Am constatat că există o „scânteie”. Un ceva care provoacă mecanismul motivaţional. De multe ori nu conştientizăm ce anume a aprins scânteia şi ne întrebăm: ”Oare ce m-a determinat să mă motivez?”

Secretul motivaţiei constă în găsirea şi „izolarea” scânteii! Dacă o găseşti, indiferent ce se poate întâmpla pe parcursul drumului respectiv, te foloseşti de ea pentru a îţi reînprospăta motivarea, în momentele de cumpănă. De aceea este extrem de importanta determinarea corectă şi precisă a motivaţiei.

Un alt aspect important, reacţie firească a motivaţiei şi în strânsă legatură cu aceasta, este Atitudinea! Ca să citez: „Atitudinea determină altitudinea”. Este exprimarea perfectă pentru o motivare corectă.

Atitudinea implică starea ta psihică, care trebuie să fie pozitivă. Măreaţă. Trebuie să te simţi „mare”, ca să fii”mare”.

Fiecare dintre noi are un ritm interior anume. Propriu şi personal, acest ritm reprezintă individul.  O încercare de mărire sau de diminuare a acestui ritm poate determina un dezechilibru.

După cum sigur aţi constatat, există oameni care fac lucrurile mai încet şi oameni care le fac mai repede. Dacă îi ceri unui „încet” să se grăbească, e posibil ca şi lucrul pe care ştie să-l facă cel mai bine să il greşească şi să îi iasă rău. Acelaşi efect poate avea asupra unui „grăbit” o solicitare de încetinire. E adevarat că o „scânteie” poate face un „încet” să prindă avânt şi să îi dea aripi, dar la fel îl poate determina să şi le frângă.

Ideea este că fiecare trebuie să îşi respecte ritmul pe care îl are. Oricum va ajunge la acelaşi rezultat. Motivaţia şi atitudinea sunt factori mai importanţi decât ritmul. Este cam ca graba la volan: tai calea altui automobil pentru a câştiga câteva minute, cu riscul producerii unui accident.

În orice moment al vieţii te aflii, etapă pe care o parcurgi, oricare ar fi vârsta ta, caută scânteia şi îmbunătaţeşte-ţi atitudinea. Conform ritmului tău.Doar aşa vei înainta. Poate încet, dar sigur!

Mult succes!

Mă simt aşa… ”rătăcită” …se învălmăşesc gândurile în mintea mea şi nu reuşesc să mă adun.

Parcă am în cap urnă plină cu bile de la LOTO, unde fiecare bilă reprezintă o sarcină. Se amestecă, se amestecă, dar niciuna nu e destul de „norocoasă” încât să cadă prin gaură. Partea proastă e că mă dor pereţii urnei de la atâta amestecat, iar bilele se deteriorează. Când mai cade câte una, uneori este prea târziu. Este „expirată”!

În felul acesta rezolvarea problemelor este anevoioasă şi necesită foarte mult timp, drept pentru care mă simt neproductivă şi asta mă nemulţumeşte. Îmi place ca seara, la culcare, să pot spune: „Azi am avut o zi plină! Sunt obosită, dar am satisfacţia realizarilor!”. Acest lucru nu se poate întâmpla în perioadele acelea despre care vorbeam.

Soluţia!

Însă am găsit o soluţie foarte la îndemână, pe care sunt sigură că mulţi dintre voi o ştiţi, dar nu o aplicaţi. Este ridicol de simplă şi poate de aceea foarte mulţi nu îi acordă suficientă atenţie.

Pentru a evita omiterea unor lucruri importante, am început să-mi fac „liste” pe care le prind pe frigider cu magneţi. Îmi împart sarcinile în categorii şi fac bileţele. Urmează doar să mă uit pe ele şi să mă organizez în cel mai eficient mod.

Am listă cu produsele care se consumă - la cumpărături merg întotdeauna cu listă; cu diverse probleme gospodăreşti: de înlocuit prelungitorul de la frigider, de stropit pomii cu substanţe împotriva dăunătorilor, de lipit gresia desfacută de pe treaptă; lista cu „drumuri”: şedinţă la şcoală, de mers la Fisc, de achitat facturi, de vaccinat căţeii etc.

Optând pentru bileţele, am posibilitatea să „combin” listele şi să fiu mai eficientă.

Metoda asta este valabilă pentru orice fel de sarcini: în gospodărie, la birou, la şcoală. Orice şi oricât ai avea de făcut, fie că e pe termen lung sau scurt, e mult mai simplu să te organizezi având liste.

Simplu, sigur, rapid! Chiar dă rezultate! Scrie azi ce vei face mâine! Spor la „bileţit”!

Eu una, m-am dovedit a fi foarte nepunctuală de-a lungul timpului. La şcoală, la servici, la întâlniri de orice fel, când am meres în vizită, tot timpul am întârziat de cele mai multe ori. Uneori, făcând eforturi, am reuşit să fiu punctuală, deşi asta s-a întâmplat destul de rar.

La rândul meu, am fost pusă în situaţia să aştept. “Pe vremuri” se vorbea despre “sfertul academic”.

Punctualitatea era de bază, dar în limita bunului simţ intra întarzierea cu un sfert de oră. De cele mai multe ori m-am încadrat în 10 minute, aşa că nu era foarte grav sa întârzii, însă mă enervam că nu reuşeam să ajung măcar cu 5 minute mai devreme. Nu ştiu cum se întâmpla, dar ba nu venea autobuzul, ba nu găseam cheile casei înainte să plec, ba uitam ceva şi mă întorceam din drum. Mereu aveam o scuză. Cel puţin pentru liniştea mea.

De când s-a răspândit telefonia mobilă şi oricine poate fi contactat oricând şi oricum, oriunde ar fi, sfertul academic a cam disparut. Acum poţi da un telefon şi poţi spune că vei întârzia. Asta e un lucru destul de bun, întrucât poţi aştepta liniştit, ştiind dacă se întâmplă ceva, ştiind sigur dacă persoana va veni sau nu.

O altă variantă pentru aşteptare sunt cele “2 minute”, dar care nu au legătură  directa cu punctualitatea.

“Te sun în 2 minute” sau “Mă întorc în 2 minute” sau “Aşteaptă 2 minute”. Presupun că aţi auzit de nenumărate ori ceva de genul ăsta.

…şi cele două minute devin 10… sau 20… sau o oră… sau poţi primi a doua zi un telefon: “Am uitat de tine, scuză-mă!”

Ei bine, cele 2 minute sunt fără nicio excepţie RELATIVE! Chestia asta mi se pare extrem de amuzantă, întrucât practic nu există un timp real care să limiteze cele 2 minute.

Pentru mine, lipsa punctualităţii nu era o problemă de organizare a timpului , ci una de organizare mentală. Am învăţat să mă gândesc  că ora întâlnirii este cu 10 minute mai devreme.  Dacă era vorba de ora 1, îmi propuneam să ajung la ora 1 fără 10. Încet, încet am reuşit nu numai să nu întârzii, ci să ajung  mai devreme cu 10 minute.

Cele 2 minute le evit cât pot de mult. Aproape am ajuns să nu le mai folosesc. Uneori, după ce spun “aşteaptă 2 minute”, în secunda următoare îmi trece prin minte că e doar o minciună şi o regret. Nu-mi place să mint.

Mai este valabil sfertul academic şi cam cât înseamnă cele 2 minute pentru voi?

Programele „Rabla” ar trebui să preceadă împânzirea oraşelor cu containere speciale pentru categoriile de deşeuri, aşa cum sunt în toate ţările civilizate pe care le luăm sau le dăm de multe ori ca model.

Ştiu, tentative în sensul ăsta sunt, dar până la a acoperi necesarul de asemenea containere  mai este foarte mult. De exemplu, chiar ieri am trecut prin piaţa Obor. Un loc extrem de aglomerat şi colorat. Unul din locurile în care se impune amplasarea unor asemenea containere. Desigur, ar mai trebui  urmarită şi buna utilizare a acestora, dar acesta este un alt aspect. Ţine de educatia oamenilor (oare când se va desăvârşi?!?!?).

O altă problemă pe care o ridică venirea primăverii este gunoiul ce iese la iveală după topirea zăpezii şi uscarea noroiului. Se spune că iarna are un rol important: frigul distruge microbii şi curăţă natura. Ei bine, gunoaiele pe care le ascunde zăpada reînvie o mulţime de microbi. Mi se pare firesc ca fiecare cetăţean onorabil să cureţe trotuarul din faţa casei, iar administraţiile blocurilor să intreprindă acţiuni de curăţare la care să participe locatarii blocurilor.

În fiecare an elevii sunt scoşi în parcuri şi sunt îndemnaţi să ajute la curăţarea lor. Cu mic, cu mare, înarmaţi cu pungi de plastic. Sub supravegherea profesorilor şi a învăţatorilor, copiii sunt învăţaţi să aprecieze şi să respecte natura.  Cred că ceva asemănător ar trebui făcut şi cu adulţii. De multe ori aceştia sunt mai neglijenţi decât cei mici.

Dacă avem pretenţia să ne fie bine, trebuie să muncim.

Aşadar, haideţi la treabă, oameni buni!

Avem mult de lucru!

O primăvară fumoasă şi curată vă urez!

Am citit pe ultima copertă a cărţii că el este primul autor din România care îndrăzneşte să abordeze asemenea temă dintr-o perspectivă inedită: propria experienţă. Devine astfel, un foarte bun şi concret exemplu.

Ideea de a scrie această lucrare mi se pare extraordinară. Spun Lucrare şi nu Carte, întrucât nu este o carte în sine, ci un cumul de idei şi indicaţii, bazate în primul rând pe propria experienţă, precum şi pe studiul altor asemenea lucrări.

Scrisă într-o manieră lejeră şi folosind un limbaj simplu, accesibil – fără rigiditatea unor termeni complicaţi de specialitate – “Ieşi din Labirint” se adresează, în principiu, oricărei persoane capabilă să citească şi să socotească (inclusiv adolescenţilor).

Prin exemplul pe care îl da prin el însuşi, Luca arată că se poate trăi chiar şi în România – ţara pe care atâţia ingraţi o blamează – cel puţin decent.

În scopul de a vă stârni curiozitatea, vă voi împărtăşi câteva idei importante din această lucrare.

Pentru a deveni independent financiar, ai nevoie în principal de:

1. EDUCAŢIA FINANCIARĂ, ce se poate obţine printr-un studiu minim – nu este necesar să fii expert în finanţe.

2. CAPITALUL nu este obligatoriu să fie mare dar, cu cât este mai mare, cu atât profitul POATE fi mai mare. Ideal este ca el să fie direct proporţional cu experienţa, pentru a reduce pe cât posibil riscurile.

3. INSTINCTUL FINANCIAR l-aş putea numi simplu FLER sau al 6-lea simţ. Poate fi nativ sau poate fi cultivat şi devine o consecinţă a experienţei sau a unor cunostinţe fructificate (şi revenim la educaţia financiară).

În afaceri –indiferent ce reprezintă acest termen- este nevoie de multă inspiraţie.

4. ŞANSA aş putea-o defini ca fiind un concurs de împrejurări favorabile, ce poate fi exploatat.

De asemeni, Luca Dezmir accentuează un lucru foarte important: ECONOMISIREA. El  ne prezintă metode simple şi comode, la îndemâna oricui, de a economisi bani.

-          Producând o serie de alimente si confecţionând produse uşor de obţinut în casă;

-          Renunţând la specialişti pentru o serie de servicii, pe care le-am putea face singuri;

-          Optimizând consumul prin investiţii ce se amortizează în perioade mai scurte sau mai lungi de timp ( dar care se justifică).

Îmi este foarte greu să limitez lucrarea lui Luca la doar aceste cuvinte şi doresc sa nu îi minimalizez valoarea scriindu-le.

Pentru fiecare cititor în parte, aceasta poate deveni manualul ideal de EDUCAŢIE FINANCIARĂ, educaţie ce lipseşte aproape cu desavărşire majoritaţii românilor.

Dacă cititorul şi-ar însuşi măcar 10% din învaţăturile lui Luca Dezmir, ar fi mai bogat şi s-ar îndrepta către prosperitate cu siguranţă, întrucât s-ar EDUCA FINANCIAR.

Dacă ştii că poţi mai mult, dar nu ştii cum şi ce să faci, dacă ai încredere în tine şi în potenţialul tău, dacă vrei să te îndrepţi către independenţa financiară, citeşte-l pe Luca Dezmir şi învaţă cum să “Ieşi din Labirint”.

“Stresul face parte din portretul epocii noastre, ca aerul şi soarele.” (Vasile Ghica)

Fie că e vorba de elevi sau de angajaţi, nu există persoană care să poată zice că nu s-a confruntat cu această problemă, lucru pe care ar trebui să-l vedem ca pe un semnal de alarmă.

Ce înseamnă de fapt stresul?

STRES ~uri n. Stare patologică constând în supraîncordarea unui organism viu, când asupra lui acționează factori negativi puternici. /<engl., fr. stress

În cantităţi prea mari, stresul ne tulbură activitatea, dând diverse simptome printre care:

• nervozitate, iritabilitate, deprimare
• anxietate şi proastă dispoziţie, sensibilita la critici
• sentiment de încordare
• mai multa îngrijorare fără motiv
• lipsa entuziasmului şi a motivaţiei
• subestimare, pierderea încrederii în sine

Ceea ce e de ştiut însa e faptul că stresul nu este o forţă ce ajunge să ne controleze, ci un simplu obstacol care nu poate fi doar învins, ci şi prevenit. Putem sa facem din el un aliat.  Nu există însă o reţetă standard pentru a face faţă stresului şi a deveni toleranţi la el, dar ţinând cont de urmatoarele sfaturi, cu siguranţă că îţi va fi mai uşor să îl înfrunţi.

Cum poti preveni stresul?

• Încearcă să îţi schimbi atitudinea. Pentru a reuşi să previi stresul trebuie în primul rând să conştientizezi riscurile care vin odată cu el. Impune-ţi să fii relaxat si nu lăsa nimic sa te streseze.
• Stabileşte-ţi scopuri cât mai realiste şi relativ uţor de atins. Cu toţii tindem spre perfecţiune însă e clar că nu o putem atinge. Propune-ţi sa faci ceea ce stii ca se poate. Scopurile realiste ne scapa de stresul inutil.
• Nu te neglija.  Fă-ţi timp pentru tine. Oricâte probleme ai avea, nu spune niciodată că nu ai timp pentru ceea ce-ti place si te face sa te simti bine.
• Rezolvă-ţi treaba din timp ca să nu ai prea multe de facut “pe ultima sută de metri”. Sarcinile rezolvate la timp te scutesc de stres.

Cum poţi diminua stresul?

• Încearcă să alternezi perioadele de lucru cu cele de relaxare. Fie că citeşti o carte sau asculţi muzică, încearcă să desfăşori activităţi cât mai liniştitoare pentru a scăpa de stres.
• Încearcă să dormi cel putin 6 ore pe noapte. Este sănatos şi te ajută să vezi toate problemele mai limpede a doua zi.
• Planifică-ţi timpul. Înainte de a lua orice decizie sau de a-ţi asuma o responsabilitate, gândeste-te când vei realiza acele sarcini pentru a fi sigur ca poti face faţă.
• Distrage-ţi intenţionat atenţia. Decât sa te gîndesti la ceea ce te stresează, mai bine imagineaza-ţi ca stai pe malul marii, te plimbi în pădure, etc. Desi pare ciudat, o pauză de acest fel poate ajuta incredibil de mult.

Tu cum reuşeşti să faci faţă stresului?

Părerea mea coincide cu vorba englezului: „if you can’t beat them, join them.”

Nu procrastina!

Este cea mai bună regulă de urmat atunci când ai în față un deadline. Cine a spus „nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi” nu vroia să fie cicălitor ci era conștient că mâine apare mereu câte ceva care te face să amâni mai mult deadline-ul.

Folosește-ți ideile!

Când îți vine o idee, folosește-o. Nu contează că te uiți la un film sau ești la masă. Ia o foaie, un laptop, ce-ți vine în mână și scrie, desenează, schițează, sau orice implică proiectul de a cărui deadline vrei să scapi. Nu te gândi că o să-ți amintești ideea mai târziu. Niciodată nu se întâmplă asta. Vei pierde poate cea mai bună idee pe care ai avut-o și astfel proiectul va fi mai slab și tu te vei apropia din ce în ce mai mult de deadline.

Organizează-ți timpul!

Ideea de time management nu este doar o altă chestie corporatistă menită să-ți dea peste cap viața. Cu cât îți organizezi mai bine viața, cu atât poți să duci la capăt mai multe lucruri. Dacă ai grijă de timpul pe care îl ai la dispoziție poți să faci orice îți propui. Totuși cel mai important aspect este să nu pierzi inutil timpul.

Alege-ți prioritățile!

Cu cât deadline-ul e mai aproape cu atât proiectul devine mai important. Alege ordinea în care faci lucrurile astfel încât viața ta să nu devină din ce în ce mai stresantă în loc să fie din ce în ce mai liberă. Cu cât termini mai repede task-ul pe care îl ai, vei scăpa foarte ușor de deadline.

Apreciază-ți corect capacitățile!

Ai grijă atunci când primești un deadline. Dacă știi că nu ești capabil să-l respecți, cere din start o extensie. Nu risca să ceri timp în plus când deadline-ul expiră, poți să fii exclus din proiect și munca pe care ai depus-o să fie în van. Dacă știi că nu ai timp să te ocupi de ele, nu-ți fie frică să spui nu proiectelor care ți-ar umple până la refuz viața. Îți vei face un serviciu și ție, dar și celui care vrea să-ți înmâneze proiectul.

Motivează-te!

Cine te poate motiva mai bine decât tine? Oferă-ți mici recompense atunci când duci la capăt ce ți-ai propus. De exemplu astăzi mi-am cumpărat un corn cu ciocolată pentru că am scris mai mut decât îmi propusesem la un proiect. Lucrul ăsta m-a motivat îndeajuns să scriu și mâine pentru proiectul respectiv, poate să-l termin. Ține minte că nimeni nu știe ce îți dorești mai bine decât știi tu.

Încearcă să urmezi aceste sfaturi și vei vedea că deadline-urile vor deveni doar niște limite fictive. Dacă aplici cum trebuie aceste lucruri vei termina munca mult înaintea termenelor limită.

Totuşi am o mare problemă: deşi sunt de acord cu această teorie şi îmi place să fie ordine, această ordine nu rezistă la mine mai mult de 24 de ore.

Am mai observat că dacă sunt haotic în gândire, sunt stresat, am multe de făcut şi tot aşa automat “ordinea” devine “dezordine”. Nu mai pun lucrurile cu care lucrez la locul lor, nu mai am răbdare să caut anumite lucruri unde ar trebui să le caut, fac grămezi de lucruri (pun caiete peste caiete, cărţi peste cărţi şi obiecte peste obiecte) astfel încât chiar nu mai reuşesc apoi să găsesc nimic.

Eu aş vrea să fiu ordonat dar nu prea reuşesc. E drept, nici n-am încercat prea mult.

Poza de mai jos este cu biroul meu şi dezordinea de pe el. Eu stau în locul din poză peste 10 ore pe zi (de aceea am început probabil să fac burtă).

Biroul tău e mai ordonat/curat? :)

Plănuirea zilei este un proces extrem de important dacă vrei să nu o dai în bară şi să mai pierzi o zi din viaţa ta.

Care sunt avantajele acestei plănuiri?

Avantajele pentru acest proces atât de simplu – şi anume sa îţi plănuieşti ziua în avans – sunt enorme, mult mai mari decât ceea ce pot să scriu eu în cuvinte.

• Vei face exact ceea ce îţi propui (daca te ţii de plan).
• Vei fi mai eficient cu cel puţin 25% încă de prima oară când foloseşti această tehnică.
• Vei avea un sentiment foarte plăcut la sfârşitul zilei de productivitate.
• Îţi dezvolţi o calitate care te ajută pe tot parcursul vieţii şi anume aceea de a plănui evenimentele în avans.
• Îţi dezvolţi disciplina.
• Obţii rezultatele pe care ţi le doreşti în viaţa ta.
• Elimini amânarea

Cum procedez eu?

Eu personal am început acest obiecei de a plânui de cu seară urmatoarea zi de mult timp. În esenţă folosesc o agendă şi urmez următorii paşi:

• Alegerea acţiunilor: Care sunt cele mai importante lucruri pe care vreau să le fac mâine? Care sunt acele lucruri care mă apropie de obiectivele mele cele mai importante?
• Priorizare după importanţă: Dupa ce am pe foaie aproximativ 8-10 răspunsuri încep să le priorizez. Le ofer un A celor mai importante lucruri pe care vreau să le fac, un B lucrurilor importante, şi un C lucrurilor care nu sunt chiar atât de importante (de obicei nu am nici un C pe listă).
• Ordinea: Mă uit la acele acţiuni care au primit nota A şi îmi pun întrebarea: “Care dintre acestea este cea mai importantă?“. Îi pun acelei acţiuni un A1 şi continui acest proces până când fiecare acţiune are o literă şi o cifră.

Ce imi oferă acest proces?

Îmi oferă o lista foarte clară cu cele mai importante activitaţi pe care pot să le fac în ziua următoare. Dacă respect în detaliu şi fac acele activităţi în ordinea respectivă ştiu că acea zi este o zi foarte producativă.

Câteva observaţii pe care este nevoie să le şti…

• Foarte rar reuşesc să fac toate lucrurile pe care le-am scris pe listă. De fapt zilele pe care eu le consider cele mai productive sunt acele zile în care mi-am petrecut aproape tot timpul pentru acţiunile cu A1 şi A2.
• Dacă ai un moment în care pur şi simplu nu ştii ce să faci şi chiar nu ai deloc dispoziţie să faci ceea ce ai scris pe listă pune-ţi întrebarea următoare: “Cum pot sa îmi folosesc în cel mai bun mod timpul, chiar acum?”. Acţionează asupra răspunsului.
• Tot acest proces se rezumă la un singur cuvânt şi anume DISCIPLINĂ. Dacă ai disciplina să faci lucrurile pe care ţi le propui sau dacă devii disciplinat ai să reuseşti, altfel nu.
• Vă propun să planuiţi ziua următoare seara, deoarece planul pe care îl faci îl vei lua cu tine în timpul somnului iar dimineaţa te poţi trezi cu idei uimitoare pentru a îndeplini ceea ce ţi-ai propus.
• Unii oamenii îi spun lista cu “Trebuie să fac” (To do list). Eu folosesc mai degrabă sintagma lista cu “Vreau să fac”. Am renunţat de ceva timp la cuvântul “trebuie” pentru că acesta în esenţă indică o obligaţie, ceva ce poate tu nu vrei dar este nevoie să faci, pe când cuvântul “vreau” indică ceva care îţi face plăcere să faci. Această mică schimbare de cuvânt a avut un mare impact asupra mea.

Te provoc

Te provoc ca în această săptămână sa acţionezi în fiecare zi după o listă. Foloseşte acest exerciţiu timp de o săptămână. Dacă nu te ajută renunţă la el. Nu ai de ce să foloseşti ceva care te încurcă. Dar te provoc ca în această săptămână de pe 22 până pe 28 să acţionezi după un plan pe care ţi-l faci singur în fiecare zi şi să te convingi de unul singur. Aştept ca rezultatele voastre să le postaţi ca nişte comentarii pe acest articol. Mult succes.

Întrebarea asta mi-am pus-o şi eu. Am atât de multe lucruri de făcut într-o zi încât am ajuns să uit în cursul zilei foarte multe din ele. În plus am şi foarte multe “idei” spontane pe care dacă nu mi le notez rapid undeva la uit.

Aşa am ajuns să-mi cumpăr o tăbliţă. O tăbliţă din aceea pe care poţi scrie cu markere, şterge cu buretele, printe foi cu magnetul etc. Tăbliţa aceasta este task board-ul meu. De când îmi notez toate lucrurile pe care trebuie să le fac pe ea îmi “administrez” timpul mult mai bine. Dacă e ceva scris pe tăbliţă înseamnă că nu pot să fac nimic altceva în afara acelui task notat acolo.

Fac scheme, scriu în culori, în mărimi (după importanţă) – e chiar distractiv. Iar satisfacţia de a şterge la sfârşitul zilei tăbliţa de task-uri îndeplinite nu poate fi explicată în cuvinte.

Task board-ul mă ţine organizat, distrat şi motivat. Merită investiţia!

Dar ăsta-i doar exemplul meu. Tu cum reuşeşti să-ţi organizezi timpul?