Am fost tare bucuroasă când Ariel m-a invitat să scriu despre fericire pe motivonti.ro, deoarece eram exact în momentul în care lucram la cartea mea “Fericirea are chipul TĂU”, deci ştia el ceva.

Ei bine, sunt cunoscută ca un simbol al entuziasmului desărvârşit, iar unul dintre atuu-rile mele cele mai mari este că sunt o persoană extrem de optimistă, care găseşte aspecte pozitive în absolut orice situaţie a vieţii.

Însă, haideţi să vă povestesc cum am ajuns până aici.

Am fost dintotdeauna o persoană veselă şi plină de imaginaţie, energică, iubitoare de lucruri frumoase, însă aveam bineînţeles şi eu fricile mele. Cream relaţii de dependenţă în jurul meu, aveam aşteptări de la alţii, crezând că numai prin ei pot găsi fericirea. Şi, cum era de aşteptat, întotdeauna rămâneam dezamăgită, pentru că aşa se întâmplă când îţi laşi propria ta viaţă şi fericire în mâinile altora.

Există un proverb românesc îndemn biblic ce spune: “Bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da, caută şi vei afla.“. Superb proverb, păcat că e atât de simplu încât mulţi refuză să-l înţeleagă şi caută subînţelesurile din el.

De multe ori nu facem anumite lucruri din cauza temerilor. De exemplu unora dintre noi ne e frică să nu fim refuzaţi atunci când cerem un ajutor celor mai “avansaţi”, mai “buni”. Chit că-i vorba de şcoală, serviciu, donaţie sau orice altceva. Avem o frică incredibilă faţă de refuzuri.

“Cum să-mi înfrunt temerile?” este o întrebare pe care ar trebui să şi-o pună orice om. În primul rând pentru că toţi avem temeri, iar în al doilea rând pentru că cu toţii ar trebui să vrem să scăpăm de ele. Eu personal am mai multe temeri – de unele probabil încă nici n-am aflat… în timp ce pe altele le-am trecut în lista celor înfruntate.

O să încep cu două temeri pe care le aveam eu şi voi continua cu temerile pe care probabil le ai tu. La finalul articolului este un sondaj. Hai să vedem de ce ne este cel mai frică.