Alţii au probleme în a relaţiona. Sunt cei pe care îi vedem mai tot timpul singuri şi care nu intervin aproape niciodată în discuţii, iar când se află în compania altor persoane, în cadrul unor întâlniri organizate, se izolează într-un loc şi nu participă activ la evenimentul respectiv. O fac mai mult dintr-un fel de obligaţie.

Pe aceşti oameni îi compătimim şi îi numim generic “introvertiţi”, deşi noţiunea este greşit asociată cu ei. Ei sunt, de fapt, în incapacitatea de a relaţiona, din diverse motive.

Ai nevoie de patru calităţi pentru a putea construi relaţii: curiozitate,  generozitate, motivare şi discreţie. Fără de acestea, nu vei putea stabili o relaţie oarecare, în niciun fel de mediu social.

Să le discutăm pe rând:

1. Curiozitatea.

Mulţi te preţuiesc pentru câte o faptă a ta; te preţuieşte cu adevărat numai acela pentru care exişti întreg, pentru tine însuţi. – Nicolae Iorga

Atâta timp cât nu eşti interesat de ceea ce fac cei din jurul tău, cât şi cum sau ce simt, ori cum le este celorlalţi şi dacă ţi-ai construit propriul univers în care te simţi confortabil şi imun la nevoile celor din preajma ta, nu vei putea relaţiona nici măcar la un nivel superficial cu nimeni. Curiozitatea constă, de fapt, în dorinţa de a ştii cum se simt oamenii cu care vii în contact. “Cum te mai simţi dupa raceală?” sau “Cum ţi se pare noul job?” sau “Ce ai mai făcut cu problema pe care ştiu ca o aveai?” sunt întrebări simple prin care îţi arăţi interesul/curiozitatea faţă de ceea ce se întâmplă în viaţa celuilalt.

2. Generozitatea.

Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuţi. – Constantin Brâncuşi

Atunci când intenţionezi să te implici într-o măsură oarecare într-o relaţie, gândeşte-te la aportul pe care îl ai în construirea acesteia. Cântăreşte calitatea şi cantitatea lucrurilor ce vin din partea ta. Bucură-te că vei darui, înainte de a te gândi la ceea ce vei primi. Nu trage linie pentru a face raportul dintre ceea ce intenţionezi să dăruieşti şi ceea ce presupui că vei primi.

Este foarte important să faci cât mai puţine presupuneri. Aceasta este o regulă general-valabilă în raportul cu oamenii. Nu îţi folosi propriile criterii pentru a presupune ceea ce gândesc, doresc sau pot ceilalţi. TU esti TU, iar EI sunt EI. Nu poţi gândi în locul altuia!

3. Motivarea.

Nu există reguli aici – încercăm să realizăm ceva. – Thomas Edison

Conform unei teorii de bază în relaţionare, există un “circuit”: dăruieşti fiindcă ştii că vei primi ceva la un moment dat şi îţi este dăruit petru că tu vei dărui ceva când va veni un moment anume. Deşi nu este o condiţie fermă impusă iniţial, această regulă tacită trebuie urmată întocmai, altfel determinarea dispare. Veţi spune că mă contrazic întrucât la capitolul “Generozitate” tocmai despre dăruirea necondiţionată am vorbit. Ei bine, de acord! Dăruieşti necondiţionat, fără să ai un scop precis, fără să urmăreşti a obţine un avantaj imediat, dar dacă doar dai, fără să primeşti ceva în schimb, la un moment dat motivaţia esenţială dispare şi asta pentru că există un secret: altruism pur nu există, ci doar o formă pozitivă de egoism. Să spunem un fel de altruism-egoist.

4. Discreţia.

Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea. – Seneca

După ce îţi demonstrezi “Curiozitatea”, dai dovadă de “Generozitate” şi oferi “Motivare”, ceea ce aşteaptă oamenii de la tine este “Discreţie”. Uneori oameni simt nevoia să spună lucruri pe care doar ei le ştiu şi care sunt greu de spus. Care necesită încredere şi mult curaj.

Atunci când cineva are încredere în tine şi dovedeşte curaj în a-ţi mărturisi lucruri sau fapte ce le este chiar lor greu să le accepe că există, prietenia, relaţia dintre tine şi acea persoană trece la un nivel superior şi are un alt grad de implicare. În acel moment persoana se bazează în mod tacit pe discreţia ta. Cum îţi dai seama că cineva are încredere în tine? Prin simplul fapt că nu face o solicitare de genul: “… dar sa nu mai spui nimănui”. Discreţia se cere într-un mod reflexiv şi non-verbal.

Aşadar, verificaţi-vă atitudinea faţa de cei din jurul vostru. Verificaţi atitudinea celor din jurul vostru. Revizuiţi-vă prietenii, relaţiile şi gandiţi-vă dacă aveţi ceea ce vă doriţi şi daca aţi dăruit ceea ce credeaţi că dăruiţi!

Voi încheia cu un citat care îmi place foarte mult:

Este mai bine să lăsăm viaţa să vorbească despre noi în locul cuvintelor. – Mahatma Gandhi

Buuuun. M-am hotărât  să mă pun pe treabă şi să-i ofer  prin acest articol atât lui, cât şi tuturor celor interesaţi, o metoda practică  pe care am aflat-o recent de la unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din MLM, ce a avut bunăvoinţa să îşi împartaşească experienţa într-una din săptămânile trecute la Braşov.

Înainte de a vă prezenta metoda trebuie sa punctez câteva lucruri foarte importante.

1. Indiferent ce vinzi într-o piaţă oarecare (servicii, produse), obiectul vânzării este doar un instrument. Dacă eşti în stare să vinzi cuie, poţi vinde la fel de bine şi maşini şi pământ pe Lună.

2. Nicio firmă din lume nu te face de succes, ci tu însuţi devii prin capacitatea ta de a o face.

3. Oamenii care au mai multe preocupări sunt nevoiţi să-şi găsească motivaţia perfectă pentru fiecare în parte, întrucât distribuirea timpului astfel încât să se poată ocupa de toate activităţile pe care şi le-au propus îi obligă la performanţă.

4. Nu îţi propune să faci mai mult decât poţi face! Ai putea să nu dai randamentul pe care te aşteptai să îl dai, să fii dezamăgit şi să renunţi. Decât să renunţi la 10 lucruri, mai bine propune-ţi doar 5!

Stabilirea obiectivului este foarte importantă. Este impetuos necesar să ştii exact ce îţi doreşti şi de ce!

Cum poţi ştii dacă obiectivul pe care ţi l-ai ales ţi se potriveşte şi este chiar ceea ce îţi doreşti? Simplu: ce simţi în momentul în care te gândeşti la obiectivul tău? Este ca în dragoste. Dacă te simţi îndrăgostit de acesta vei avea puterea de a te propulsa pe drumul pe care ţi l-ai ales.

Atunci când ne place să facem ceva este decizia noastră personală, decizie ce este consecinţa unei anumite educaţii în acest sens, nu este “destin”. Poate fi o fructificare a anumitor aptitudini, însă nicidecum nu este “soartă”.

Optimizarea drumului către obiectivul ales se face în 3 paşi principali, mai precis 3 liste pe care trebuie să şi le facă fiecare:

1. Lista proiect.

Marele obiectiv sau obiectivul final  îl divizezi în paşi mai mici. Fiecare pas mai mic îl divizezi în alţi paşi mai mici până când, într-un final, obţii un plan foarte amănunţit a ceea ce trebuie să faci pentru a-ţi atinge obiectivul.

Cu cât planul este mai amănunţit, cu atât pierzi mai puţin timp gândindu-te la ceea ce urmează să faci pe masură ce avansezi în atingerea scopului final. Daca creezi acest plan/listă vei consuma de fiecare dată mult timp gândindu-te la ce urmează să faci. De la fiecare punct în parte regândeşti  cât şi ce ţi-a mai rămas de făcut.

2. Lista cu lucrurile care se repetă.

Indiferent de cât presupui că va dura atingerea obiectivului tău, organizarea şi ordonarea ta şi a timpului tău este fundamentală. Este foarte important să-ţi organizezi timpul suficient de bine astfel încât lucrurile care se repetă regulat să nu îţi ocupe de fiecare dată la fel de mult timp.

Repet: atunci când ai ceva de făcut îţi ia mult timp până îţi faci planul a ceea ce urmează să faci. Poţi optimiza “pierderea” de timp făcând liste cu şi pentru lucrurile care se repetă. De exemplu, dacă pleci des în călătorii ai nevoie de o listă cu obiectele pe care trebuie să le contină geanta ta de voiaj, ca să nu mai stai atunci să te gândeşti ce ai mai avea nevoie sau dacă ai uitat ceva. Făcând aceste liste cu lucrurile care se repetă vei economisi foarte mult timp pentru fiecare activitate în parte.

3. Lista cu subiectele continue.

Este lista cu sarcinile/obiectivele care se repetă foarte des. Zilnic sau săptămânal, depinde de activitatea pe care o întreprinzi.

Poţi face, de exemplu lista cu sarcinile pentru o săptămână sau – daca eşti tipicar – cu cele pentru o zi , dacă aceasta se repetă până la un anumit punct.

Este important să stabileşti exact care din activitaţile pe care le faci te duc mai aproape de obiectivul ales, dar şi lucrurile pe care le faci ca şi hobby şi care doar îţi mănâncă timpul (o ţigară = 10 minute; un pachet de ţigări = 200 minute = 3 ore şi 20 minute pierdute!)

Acum, că ţi-ai stabilit obiectivul şi ţi-ai calculat cu grijă paşii pe care îi ai de făcut este vremea ăa treci la acţiune!

În primul rând dă-ţi termene pentru fiecare etapă în parte a planului tău. Fiecare pas în parte contează pentru  scopul final. Fiecare pas pe care îl parcurgi şi dă rezultatele pe care le aştepţi te motivează şi te propulsează mai aproape de ţinta ta finală. Prin rezultatele obţinute dobândeşti încredere în tine. Fiecare pas realizat îţi întăreşte încrederea în tine.

Poate să-ţi fie teamă că nu vei reuşi, dar teama aceasta este firească şi justificată. Face parte din natura umană.

Teama reprezintă neîncrederea ta în tine. Această teama nu o poţi înlătura, dar poţi să-ţi modelezi încrederea în tine astfel încât să te îndepărtezi de teamă, pentru că traim de la interior către exterior. Aşa cum spunea Ioan Nicuţ, este vorba despre reprezentarea noastră interioară.  În momentele de criză oamenii încep să gândească! Teama ne face să gândim.

Viaţa înseamnă timp. Fii atent cu tine, controlează-ţi timpul şi vei avea success!

Renunţă la a mai fi spectatorul propriei tale vieţi!

Am primit răspunsuri din cele mai variate. Unii au dat răspunsuri egioste precum “sunt”, “eu”, “vreau” în timp ce alţii au dat răspunsuri mai altruiste: “fericire”, “încearcă”, “dăruieşte”. Din asta am înţeles că oamenii se motivează raportându-se la ei înşişi, la alţii, ori la diverse lucruri pe care le văd şi care sunt puncte de reper pentru ei.

La 20 ani cuvântul motivaţional este plin de speranţă. La 30 plin de înţelepciune. La 50 este plin de regret. Speranţa pentru viitor, înţelepciune pentru lucrurile trăite şi regret pentru cele pe care nu am apucat să le trăim. În timp, cuvântul motivaţional ce ne reprezintă se schimbă. Şi asta nu pentru că nu suntem statornici, ci pentru că percepţia şi perspectivele noastre se schimbă constant şi progresiv.

Ideal este să ne descoperim pe noi înşine cât mai devreme, pentru a ne putea motiva cât mai bine. În toate privinţele, dar mai ales în alegerea carierei. Un lucru bine făcut necesită timp şi efort.

Viaţa e împărţită în etape…

Viaţa este împărţită în etape. Fiecare etapă presupune anumite decizii şi o anumită atitudine faţă de acestea. În fiecare etapă ceva ne motivează. Pentru fiecare motivaţie găsim câte un cuvânt.

18-19 este vârsta la care cei mai mulţi tineri se întreabă ce drum să aleagă. Ce facultate să urmeze, de exemplu. Deja au în minte formată o idee despre presupusul lor viitor. Unii dintre ei tratează cu superficialitate acest aspect, spunându-şi că au timp. Este foarte important să fie cât mai fermi în alegerea unei cariere. Evită, astfel, timpul pierdut prin locuri ce nu îi defineşte.

La un moment dat poţi face o alegere care nu este tocmai ideală, dar ai posibilitatea să îţi schimbi direcţia,  făcând o altă alegere.

Ştiu, am spus cu altă ocazie că nu e niciodată prea târziu să îţi schimbi drumul, dar de ce să nu o faci o dată şi bine? De ce să nu fii mai hotărât şi mai determinat? De ce să nu îţi consumi timpul într-un mod optim, evitând irosirea lui?

Am cunoscut persoane care au făcut 2-3 ani la o facultate… 2-3 ani la alta, abia apoi au reuşit să se decidă către cea care îi reprezenta cel mai bine.

Putem considera anii ăştia ca fiind experienţe utile, pentru că din fiecare experientă trebuie să învăţăm ceva, dar de ce să nu fim mai selectivi şi să îi dăm o importanţă mai mare decât o facem timpului nostru? De ce să nu încerci să faci alegeri care să fie cât mai compatibile cu dorinţele tale de lungă durată şi cu calităţiile sau aptitudinele tale?

Aici intervine raţionalismul. Nu mai ţine de un pozitivism extrem, ci de realism.

“Clipa e preţioasă ca viaţa unui om.” – sunt cuvintele marchizului de Posa din piesa “Don Carlos de Schiller”. Ele recomandă să preţuim fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima.

Cred că timpul poate fi o motivaţie extrem de utilă. Gândeste-te la el ca la un bun al tău de foarte mare preţ. Timpul reprezinta viaţa ta. Nu-l subestima şi nu-l irosi.

Alege-ţi motivaţia potrivită, iar timpul tău va fi de partea ta!

Mai mereu ne alegem prietenii dintre persoanele cu care avem cele mai multe lucruri în comun, astfel încât subiectele de conversație pe care le deschidem în grup sunt legate de activitățile noastre zilnice. Altfel spus, ar trebui să ne fie ușor să-i consolăm atunci când dau peste o problemă, să găsim o soluție potrivită pentru ei din cele trăite de noi.

Însă de multe ori acest lucru nu se întâmplă. Cum putem să fim prieteni buni și să îi motivăm pe cei din jur atunci când aceștia au un obstacol de înfruntat?

În primul rand…

…trebuie să ne concentrăm pentru a ASCULTA până la capăt problema de care a dat amicul nostru. De multe ori, avem tendința de a ne raporta la principiile noastre și la felul în care am rezolvat noi o anumită problemă în trecut, însă acest lucru nu e valabil pentru situația dată. Știu că-i greu, însă e mult mai util să ne punem întâi în pielea prietenului nostru, apoi să analizăm modalitățile de rezolvare din exterior. Dacă are de exemplu un conflict cu ai săi sau cu un alt prieten, e bine dacă încercăm să privim totul din prisma unei persoane neimplicate afectiv. Pentru asta putem cere chiar sfatul unei persoane obiective, care nu cunoaște decât dilema, nu și oamenii implicați.

Cum le rezolvăm problemele?

După ce i-am ascultat cu atenție, îi putem îndemna să găsească singuri căi de rezolvare a problemei, însă nu e deloc eficient dacă le rezolvăm noi pentru ei. Conform zicalei “nu-i da omului flămând un pește, căci va fi sătul pentru o zi. Învață-l să pescuiască și va fi sătul pentru o viață”, se poate dovedi mult mai util dacă îl ajuți să-și elaboreze o strategie de organizare a problemelor și îl îndemni să nu se dea niciodată bătuți.

Pentru acest lucru, te poți folosi de cărți de specialitate (de exemplu, eu găsesc sfaturi utile aici: te poți înscrie și tu pe site și găsești informații de la ceilalți utilizatori, care îți pot face inclusiv recomandări în ceea ce privește cărțile bune de folosit în astfel de situații): fie pentru a le recomanda prietenului tău, fie pentru a învăța din ele metode prin care îl poți convinge să ia atitudine. Ca să fiu sinceră, pe mine ma ajută extrem de mult cărțile de business. :)

Altă metodă e să îl pui față în față cu o situație similară, eventual una inventată de tine, în contextul în care ei nu se gândesc la dilema lor. Astfel, vei observa că sfaturile pe care le dai se pot dovedi foarte utile pentru ei. Deschizi o discuție random despre o amică a ta X care s-a certat cu părinții ei din cauză că nu o lasă la munte, dar reacția ei e de-a dreptul violentă: se închide cameră și refuză să negocieze… dacă asta nu-l pune puțin pe gânduri, atunci ce?

Concluzie

Este vital să ne înconjurăm cu oameni care ne oferă o satisfacție de câte ori povestim cu ei, însă pentru a menține o relație de prietenie fructuoasă e bine să încercăm să fim alături de oamenii care sunt mereu alături de noi. În felul acesta, ne cream premisa succesului încă din primul moment.

Dacă ai sugestii cu privire la modalități prin care îți poți motiva prietenii, lasă-mi un comentariu pe site, mai jos.

În restul timpului, mă găsești și pe blog sau pe twitter. Sunt Andra Mureșanu, xPRimentatoarea de serviciu, și sper ca aceste sfaturi să-ți fi fie de folos!

Sursă foto.

A iubi este insasi legea vietii, este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil.

Asta ar fi definiţia iubirii pe care o ştim toţi, dar dacă este să privim sub aspect psihologic iubirea se defineşte ca fiind procesul reglator ce reflectă relaţiile dintre subiect şi obiect în forma unor trăiri subiective, rezultate din satisfacerea sau nesatisfacerea unor trebuinţe; altfel spus: afectivitatea.

Motivaţia este fenomenul psihic reglator ce constă în ansamblul necesităţilor interne (apărute ca urmare a dezechilibrelor energetice) ce declanşează şi susţin activitatea omului.

Pe lângă voinţă, motivaţia şi afectivitatea reprezintă două componente fundamentale ale tuturor acţiunilor umane.

Dacă sunteţi singuri, gândiţi-vă la persoana de sex feminin cu care vreţi să fiţi, gândiţi-vă că tot ceea ce nu vreţi voi să faceţi pentru că nu aveţi chef, v-o poate aduce pe ea.

Dacă sunteţi împreună

Dacă sunteţi împreună cu o fată pe care o iubiţi, sunt sigur că vreţi să fiţi cât mai buni pentru ea, dar înainte de asta – nu uitaţi – ar trebui să fiţi mai buni pentru voi. Dacă aveţi o relaţie de lungă durată presupun că v-aţi dat seama că la început aţi fost foarte entuziasmat, motivat să o impresionaţi etc. Eh, după un timp sunt sigur că aţi observat şi că apare obişnuinţa, şi nu mai trebuie să faceţi lucrurile ‘celea mărunte pentru a o impresiona. Asta reprezintă lipsa de motivaţie: o “aveţi” deja pe fată, vă iubeşte şi nu mai trebuie să faceţi nimic altceva, totul e de vis. Bine, nu e chiar aşa pentru că o să realizeze şi ea mai devreme sau mai târziu că: nu mai este nimic ca la început, te-ai schimbat etc. Şi de data asta, printre puţinele dăţi, tipa are dreptate. :)

Dacă tocmai v-aţi despărţit

Dacă tocmai v-aţi despărţit definitiv de iubita voastră să nu spuneţi vreodată “Îmi bag picioarele în ea de viaţă, azi o să stau doar în pat, iar de mâine nu o să îmi mai pese de ea!” pentru că şi mâine vă va păsa, şi poimâine şi peste 10 zile şi peste 100 de zile; dacă nu faceţi nimic în acest sens, să treceţi peste relaţia ce tocmai aţi încheiat-o, sunteţi nişte bolovani, dar dacă totuşi după ceva timp (să zicem 3-4 luni) aţi încercat să treceţi (ai încercat cu una sau mai multe fete) peste dar nu aţi reuşit înseamnă că încă o mai iubiţi pe respectiva fată. Părerea mea, în acest caz, ar fi să vă duceţi să vorbiţi cu ea şi să vedeţi dacă şi ea mai simte ceva pentru voi. Dacă încă simte, happy happy joy joy, dacă nu simte, adio şi la revedere. Important e ca în alea 3-4 luni, să nu renunţaţi la nimic din ceea ce făceaţi atunci când eraţi cu ea. Din contră, ar trebui să vă concentraţi mai mult pe dezvoltarea personală, să deveniţi un om mai bun, mai organizat.

Fiţi constanţi!
Încercaţi să faceţi din orice lucru negativ, un lucru pozitiv.

E greu să-ţi vezi prietenii cum trăiesc ca şi cum ar fi nişte roboţi. Cred că dacă ai nişte sentimente pentru ei merită să încerci să-i dezmorţeşti.

Dă-le un exemplu!

Un mod de a-ţi motiva prietenii ar fi să te foloseşti de propriul exemplu. Arată-le ce faci. Fă-i să înţeleagă că rutina nu face decât să-ţi omoare pofta de viaţă. Dacă tu ţi-ai dat seama că prietenii tăi au nevoie de motivaţie în viaţa lor, e clar că tu ai o viaţă plină de activităţi frumoase pe care le poţi împărtăşii cu ei. Povesteşte-le tot ce faci, cu lux de amănunte, astfel încât să-i faci curioşi. Adu-i în stadiul în care te întreabă ei ce ai mai făcut. Când au pus prima întrebare e clar că i-ai dezmorţit şi că te-ai facut simţit în viaţa lor. De acum vor vrea mai mult. Nici un om când întâlneşte ceva ce-i place nu se opreşte, ci din contra, vrea mai mult.

Implică-i!

Un alt mod de a-ţi motiva prietenii (sau de fapt pasul 2 al acestui “ghid”) este să-i implici în ceea ce faci tu. Bineînţeles, asta în limita bunului simţ. Nu trebuie să-i iei cu tine la mesele în familie sau la serviciu… e vorba de petrecerea unei părţi a timpului liber. După ce le-ai atras atenţia trebuie să-i implici cumva în activităţile tale şi astfel să-i scoţi din “obositoarea” lor rutină. Ei sunt curioşi şi vor să guste ceva nou. Poate o piesă de teatru, un joc de ping-pong, baschet, fotbal, poate un film la cinema, orice numai să nu facă parte din rutina lor zilnică.

Laudă-te, lasă-i să-ţi guste succesul!

Pasul al treilea îl putem numi “deschiderea sufletului”. Aici e momentul când trebuie să fii sincer şi să le povesteşti, fără nici o jenă, ce satisfacţii ai tu după o zi trăită la maxim, după o zi creatoare. Chiar dacă o să ai momente când te vei simţi în postura omului arogant, povesteşte în continuare. Hrăneşte-le apetitul cu viaţa ta pe care o adori. Va fi un test şi pentru tine pentru că trebuie să discuţi cu ei lucruri pe care ţi le-ai spus numai ţie, în sufletul tău.

Susţine-i constant ca pe nişte bebeluşi ce încă nu pot merge!

E timpul pentru susţinere, deci timpul pentru al 4-lea pas. Poţi să-i susţii cum crezi tu mai bine. Ideea e să nu le dai voie să uite că a ieşi din rutină este esenţial şi distractiv. Vino constant cu ceva nou astfel încât să-i ţii constant curioşi. De exemplu spune-le în fiecare zi câte un citat şi explica-le ce înseamnă pentru tine. Recomandă-le şi împrumută-le câte o carte… Sugerează-le site-uri motivaţionale, ceva care să-i ţină în “priză”.

Nu-ţi pot spune că e uşor pentru că este de fapt un adevărat challenge să-i motivezi pe cei din jur – dar îţi pot spune că poţi primi satisfacţii extraordinare văzând că prietenii tăi au început să trăiască din nou.

Perseverează!

Ăsta nu-i un pas, ci un sfat: Dacă primul “pas” este propriul exemplu, atunci nu uita să perseverezi. O să ţi se pară la un moment dat ca vorbeşti cu “pereţii”. Nu depune armele. După cum spune şi Winston Churchill “Succesul vine din eşec după eşec, fără să-ţi pierzi entuziasmul”.

Este un exerciţiu foarte interesant pentru fiecare din noi să încercăm să ne motivăm prietenii. Satisfacţia este pe măsură, vă asigur!