanță de o mână de laptop un teanc de hârtii albe, pătrate, pe care îmi notez de obicei sarcinile pentru viitorul foarte apropiat. În mod straniu, de câte ori notez pe aceste foi, reușesc să-mi duc la capăt misiunea (poate pentru că albul simbolizează puritatea, poate pentru că pe ACESTE hârtiuțe notez numai ce-mi place să fac), pe când toate notițele referitoare la teme la mate (scrise pe niște sticky notes gălbioare) ajung la gunoi fără să fi fost bifate înainte.

Mi-am dezvoltat în ultimii 2 ani un sistem ce garantează că-mi voi aminti tot ceea ce-mi doresc să fac, deși sunt o persoană foarte uitucă de fel (poate și din cauză că am atâtea dorințe și atâtea direcții înspre care vreau să mă îndrept mai departe în viață). Ideea de la baza acestuia e simplă și voi avea grijă să ți-o expun în următoarele paragrafe.

A întârzia la o întâlnire (mai ales dacă-i de afaceri, sau ceva asemănător – adică nu o simplă întâlnire cu nişte prieteni) este imoral şi spune foarte-foarte multe despre un om. Cel puţin asta-i părerea mea.

Astăzi spre exemplu aveam la ora 14:00 o întâlnire în centrul oraşului. Cel aşteptat m-a anunţat pe la 13:45 că ajunge la 14:20, cu o mică întârziere de 20 de minute… Ajuns l-am întrebat: “Se circulă greu, sau ce?” şi mi-a înşirat întreaga sa zi drept explicaţie: Pe la 10 dimineaţa avea o întâlnire la care cealaltă persoană a întârziat 30 de minute. Asta l-a făcut să întârzie la întâlnirea de la 11:30 cam 15 minute. La a treia întâlnire iar a întârziat (deşi plecase mai devreme de la cea de a doua).