Noi, românii, am fost crescuţi cu idea că le putem face pe toate.

Dacă i se strică robinetul acasă, românul nu cheamă instalatorul. Îşi spune: “Ce? Eu nu sunt în stare?”. Se chinuie până işi prinde urechile şi munceşte până îi dă de capat.

Eu cred că este un concept greşit, iar auto-gospodărirea asta exagerată este adeseori, nu numai ineficientă, dar şi distructivă. Dacă ar fi posibil ca fiecare să le facă singur pe toate, atunci nu am mai avea nevoie unii de alţii.

Croitorul ar fi şi cizmar şi zugrav şi tâmplar şi doctor şi instalator.

Pentru că trăim în comunităţi, este impetuos necesar să avem nevoie unul de celălalt.

Ieri am reuşit să îmi respect propriile sfaturi foarte bine. Să ştiţi că sfaturile pe care eu vi le ofer în aceste clipe sunt trăite pe pielea mea, parcă atunci când îmi pun ideile pe foaie încep să se rafineze şi învăţ şi eu din ceea ce scriu, nu numai voi. Deci ieri mi-am făcut o listă de 10 taskuri din care 6 dintre ele le-am ales ca nivelul optim de rezultate. Am reuşit sa îndeplinesc aceste 6 taskuri fără să fac nimic in plus. Ajuns la sfârşitul acestei zile şi uitându-mă retrospectiv sunt destul de mândru de mine.