Ai crescut cu ideea că un învingător nu renunță niciodată. Opusul, cel care îndrăznește să renunțe e numit laș, incapabil, lipsit de ambiție, slab, fricos etc. Nimic mai greșit. Laș e cel care nu renunță pentru că nu e în stare să facă față unei noi provocări, slab e unul care nu găsește în el puterea să o ia de la capăt, incapabil e cel care nu știe să facă decât unul și același lucru toată viața și nu pentru că i-ar plăcea, cât mai degrabă pentru că nu a fost în stare să fie curajos atât cât să își urmeze visele.

Dacă ai încercat până acum să schimbi ceva la tine, probabil că știi de câte probleme te lovești încă de la început. Deși nu pare normal, prietenii sunt primii care încearcă să te convingă să te răzgândești. Dacă nu reușești? Dacă nu-ți prinde bine schimbarea? Dacă e prea greu? Dacă și iar dacă…

Sigur nu din răutate; poate așa consideră ei că e mai bine pentru tine (sau pentru ei), să rămâi același vechi tu. În general nu ne place schimbarea. Orice schimbare, oricât de mică, ne dă peste cap rutina cu care ne-am obișnuit, iar asta conduce de multe ori la stări de indispoziție și stres.

Cunoşti pe cineva care te-a inspirat prin comportamentul lui/ei? Cum te-ai simţit atunci când ai văzut că acea persoană acţiona atunci când multora le era frică, sau că îşi respecta principiile şi îşi asuma responsabilitatea acolo unde toţi aruncau vina pe altcineva? Cu toţii avem o influenţă asupra celor din jurul nostru şi de multe ori când ne aflăm în dificultate, căutăm modele de urmat – şi cel mai des le găsim în mediul în care trăim: printre prieteni, colegi şi cei cu care ne petrecem majoritatea timpului.

- “Când ne-am schimbat mult, suntem îndemnaţi să presupunem că am trăit mai mult.” – Marcel Proust
- “Schimbarea nu vine din cer. Vine din acţiunea umană.” – Tenzin Gyatso
- “Schimbarea este legea firii.” – John F. Kennedy

„Nu mai pune totul la suflet!”, „Nu mai aştepta atât de mult de la nimeni!”, „Nu mai judeca oamenii dupa fiecare faptă pe care o fac!”. Cred că le-am zis deja de 1000 de ori atunci când am avut ocazia şi o să continui să o fac pentru că sunt unii oameni care pur şi simplu nu vor să mă înţeleagă.

Tu: “Nu mă pot schimba!”

Replica asta începe să mă enerveze tot mai tare. Mi se pare cel mai absurd pretext pentru a te eschiva din calea unei provocări, probabil, prea mari. Nu i-am judecat niciodată pe cei care îmi aruncă un astfel de răspuns atunci când încerc să îi ajut să vadă lucrurile altfel. Fiecare e stăpân pe propria viaţă şi pe propriile acţiuni.

Nu întotdeauna oamenii reacţionează aşa cum ne dorim. De multe ori ei nu fac lucrurile aşa cum ne-am fi imaginat noi şi ne înşeală aşteptările.

Din păcate trăim într-o societate şi nu putem face totul singuri, munca în echipă fiind din ce în ce mai des întalnita. Apare atunci inevitabilul – trebuie să îi critici pe ceilalţi. Nu este o soluţie de dorit însa ştim că o critică poate să fie constructivă şi să îmbunătăţească relaţiile dintre oameni. Problema se pune însa la modul de expunere al criticilor. Ideea de bază este sa critici comportamente şi idei, nu persoane! Sfaturile următoare te vor ajuta să modifici comportamentele deranjante la ceilalţi într-un mod cât mai discret şi clar.

Cum erai la 18 ani… sau la 16? Care erau visele tale? Ce planuri aveai?

Sunt sigură că te-ai gândit de multe ori la asta. Fie că au trecut 2 sau 20 de ani.

Cât din ceea ce ai dorit ai reuşit să realizezi? Câte din visele tale s-au schimbat cu altele, mai „pretenţioase”? Câte dezamăgiri ai avut în timpul ăsta? De câte ori te-ai simţit dezarmat şi incapabil să îţi atingi ţintele propuse? Te-a făcut asta să renunţi sau ai găsit forţa să te reculegi şi să mergi mai departe?

Era cândva un regat. Acest regat era condus de un rege şi  o regină minunaţi. Toţi supuşii îi iubeau pentru bunătatea şi înţelepciunea lor. Toată lumea era fericită. Într-o zi, regele vecin a pornit război împotriva lor, invidios pe bunăstarea şi fericirea lor. Parte din strategie a fost să le otrăvească fântânile, dar nu ca să îi omoare, ci ca să înnebunească. Toţi locuitorii regatului au băut apa otravită şi au înnebunit. Regele şi regina, nefiind oameni de rând, nu au baut pentru că ei beau numai băuturi alese, aşa că au rămas întregi la minte.

După ce şi-au pierdut minţile, supuşii au vrut sa-i omoare pe rege şi pe regină pentru că aceştia din urmă nu le mai placeau şi nu erau ca ei. Atunci regina, în înţelepciunea ei, l-a sfătuit pe rege să bea şi ei apa aceea ortăvită şi să devină nebuni asemeni supuşilor lor.