Ce faci când întâmpini greutăţi? Ce faci când lucrurile încep să se strice unul câte unul iar drumul spre realizare devine tot mai greu de parcurs? Încrederea în sine e cea mai importantă armă de care dispui în lupta cu probleme de zi cu zi.

Dacă ajungi să ţi-o dezvolţi îndeajuns, poţi reuşi să faci lucruri ce pentru alţii pot părea imposibile. E nevoie doar ca tu să crezi că poţi realiza ceva pentru a putea reuşi – oricât de mulţi ţi-ar spune să renunţi, dacă tu crezi că poţi reuşi continuă! Timpul pierdut e doar cel în care nu faci nimic; în rest, din orice activitate oricât de banală, poţi învăţa lucruri care ţi-ar putea prinde bine cândva.

În primul rând simt nevoia să menţionez că “încrederea-n sine” nu este acelaşi lucru cu “a fi încrezut”. Încrederea-n sine este ceva ce se construieşte cu timpul, prin experienţe, cu voinţă şi ambiţie. Întrebarea este… cum? Cum să am încredere în mine?

Când eram mai mic (pe la 14-15 anişori) eram extrem de timid şi nu aveam încredere în mine deloc. Îmi era frică să fac orice gândindu-mă mereu că poate nu e bine. Ştiu oameni care fac ce făceam eu la 15 anişori acum, când ei au 30-40 de ani. De ce? Pentru că nu-şi construiesc încrederea.

Deci, cum să-mi construiesc încrederea?

Când vine vorba de dezvoltare personală, cea mai comună problemă de care oamenii se lovesc este lipsa de încredere în sine. Fie că e vorba de înfăţişare fizică, de relaţia cu şefi, părinţi, prieteni sau cu persoanele de sex opus. De exemplu, câţi dintre voi nu au fost în situaţia de a simpatiza pe cineva, o persoană de sex opus, dar de a vă fi frică să îl abordaţi din diverse motive cum ar fi “E prea drăguţ/ă.”, “Nu s-ar uita la mine.”, “N-am curaj să mă duc să îi vorbesc.” şi aşa mai departe?

Vestea proastă e că de cele mai multe ori ai avut dreptate. Acel cineva nu s-ar uita la tine. Şi asta nu pentru că ai fi urât sau prost ci pentru că personalitatea ta slabă nu l-ar atrage cu nimic.