Fiecare om are propria individualitate, suntem originali, însă dintr-un motiv sau altul preferăm să îi copiem pe ceilalţi, să nu arătăm exact ceea ce simţim sau gândim cu adevărat. Este vorba probabil de teama de a nu ieşi în evidenţă şi a fi “diferiţi”. În zilele noastre, a fi diferit capătă deseori o conotaţie negativă, în sensul că nu se referă la o persoană originală si deosebită, ci la una care este incapabilă să fie la fel cu ceilalţi, de a se integra, mentalitate care este de altfel una total greşită.

De ce e bine să fii diferit?

Originalitatea constă în a încerca să fii ca oricare altcineva şi să ratezi. (Raymond Radiguet)

Când vine vorba de dezvoltare personală, cea mai comună problemă de care oamenii se lovesc este lipsa de încredere în sine. Fie că e vorba de înfăţişare fizică, de relaţia cu şefi, părinţi, prieteni sau cu persoanele de sex opus. De exemplu, câţi dintre voi nu au fost în situaţia de a simpatiza pe cineva, o persoană de sex opus, dar de a vă fi frică să îl abordaţi din diverse motive cum ar fi “E prea drăguţ/ă.”, “Nu s-ar uita la mine.”, “N-am curaj să mă duc să îi vorbesc.” şi aşa mai departe?

Vestea proastă e că de cele mai multe ori ai avut dreptate. Acel cineva nu s-ar uita la tine. Şi asta nu pentru că ai fi urât sau prost ci pentru că personalitatea ta slabă nu l-ar atrage cu nimic.