Unul dintre cele mai grele lucruri în viaţă este să ai cuvinte în inimă, pe care nu le poţi pronunţa. (James Earl Jones)

Iubirea este un element instabil. Creşte aşa… ca praful de copt pentru prăjituri când îl combini  cu o soluţie acidă. Il simţi acolo, în tine, cum creşte şi creşte şi te umple. La un  moment dat îl simţi că a crescut atât de mult, încât nu mai are loc. Ce te faci atunci? Singurul mod în care te poţi elibera de presiunea aceea ce devine insuportabilă este să spui “Te iubesc”.

“Oamenilor trebuincioşi oamenilor li se întretaie drumurile”, mi-a spus cândva un OM.

Nu mă gândisem la asta prea profund niciodată, dar atunci mi-am dat seama că are drepatate. Noi, oamenii, suntem componentele unui sistem foarte bine pus la punct. În momentul în care una din componente nu-şi mai îndeplineşte rolul, sistemul se dezechilibrează. Desigur, asta e o regulă general valabilă aproape pentru orice, însă eu mă voi referi aici strict la sistemul fomat de relaţiile dintre oameni.

“Poate”. Un cuvânt atât de obişnuit şi totuşi atât de plin de semnificaţie. “Poate” semnifică nesiguranţă, incertitudine, îndoială, ezitare sau chiar dezinteres.

Spui: “Vreau să ne vedem joi” şi primeşti răspunsul:”Ăăăăăă…poate ne vedem”. Răspunsul nu este  DA sau NU. Este “Poate”. Adică “Mă mai gândesc”. Completat cu un eventual “dacă nu intervine ceva”, ar avea ca “traducere” că orice intervine ar fi mai bun decat o întrevedere cu tine. Lipsa unui răspuns ferm te face să te gândeşti şi tu la alternative, deşi pozitia ta initială era cât se poate de clară.

Pentru că tot am sărbătorit 8 Martie, am hotărât să menţionăm şi noi femeile aici, pe Motivonti.ro.

Din păcate, sărbătoarea aceasta a devenit la fel de comercială ca şi Dragobetele American, împrumutat de noi pentru că este mai COOL. Întrucât sunt în asentimentul multora când spun asta, m-am decis să fac o mică listă cu 10 amuzante vorbe de duh ale unor oameni celebri sau mai putin celebri, care şi-au exprimat opinia în privinţa femeilor.

Nu pot să mă abţin în a specifica în mod expres că, în calitate de femeie, am un umor destul de negru în ceea ce priveşte anume chestiuni (cum ar fi femeile) şi nu doresc a aduce vreun afront nimănui.

Aşadar, haideţi să ne amuzăm împreună:

» Atenţie, urmează un articol diferit, calm, dar dur.

Locuiesc de şapte ani într-un oraş satelit al Bucureştiului: Pantelimon. Ştiu, mulţi îl asociază cu cartierul ce are acelaşi nume, faimos datorită unei trupe de nu-ştiu-ce gen de muzică, dar reprezintă două lumi complet diferite.

Zilnic fac naveta la o şcoala în Bucureşti unde îmi duc copilele. Singura modalitate de a ieşi din Pantelimon este un microbuz – maxi-taxi – ce are traseul pe toata şoseaua Pantelimon şi ajunge până în spatele pieţei Obor.

În câteva cuvinte, Pantelimonul a trecut la rangul de oraş în urmă cu 4 ani în mod abuziv: o localitate murdară, cele câteva străzi principale, deşi au fost refăcute de curând, sunt pline de gropi imense; străzile secundare sunt adevărate uliţe de pământ, în care atunci când plouă poţi intra până la glezne în noroi. Pretutindeni dai cu ochii peste tot felul de oameni de calitate îndoielnică. Bodegi împuţite în faţa cărora la ora 6 dimineaţa, pe cel mai mare ger, stau diverşi indivizi la băutură “pe datorie”.

“Nu arunca gunoaie pe jos!”, “Nu vorbi tare în autobuz!”, “Nu asculta muzică la maxim!”, “Nu scuipa!”…

Acestea sunt reguli de bun simţ pe care ni le induc (sau nu) mai întâi parinţii,  apoi şcoala şi societatea. Sunt multe lucruri de bun simţ pe care le descoperim noi, de-a lungul educaţiei noastre, educaţie care nu se finalizează niciodată pe tot parcursul întregii vieţi.

Teoretic, avem libertatea de a face  şi de a fi ceea ce dorim.

Dar ce este libertatea?

Ştie cineva de ce iubim? E o întrebare simplă. Sau nu?

Dacă întrebi pe cineva: “De ce îţi iubeşti partenerul?”, vei obţine un răspuns de genul: mă completează, este lumina vieţii mele şi nu pot trăi fără el/ea. Ăsta e genul de răspuns învăţat şi repetat de atâtea ori de-a lungul timpului, încât îl spun toţi la fel.

Adevărul e că, indiferent de natura ei (mamă,iubit/ă, ţară etc), dragostea nu poate avea o explicaţie logică. Oricât ai încerca prin definiţii filozofice, cercetări ştiinţifice şi spirituale, nu poţi să explici dragostea. E pur şi simplu acolo. La fel ca mişcarea pământului sau bătăile inimii.

Ce sunt banii?

În DEX scrie: echivalent general al valorii mărfurilor, el însuşi fiind o marfă. Deci ar trebui să fie o facilitate in a obţine lucrurile pe care le dorim.

Dar cum se obţin banii. Nu metoda propriu-zisă. Mai corect ar fi să întreb: care este preţul banilor?

În ziua de azi, preţul este cam o treime din viaţă. Banii au depaşit valoarea de marfă şi au devenit un scop în sine pentru mulţi oameni, iar zicala: “banii nu aduc fericirea” a fost completată cu: “…dar o întreţin”.