Un video simplu, dar frumos realizat. Aruncă o privire!

Şi zi-ne… tu unde te vezi peste 10 ani?

Piedicile pe care le întâmpinăm în atingerea unui scop nu sunt altceva decât încercări la care suntem supuşi pentru a ne determina valoarea motivaţiei scopului. În funcţie de cât de puternică este motivaţia, aceste încercări ni se par mai dificile sau mai uşoare. Daca încercările la care suntem supuşi în parcurgerea drumului pentru atingerea scopului ne fac să renunţăm, înseamnă că motivaţia nu este suficient de puternică, că nu este motivaţia corectă, ori că nu ne dorim cu adevărat atingerea acelui scop.

Cum am mai spus şi în articole precum acesta, întotdeauna avem cel puţin două variante pentru care putem opta atunci când suntem puşi în situaţia de a face o alegere. Alegerea pe care o facem provoacă o reacţie în lanţ a acţiunilor viitoare pe care le întreprindem. Imaginaţi-vă un sistem piramidal: sunt două piramide cu vârful în jos, unde vârful fiecăreia dintre ele este una din cele doua opţiuni pe care le avem, iar baza se află undeva în infinit. De ce spun infinit? Pentru că independent de voinţa noastră, acţiunile pe care le întreprindem, având efect şi asupra celorlalţi, efectul este incomensurabil şi interminabil. Ca un fel de perpetuum mobile.

Will Smith nu-i doar un actor, nu-i doar un cântăreţ, nu-i doar un om negru, nu-i doar o vedetă ce locuieşte în Statele Unite: E UN OM CARE INSPIRĂ şi care IUBEŞTE VIAŢA!

Will spune că pentru o viaţă perfectă trebuie să faci două lucruri foarte simple:

» Atenţie, urmează un articol diferit, calm, dar dur.

Locuiesc de şapte ani într-un oraş satelit al Bucureştiului: Pantelimon. Ştiu, mulţi îl asociază cu cartierul ce are acelaşi nume, faimos datorită unei trupe de nu-ştiu-ce gen de muzică, dar reprezintă două lumi complet diferite.

Zilnic fac naveta la o şcoala în Bucureşti unde îmi duc copilele. Singura modalitate de a ieşi din Pantelimon este un microbuz – maxi-taxi – ce are traseul pe toata şoseaua Pantelimon şi ajunge până în spatele pieţei Obor.

În câteva cuvinte, Pantelimonul a trecut la rangul de oraş în urmă cu 4 ani în mod abuziv: o localitate murdară, cele câteva străzi principale, deşi au fost refăcute de curând, sunt pline de gropi imense; străzile secundare sunt adevărate uliţe de pământ, în care atunci când plouă poţi intra până la glezne în noroi. Pretutindeni dai cu ochii peste tot felul de oameni de calitate îndoielnică. Bodegi împuţite în faţa cărora la ora 6 dimineaţa, pe cel mai mare ger, stau diverşi indivizi la băutură “pe datorie”.

După o lungă pauză … episodul din 2011. :)

Primul episod e aici. Al doilea e aici. Al treilea e aici. Al 4-lea e aici.

Atenţie: Urmează un articol diferit. Foarte diferit. Din cauza subiectului foarte dificil.

Prolog

Femeia a fost de foarte multe ori subiectul ironiei bărbaţilor. Fie că e brună sau bondă, grasă sau slabă, înaltă sau scundă, ea s-a facut mereu „vinovată” de ceva. Că vorbeste mult. Şi prost. Că nu o duce mintea. Că e o şoferiţă execrabilă. Că ii place să complice şi cele mai simple lucruri. Că nu ştie să asculte. Că îi place să se plângă, fără să încerce să găsească rezolvarea problemei. Aş putea face o listă lungă, lungă de tot.

Ted Williams până recent era un simplu cerşetor din SUA. El cerşea cu o pancartă în mână pe care scria că are o voce de aur, perfectă pentru radio. Timp de un an de zile a stat pe străzi şi a cerşit, după ce şi-a stricat viaţa când a început să consume alcool şi droguri (zice el).

Recent, Ted a fost descoperit şi angajat. I s-a oferit o casă şi acum trăieşte un vis ce a devenit realitate.

Chiar are o voce de aur!