Piedicile pe care le întâmpinăm în atingerea unui scop nu sunt altceva decât încercări la care suntem supuşi pentru a ne determina valoarea motivaţiei scopului. În funcţie de cât de puternică este motivaţia, aceste încercări ni se par mai dificile sau mai uşoare. Daca încercările la care suntem supuşi în parcurgerea drumului pentru atingerea scopului ne fac să renunţăm, înseamnă că motivaţia nu este suficient de puternică, că nu este motivaţia corectă, ori că nu ne dorim cu adevărat atingerea acelui scop.

… trebuie să ne păstrăm optimismul şi să nu intrăm în panică. Ok, uşor de zis şi greu de făcut. Se pare că majoritatea oamenilor au tendinţa de a se demoraliza şi panica atunci când un lucru, cât de mic, nu le iese aşa cum au dorit. E ceva total greşit, şi o sa vedem în continuare de ce.

Câteva dintre motivele pentru care lucrurile nu ies mereu aşa cum ne aşteptăm

Gândul este energie; poţi clădi o lume sau o poţi distruge doar prin modul de a gândi. (Susan Taylor)

Fiecare corp viu este înconjurat de un câmp energetic. În funcţie de o seamă de factori, acesta poate fi negativ sau pozitiv.

Conform artei “feng shui” (considerată de unii chiar ştiintaţă), un foarte complex studiu al energiei existente făcut de chinezi, energia fiinţelor şi obiectelor ce ne înconjoară poate influenţa energia proprie.

„Bă, în ţara asta de rahat nu poţi să faci nimic! Tu nu vezi?! Du-te bă afară! Pleacă! E mai simplu afară. Şi nu te chinui cu ăştia.”

OK. Asta e o parte din realitatea din jurul nostru. Ce (ne) facem?

Am 2 filme pentru tine + un experiment. În filmul 1, fără vreo pretenţie de analiză riguroasă, vizionăm împreună 4 scene, adică alternative de comportament la „statusul” descris mai sus. Vezi că e mai mult o glumă, nu o lua prea tare în serios. Apoi am pregătit filmul 2 – dacă ai chef şi timp de ajuns până acolo. La final o să vezi şi experimentul pe care ţi-l propun.

Am fost tare bucuroasă când Ariel m-a invitat să scriu despre fericire pe motivonti.ro, deoarece eram exact în momentul în care lucram la cartea mea “Fericirea are chipul TĂU”, deci ştia el ceva.

Ei bine, sunt cunoscută ca un simbol al entuziasmului desărvârşit, iar unul dintre atuu-rile mele cele mai mari este că sunt o persoană extrem de optimistă, care găseşte aspecte pozitive în absolut orice situaţie a vieţii.

Însă, haideţi să vă povestesc cum am ajuns până aici.

Am fost dintotdeauna o persoană veselă şi plină de imaginaţie, energică, iubitoare de lucruri frumoase, însă aveam bineînţeles şi eu fricile mele. Cream relaţii de dependenţă în jurul meu, aveam aşteptări de la alţii, crezând că numai prin ei pot găsi fericirea. Şi, cum era de aşteptat, întotdeauna rămâneam dezamăgită, pentru că aşa se întâmplă când îţi laşi propria ta viaţă şi fericire în mâinile altora.

Cred că a venit timpul să ţin un mic workshop pe tema optimismului şi a atitudinii. Aşa că, iacătă, sâmbătă, 18 decembrie 2010, voi ţine primul workshop din viaţa mea în Braşov. Absolut oricine este binevenit – indiferent de vârstă, culoare, etnie sau atitudine.

Se pare că a venit momentul să-mi îndeplinesc un vis mai vechi: să vorbesc oamenilor despre optimism şi atitudine.

Nu de mult am întrebat “Ce este optimismul?“… şi drept concluzie m-am hotărât să fac acest workshop.

Înscrieri şi detalii aici.

Ne împărţim în pesimişti şi optimişti, negativişti şi pozitivişti, realişti şi supra-realişti toată ziua dar nici măcar nu ştim ce-i de fapt “optimismul”. Nu-i cam ciudat să folosim un cuvânt pe care nu ştim să-l explicăm?

Îmi amintesc că acum ceva timp am avut o mică “confruntare” cu cineva. Îi spuneam că-i cam pesimist şi asta nu-i bine deloc. I-am recomandat să vadă mai des partea plină a paharului. Răspunsul pe care mi l-a dat a fost unul destul de dur: “Deci tu spui că dacă mi-a murit mama şi sunt supărat ar trebui să zâmbesc?“. Pe moment voiam să-i zic că “Nu asta-i optimismul.” … dar de fapt, da, asta voiam să facă. Să zâmbească, să fie vesel, să-şi folosească timpul aşa cum trebuie, nu plângându-şi mama zi şi noapte. E greu, îmi închipui, dar tocmai de aia optimismul este un exerciţiu, un antrenament.