Cred că unul din secretele succesului este pozitivismul. Pozitivismul se reflectă în mod direct atât în atitudinea noastră, cât şi în acţiunile pe care le întreprindem.

Respectul exprimă o atitudine pozitivă. Nu poţi pretinde că respecţi pe cineva dacă nu ai respect pentru tine şi, dacă te respecţi pe tine însuţi, este necesar să îi respecţi şi pe ceilalţi. Dacă te respecţi numai pe tine, iar celailţi au o valoare apropiată de cea a lui epsilon, atunci ai o problemă.

Când celălalt nu îţi răspunde în acelaşi mod, este firesc să îţi schimbi şi tu atitudinea fată de el? 
Desigur! Numai că este foarte important cum o faci.

Există un proverb pe care cu siguranţă îl ştim cu toţii: “Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.“. Pentru două săptămâni sunt coordonatorul unui grup de 18 copilaşi cu vârste cuprinse între 14 şi 17 ani. Ieri o parte destul de mare din ei (peste jumătate de grup) a întârziat la o activitate în jur de 15 minute.

Nu, nu m-am dus să-i trag de urechi, nu m-am dus să zbier la ei sau să-i grăbesc… Nu-mi place să “trag” de oameni. Dacă ai convenit cu cineva că la o anumită oră trebuie să fii într-un anumit loc, atunci mi se pare de bun simţ să te prezinţi acolo la ora care trebuie.

Ieri a fost luni şi corporatiştii din toată lumea asta ştiu ce înseamna “luni”. Această zi este o-ri-bi-lă. Toată lumea vrea ceva de la tine luni. Şeful, colegul, vecinul, gunoierul, poştaşul, iar şeful, apoi şeful mai mare, apoi direct patronul… Pentru că luni este luni şi luni este ziua în care munceşti de-ţi sar capacele, vorba ‘ceea. Luni e ziua în care toate trebuiau să fie gata ieri! Deşi era duminică şi în weekend nu lucrăm. Culmea!

Ca să nu ajung asemeni corporatiştilor am început să-mi organizez şi prioritizez munca. Sau cum îmi place mie să-i zic: Îmi respect munca!