Uneori ne întrebăm dacă ne cunoaştem noi înşine cu adevărat. Dacă ceea ce arătăm este ceea ce suntem. Desigur, nu putem arăta exact cum şi ce suntem, dar ceea ce arătăm este adevărat? Atunci când relaţionăm, fiecare dintre noi este perceput într-un anume fel de ceilalţi.  Este adevărat ceea ce vad ceilalîi? Eşti Tu aşa cum te văd ei?

Aghata Christie spunea: “Puţini dintre noi sunt ceea ce par a fi.”

Oare avea dreptate? Oare cei din jurul nostru sunt minciuni mai mult sau mai puţin elaborate sau plăsmuiri create de mintea noastră?

Am auzit la radio că în Bucureşti începe programul „Rabla casnică”. Toţi cei cărora le pasă de mediu îşi pot lăsa în faţa caselor/blocurilor aparatele electronice şi electro-casnice pentru a fi ridicate de către firmele de specialitate contractate. De asemeni, se foloseşte acelaşi program pentru tot felul de deşeuri rezultate din activitaţi casnice. Mi se pare o idee extraordinară. Acelaşi sistem ar putea fi aplicat pentru o mulţime de alte lucruri: „Programul rabla pentru haine vechi” sau „Programul rabla pentru jucării”.

Nu poate exista o transformare a întunericului în lumină şi a apatiei în mişcare fără EMOŢIE. (Carl Gustav Jung)

Ora 20.00. Zgomotul produs de motoarele deja pornite se intensifică. Simt cum miracolul ce ne-a acceptat primitor începe să se dezmortească. Alunecă încet către luminile dispuse pe drumul ce-l are de parcurs.

E linişte. Unii urmăresc cu atenţie indicaţiile stewarzilor, în timp ce alţii privesc dezinteresaţi prin hublou. Este o noapte neagră. Sau aşa o percep eu. Poate din cauză că luminile oraşului sunt foarte departe şi singurul contact cu exteriorul sunt beculeţele ce clipesc ritmic, nervoase, indicând şi delimitând traseul.

Miercuri, 2 martie, la orele 19, Caffffe Creativa (hartă) gazduieşte un nou eveniment Motivonti.

De data aceasta nu avem poveste de seară cu un invitat. De data aceasta vă provocăm la distracţie maximă în cadrul unei seri de creativitate, respectiv creaţie literară.

Vom inventa poveşti, ne vom juca cu cuvintele şi vom avea ocazia să ne duelăm în epigrame din nou.

Vă promitem relaxare, distracţie şi multă, multă vorbă!

Haideţi să socializăm de-adevăratelea! Dăm netul la o parte pentru o întalnire adevarată! Veniţi alături de noi la cafeneaua unde poveştile prind viată!

Cost: 10 lei şi un zâmbet (aducem noi ceai, cafea, băuturi, chestii de ronţăit şi altele…)

Ce sunt banii?

În DEX scrie: echivalent general al valorii mărfurilor, el însuşi fiind o marfă. Deci ar trebui să fie o facilitate in a obţine lucrurile pe care le dorim.

Dar cum se obţin banii. Nu metoda propriu-zisă. Mai corect ar fi să întreb: care este preţul banilor?

În ziua de azi, preţul este cam o treime din viaţă. Banii au depaşit valoarea de marfă şi au devenit un scop în sine pentru mulţi oameni, iar zicala: “banii nu aduc fericirea” a fost completată cu: “…dar o întreţin”.

Am avut, acum o vreme, o revelaţie. Mă rog, nu chiar revelaţie, pentru că asta vă poate duce cu gândul undeva prea departe, unde nu se ajunge uşor.

Mi s-a proptit, deci, înaintea judecăţii, o întrebare pe care am catalogat-o ca fiind dificilă (am darul ăsta, de a amănunţi nejustificat despre lucruri). Luată cu copy-paste, întrebarea era cam aşa:

- Tati, ştii ce nu-nţeleg eu? (…capcană retorică…) Pomii sunt destul de rari (pre-argumentare). Cum se face că aproape toate maşinile care ies de pe drum intră direct în copaci?

Din totdeauna, oamenii au tendinţa să se asocieze între ei. Criteriile după care aceştia o fac sunt foarte diferite: vârsta, preocupări, interese etc.

În afară de o singură caracteristică pe care o au în comun – sexul – ce ii grupează în două, oamenii nu prea pot fi generalizaţi dupa o trăsăstură unică, comună.

Am putea spune că toti oamenii care au una sau mai multe trăsături comune formează o mulţime. De exemplu meseria: mulţimea tuturor: şoferilor, mulţimea tuturor profesorilor, a tuturor medicilor, ş.a.m.d. Toate aceste mulţimi se acceptă între ele, pentru că fiecare are reguli pe care le acceptă celelalte şi pentru că membrii uneia fac parte şi din alte mulţimi.

Ți s-a întâmplat vreodată să nu fii mulțumit de tine, să ai impresia că orice acțiune pe care încerci să o desfășori se lovește de o oarecare rutină, de un anumit tipar care a dus până acum la greșeli dar pe care nu reușești să îl schimbi? Mie mi s-a întâmplt și mă lupt pe cât posibil să scap de hiba asta a personalității mele.

Dacă nu ai înțeles ce vreau să spun, hai să îți dau un exemplu concret: Cunoști pe cineva și te comporți într-un anumit fel. Rezultatul nu e tocmai fericit, indiferent dacă era cineva de sex opus sau un om care ți-ar fi putut deschide uși mai departe. Treci peste eșecul social, însă data viitoare când ți se ivește aceeași ocazie te comporți exact la fel, poate chiar te gândești că cine te place, te place așa cum ești. Și ajungi la același rezultat nefericit.