Recent am fost supusă provocării de a purta o discuţie prin care urma să aflu, punând o serie de întrebări interlocutorului meu, cum i-aş putea atrage atenţia şi cum l-aş putea face să devină interesat de mine şi de ceea ce fac eu. Am aflat că sfaturile din scriiturile mele îi sunt deja cunoscute, că ştie cum să-şi stabilească precis obiectivele, că ştie cum să le atingă, dar că l-ar interesa o metodă prin care să scurteze drumul către atingerea acestui obiectiv.

Buuuun. M-am hotărât  să mă pun pe treabă şi să-i ofer  prin acest articol atât lui, cât şi tuturor celor interesaţi, o metoda practică  pe care am aflat-o recent de la unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din MLM, ce a avut bunăvoinţa să îşi împartaşească experienţa într-una din săptămânile trecute la Braşov.

Prin cartea sa, Luca Dezmir ne prezintă reţeta ideală, conform căreia – cel putin teoretic – oricine poate deveni independent financiar.

Am citit pe ultima copertă a cărţii că el este primul autor din România care îndrăzneşte să abordeze asemenea temă dintr-o perspectivă inedită: propria experienţă. Devine astfel, un foarte bun şi concret exemplu.

Ideea de a scrie această lucrare mi se pare extraordinară. Spun Lucrare şi nu Carte, întrucât nu este o carte în sine, ci un cumul de idei şi indicaţii, bazate în primul rând pe propria experienţă, precum şi pe studiul altor asemenea lucrări.

“Oamenii sunt fructe sau numere?” m-a întrebat un OM.

“Cred că suntem nişte fructe numerotate”, i-am răspuns. “Fiecare fruct dintre noi are un număr. Sunt convinsă că suntem trecuţi undeva, într-o hârţoagă groasă şi prăfuită, pe inventar.”

Am plantat un pui de gutui în grădină. Era mic cam cât o nuia. Din aceea cu care sunt ameninţaţi copiii când nu sunt cuminţi…

O vreme l-am îngrijit. L-am săpat, l-am udat, am curăţat buruienile din jurul lui. Ba chiar i-am pus o proptea care să-I ghideze către înalţimi. A crescut frumos. Un an. Al doilea an. Apoi am uitat de el.

A crescut în continuare, numai că aracul i-a “rămas mic”. Buruienile au început să-l acopere, iar el, sufocat si sălbatic, şi-a croit drum către cer aşa cum a crezut el de cuviinţă.

Ce înţeleg eu prin nivel optim de rezultate? Prin nivel optim de rezultate înţeleg un anumit numar de taskuri care dacă sunt îndeplinite poţi considera că acea zi a fost una foarte productivă.

După cum am spus într-un articol anterior eu folosesc principiul 6-1 şi anume 6 zile rezultate, 1 de odihnă. Însă este o mică problemă în acest principiu. În acele zile dacă doar muncesc o să devin dependent de muncă. Din acest motiv acest principiu are nevoie să fie însoţit de o simplă observaţie şi anume că este necesar ca în fiecare zi să fie atins un nivel optim, nu mai mult, nu mai puţin.

Această zi, cel puţin pe foaie, a fost mai productivă deoarece am reuşit sa îmi îndeplinesc mai toate taskurile. Însă şi azi am întâmpinat o mică problemă. Deşi am reuşit să lucrez pentru toate taskurile nu pot sa spun ca am reuşit să le fac în întregime. De ce? Deoarece sunt în cea mai mare parte activităţi.

Adică acuma când ma uit pe foaie văd: “Învăţ Legile Mendeliene”. Când am să ştiu când am reuşit să îndeplinesc acest task? Este foarte subiectivă formularea şi pur şi simplu îmi permite să mă sabotez singur şi să citesc o dată în mare grabă tot ce era de citit şi apoi să zic că am reuşit să învăţ. Din acest motiv lecţia pe care eu personal am învăţat-o azi este să îmi scriu taskurile ca rezultate şi nu ca activităţi. Atunci când acestea indică foarte exact rezultatul dorit nu încape nicio urmă de subiectivism. Nu te poţi sabota. Ori l-ai îndeplinit în întregime ori nu.

A trecut prima zi de abdomene şi chiar şi dimineaţa zilei cu numărul doi. Rezultatele? Mie-mi plac. Tabelul meu arată cam aşa:

În prima zi am reuşit să fac 50 de abdomene dimineaţa fără să mă epuizez. Azi am făcut 63 iar mâine am de făcut 79, sau să-i zicem rotund: 80. În ritmul ăsta o să ating targetul de 150 destul de repede.

Ştii să joci domino? Atunci imaginează-ţi că fiecare din următoarele cuvinte (ce noi ne vom imagina că desemnează acţiuni) este o piesă de domino care cade peste următoarea piesă. Când o piesă cade înseamnă că tu ai făcut acea acţiune.

(schemă după Jeff Keller)