Jeff e un tip ce a muncit o groază pentru a ajunge avocat, dar ajuns acolo şi-a dat seama că nu-şi mai place propria viaţă. La vârsta de 30 de ani a realizat că nu face ce îi place şi a avut curajul de a se reprofila. Şi-a lăsat vocaţia pentru care muncise până atunci şi a comandat nişte casete motivaţionale. Cine-i azi domnul Jeff Keller? Păi Jeff este orator şi scriitor de mare succes în aria dezvoltării personale şi este fondatorul Attitude is Everything Inc. … de aici şi această carte scrisă de el.

Cartea în sine

Cartea în sine e absolutmente genială din punctul meu de vedere. Ea este împărţită în trei mari părţi: “Rădăcinile succesului se află în minte”, “Fii atent la ce spui!” şi “Divinitatea îi ajută pe cei ce acţionează” iar fiecare din aceste trei mari părţi e împărţită în lecţii. În total avem 12 lecţii – eu am încercat să citesc o lecţie pe zi.

Ea-i plină-plină-plină de citate motivaţionale culese – lucru care mie-mi place foarte mult. În plus, desigur, multe poveşti, sfaturi, exemple, întâmplări personale de-ale lui Jeff…

Este o carte pe care o recomand absolut ORICUI. Eu clar o voi reciti constant, în caz că uit anumite sfaturi. :)

“Atitudinea este totul” de Jeff Keller poate fi cumpărată în română de la Curtea Veche – de aici.

Acţionează ca şi cum ţi-ar fi imposibil să dai greş.
- Dorothea Brande

Obţin ceea ce-şi doresc nu aceia care iau, ci aceia care dau.
- Eugene Benge

Oamenii ce visează ziua sunt periculoşi deoarece ei visează cu ochii deschişi şi fac ca visele lor să devină realitate.
- D. H. Lawrence

Dacă vei fi o persoană pozitivă şi entuziasmată, oamenii vor dori să-şi petreacă timpul cu tine.
- Jeff Keller

Cel mai repede şi cel mai bine poţi reuşi ajutându-i pe alţii să reuşească.
- Napoleon Hill

Dacă vrei să-ţi schimbi condiţia, începe prin a gândi diferit.
- Norman Vincent Peale

Adevărul despre noi îl reprezintă ceea ce credem în adâncul sufletului despre noi înşine.
- Orison Swett Marden

Nicio persoană nu îşi depăşeşte cele mai îndrăzneţe aşteptări dacă nu începe cu aştepări îndrăzneţe.
- Ralph Charell

O să încep cu două temeri pe care le aveam eu şi voi continua cu temerile pe care probabil le ai tu. La finalul articolului este un sondaj. Hai să vedem de ce ne este cel mai frică.

Povestea mea

Deşi simţeam că îmi plăcea (nu ştiu cum simţeam asta, dar o simţeam) să vorbesc în public, să tin prezentări, să vorbesc la radio (am făcut şi asta) – îmi era frică să fac toate astea. Atât de frică încât vocea mea se schimba, începeam să tremur şi să transpir vizibil şi uneori chiar îmi apăreau lacrimi în ochi. Cine ascultă o emisiune la radio dacă prezentatorul vorbeşte încet şi cu o voce tremurândă? Cine e atent la o prezentare dacă prezentatorul transpiră excesiv şi tremură de abia stă pe picioare? Foarte puţini oameni.

Prima dată când m-am dus la radio mi-a plăcut foarte mult. Am stat în studio şi am urmărit emisiunea: prezentatorul avea un invitat cu care purta o discuţie. Eu trebuia doar să văd cum decurg lucrurile şi să spun după emisiune dacă vreau sau nu să prezint şi eu o astfel de emisiune. Desigur că am zis, în maximă inconştienţă: “Da, vreau! Îmi place!“.

O emisiune mai târziu mă făceam de râs alături de invitatul meu la radio. Vorbeam mai puţin şi mai încet ca propriul meu invitat. A fost groaznic. Abia aşteptam pauzele. Am continuat încă câteva emisiuni la radio şi desigur că lucrurile s-au calmat. Când am văzut că publicul vorbeşte cu mine (printr-un chat) am început să-mi controlez vocea.

Am făcut şi prezentări în faţa a două sute de elevi. Era o prezentare despre ţigări, de ce sunt nocive, nişte statistici, o părere personală etc. E greu ca elev să prezinţi altor elevi motive pentru care nu-i bine să fumezi în timp ce ei toţi, la vârsta adolescenţei fiind, fumau. Repetasem de multe ori prezentarea. O făcusem întâi în faţa câtorva profesori cu emoţii maxime, tremurat şi transpirat. În faţa elevilor a fost mult mai greu. Sala era imensă. Mi-a tremurat vocea, desigur, dar când m-am văzut aplaudat de fumători de vârsta mea am avut un sentiment pe care-l ai destul de rar.

Temerile ţi le înfrunţi înfruntându-le

Da, atât de simplu este. De temeri nu scapi sub nicio formă dacă nu ţi le înfrunţi. Ştiţi cum se tratează arahnofobia (adică frica de păianjeni)? Se tratează cu păianjeni!

Singura modalitate de a scăpa de închisoarea fricii este acţiunea.

- Joe Tye

Ţie de ce îţi este frică?

Îţi e frică să susţii prezentări sau să vorbeşti în public?

Îţi e frică să fii refuzat? (s-a scris aici despre asta)

Îţi e frică să faci schimbări sau să începi un nou proiect, o nouă afacere?

Îţi e frică de eşec? (s-a scris aici despre asta)

De orice ţi-ar fi frică trebuie să înţelegi că doar acţionând cu frică vei scăpa.

De ce să nu-mi ignor temerile?

Este cea mai frecvent întâlnită greşeală când vine vorba de temeri. Oamenii îşi ignoră temerile şi pierd tot felul de ocazii din această cauză. Pe lângă asta mai păţesc şi următoarele:

• Le scade respectul de sine.
• Se simt frustraţi şi lipsiţi de putere.
• Îşi sabotează indirect succesul.
• Duc o viaţă plicticoasă, lipsită de evenimente.

Pe termen lung retragerea nu este cea mai bună abordare a problemei. Înfruntă-ţi temerile din timp! E spre binele viitorului tău.

A fugii de propriile temeri este o strategie sortită eşecului.

- Jeff Keller

Şi sondajul…

Nimănui nu-i place să se afle în preajma cuiva care se plânge mereu… cu excepţia, poate, a altor persoane care se plâng şi ele mereu. Cu toţii ne plângem la un moment dat. Ori pentru că ne place să fim compătimiţi, ori pentru că suntem făcuţi să ne plângem… nu contează. Ideea este: Ai grijă cât te plângi!

“Mă doare spatele îngrozitor!”

Ai momente când spui şi tu asta? Foarte rău. De acum înainte gândeşte-te că nu rezolvi absolut NIMIC zicând-o. Nimeni nu are ce să-ţi facă dacă te doare spatele. Spune asta unui doctor… dar nu o spune în toiul zilei când eşti la şcoală sau serviciu, alături de colegi sau prieteni. În plus… ţi-am mai zis că subconştientul te aude.

Gândeşte-te că suntem colegi de birou. Tu te concentrezi pe treaba ta, eu pe a mea. Brusc îţi zic: “Mi-e greaţă… Azinoapte am vomat îngrozitor de mult. Sper să nu se repete.”. Cum te simţi? Ţi-am stricat ziua? M-a ajutat pe mine cu ceva faptul că ţi-am zis? Deloc.

Fă un test…

Încearcă să te plângi câtorva persoane despre durerile tale. Nu cere sfaturi. Plânge-te şi atât. Numără cât îi ia persoanei respective să schimbe subiectul. Vei observa că TOATĂ LUMEA vrea să scape de tine când te plângi. Nu ne pasă. Sau ne pasă… dar chiar nu te putem ajuta. Şi nici tu nu vrei să primeşti ajutor. Pentru ajutor zici: “Hei, mă doare capul, ai o pastilă?”… nu zici: “Mă doare capul îngrozitor! Îmi bubuie! Mă simt oribil!”.

Problemele, ca şi copiii, cresc dacă le hrăneşti.

- Lady Holland

Dacă plouă este o zi oribilă… sau nu?

Aţi observat că avem stupidul obicei de a spune că o zi ploioasă este o zi urâtă? Jeff Keller spune că dacă asociăm mereu o zi ploioasă cu o “zi îngrozitoare” ne vom programa să reacţionăm într-un mod negativ în toate zilele ploioase. Şi aşa şi este. De câte ori nu ne trezim zicând: “Ce zi urâtă!” cuiva în tramvai doar pentru că plouă? Hai să schimbăm asta.

“Este o zi ploioasă, dar e minunată!”

A te plânge înseamnă a pierde timpul

Gândeşte-te că Eddie Rickenbacker a plutit în derivă pe o plută de salvare timp de 21 de zile în Pacific. Ce crezi că a spus când a fost găsit în viaţă şi dus acasă?

Dacă aveţi atâta apă proaspătă câtă doriţi să beţi şi atâta mâncare câtă vreţi să mâncaţi, ar trebui sa nu vă plângeţi niciodată de nimic.

În timpul cât te plângi încearcă să-ţi rezolvi problemele. Nu mai pierde timpul răspândind informaţia negativă. Răspândeşte informaţia pozitivă.

Nu vreau să fiu înţeles greşit…

Nu, eu nu spun că a cere sfaturi este greşit. Dacă ai o problemă şi o persoană care este dispusă să-ţi audă problema şi să te ajute apoi în rezolvarea ei totul este în regulă. Totodată nu spun că ar trebui să-ţi ignori problemele. Ar trebui să le rezolvi.

Cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic drog folosit de omenire.
- Rudyard Kipling

Cuvintele dezvăluie starea de spirit, caracterul şi dispoziţia vorbitorului.
- Plutarh

Oamenii care vorbesc tot timpul despre lipsa banilor nu vor ajunge să-i strângă.
- Jeff Keller

Alege cuvinte care te vor îndrepta în direcţia scopurilor tale.
- Jeff Keller

Ziua evoluează în funcţie de direcţia în care se mişcă colţurile gurii tale.
- Anonim

(schemă după Jeff Keller)

Deci… la început ai nişte gânduri. De exemplu: “Mi-e foame.”, “Vreau să plec în lume.”, “Nu pot să gătesc.” etc. Gândurile acţionează anumite cuvinte: “Mă duc să-mi cumpăr o pizza.”, “O să plec în lume!”, “Habar n-am să gătesc, aşa că voi comanda o pizza!” etc. Cuvintele ce tu le spui sunt auzite de subconştientul tău. Dacă tu repeţi constant anumite cuvinte, subconştientul le învaţă… şi va face exact ce este învăţat. Adică va acţiona. În urma anumitor acţiuni apar şi anumite rezultate.

E logic şi simplu de înţeles. Uneori facem lucruri fără să ne gândim, nu-i aşa? Asta se întâmplă pentru că subconştientul acţionează de fapt, nu noi, adică “conştientul”.

Care-i ideea acestui articol?

Cei ce se “hrănesc” cu cuvinte negative au o atitudine negativă. Şi invers. Este o relaţie cauză-efect. Nu te aştepta ca un om care foloseşte mereu cuvinte negative să aibă rezultate pozitive. Convingerile lui sunt negative, deci acţiunile lui sunt negative… deci rezultatele sunt negative.

Oamenii care vorbesc tot timpul despre lipsa banilor nu vor ajunge să-i strângă.

- Jeff Keller

Putem face un mic test. Dacă eu te întreb acum: “Ce mai faci?”, tu ce vei răspunde?

Prost. Se putea şi mai bine. Nu mă întreba. Sunt bine. Ca de obicei. Grozav. Fantastic. Minunat.

La întrebarea “Ce mai faci?” trebuie să răspundem în medie de 10 ori pe zi… şi tocmai de aceea răspunsurile noastre se rezumă adesea la un cuvânt. Un cuvânt care nouă ni se pare insignifiant. Dar subconştientul e acolo să ne audă răspunsul. Când tu răspunzi la “Ce mai faci?”-ul cuiva, e ca şi cum răspunzi unei întrebări puse de subconştientul tău care sună cam aşa: “Cum vrei să te simţi următoarele 2 ore?”.

Da, poate pentru unii sună stupid, copilăresc, incredibil. Totul de fapt se rezumă la atitudinea noastră. Chiar dacă te simţi mizerabil răspunde: “Minunat!”. Testează treaba asta ca să vezi singur că există rezultate.

Ideea e: “Ai grijă la ce spui! Cuvintele au un rol esenţial în viaţa noastră.”.

Înainte de a putea realiza un lucru, trebui să-l vezi clar.
- Alex Morrison

Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea.
- Albert Einstein

Doar noi deţinem controlul asupra imaginilor care ne ocupă mintea.
- Jeff Keller

Vizualizarea este arta de a vedea lucrurile invizibile pentru ceilalţi.
- Jonathan Swift

Dacă poţi avea un vis, înseamnă că-l poţi realiza.
- Walt Disney

Orice situaţie nefavorabilă poartă în sine sămânţa unui beneficiu echivalent, dacă nu chiar mai mare.

- Napoleon Hill

Am început cu un citat în ideea că îl vei citi acum, înainte să citeşti articolul în întregime, şi îl vei mai citi o dată după ce termini de lecturat în totalitate acest articol.

Problemele sunt oportunităţi dacă tu începi să le transformi în oportunităţi. Jeff Keller spune că “Atitudinea este totul.” şi are mare dreptate. Este foarte important modul în care tu te comporţi vizavi de o situaţie, o problemă, un eşec.

Reacţia normală a unui om în faţa unei probleme este să se plângă. Tu faci asta? Nu-i nimic. După ce te plângi gândeşte-te că problema din faţa ta îţi indică o modificare pe care o poţi face pentru a îmbunătăţi anumite condiţii din viaţa ta.

N-am fost prea clar? Sunt nenumărate exemple de persoane care au fost concediate, date afară din facultăţi sau şcoli şi ulterior au început propria afacere de succes. De exemplu Walt Disney a fost concediat de la un ziar pentru că “nu avea imaginaţie”… Acum cu toţii ştim desenele lui şi Disneyland-urile lui.

Lucrurile care ne produc suferinţă ne educă.

- Benjamin Franklin

Jeff Keller a analizat 7 feluri în care ne pot ajuta situaţiile nefavorabile.

1. Situaţiile nefavorabile ne oferă o altă perspectivă.

După ce treci printr-o problemă gravă (precum o boală cruntă), lucrurile mici precum o pană de cauciun nu te mai afectează. Aşa înveţi să-ţi canalizezi atenţia spre lucrurile cu adevărat importante.

2. Situaţiile nefavorabile ne învaţa să fim recunoscători.

Niciodată nu apreciezi un lucru până când nu l-ai pierdut. Abia atunci când nu mai ai apă caldă sau curent electric îţi dai seama că-ţi sunt “vitale”. Doar când te îmbolnăveşti începi să te gândeşi la faptul că trebuie să ai grijă de sănătatea ta.

3. Situaţiile nefavorabile ne descoperă potenţialul ascuns.

Provăcările scot la lumină ce-i mai bun din noi. Uneori chiar talentele noastre.

4. Situaţiile nefavorabile ne încurajează să facem schimbări şi să acţionăm.

Unii din noi preferă să stea comozi în discomfort în loc să facă o schimbare pentru a sta în comfort. Uneori doar o criză sau o serie de dificultăţi ne motivează suficient ca să facem schimbări. Problemele uneori sunt un mod prin care viaţa ne atenţionează că nu suntem pe drumul cel bun şi este nevoie de o schimbare.

5. Situaţiile nefavorabile ne oferă lecţii valoroase.

După ce ai depăşeşti o dată un obstacol, a doua oară vei fi mai pregătit pentru abordarea lui.

6. Situaţiile nefavorabile deschid uşi noi.

Spre exemplu pierzi un job bun şi întâmplător găseşti unul chiar mai bun. În acest caz, “problema” nu-i chiar o problemă, ci mai mult o oportunitate la care nu te-ai fi gândit.

7. Situaţiile nefavorabile ne clădesc încrederea şi respectul de sine.

Cu toţii ne simţim puternici când depăşim un obstacol, nu?

Caută să-ţi identifici “problema” cu una din cele 7 tipuri de probleme de mai sus. Aşa o să înţelegi cum problema ta este oportunitatea ta. Acum citeşte citatul de la începutul articolului din nou.