Zilele trecute mă uitam la TV în încercarea de a adormi şi am văzut o emisiune cu nişte domni ce s-au întâlnit printr-o ţară călduroasă cu nişte cimpanzei sălbatici!

Domnule, n-ai zice că un cimpanzeu poate să ia la bătaie 4 masculi feroce, oameni în toată firea, cu experienţă de viaţă, care oricum sunt la volanul unei maşini! Daaar, iacătă, cimpanzeul a sărit pe maşină, i-a scos pe rând, i-a luat l-a bătaie, unuia i-a mâncat jumătate de palmă (la propriu), pe altul l-a ucis … şi tot aşa până ce UNUL din cei 4 adulţi s-a ÎNFURIAT şi şi-a înfruntat FRICA de cimpanzeu. Atunci domnul a luat o creangă şi a atacat cimpanzeul până ce acesta, privindu-l în cele din urmă supus, a luat-o la goană, de frică.

Emisiunea mi-a amintit de mulţimea de oameni pe care-i ştiu ce au o frică imensă de câini!

Am avut, acum o vreme, o revelaţie. Mă rog, nu chiar revelaţie, pentru că asta vă poate duce cu gândul undeva prea departe, unde nu se ajunge uşor.

Mi s-a proptit, deci, înaintea judecăţii, o întrebare pe care am catalogat-o ca fiind dificilă (am darul ăsta, de a amănunţi nejustificat despre lucruri). Luată cu copy-paste, întrebarea era cam aşa:

- Tati, ştii ce nu-nţeleg eu? (…capcană retorică…) Pomii sunt destul de rari (pre-argumentare). Cum se face că aproape toate maşinile care ies de pe drum intră direct în copaci?

Frica ucide vise, asta-i clar! Fie că-i vorba de frica de a-i cere şefului o mărire de salariu sau frica de a face bungee-jumping, frica ucide vise de toate felurile!

Dar pe toată durata vieţii noastre frumoase nu facem nimic altceva în afară de a ‘înfiinţa” noi frici şi a ne lupta cu ele în încercarea de a le desfiinţa.

Fiecare om are o listă cu frici pe care le ştie şi o listă goală pentru fricile pe care nu le ştie dar urmează să şi le descopere. Şi odată la ceva timp pune lângă fricile de pe listă un tic (✓) pentru că le înfruntă.

Şi uite aşa începem noi să vedem viaţa ca o joacă, nu?

Eşti conştient că ţi-e frică? Să nu-mi spui nu, că n-am să te cred, frica e o parte din noi. Despre ce frică vorbesc? Evident că nu despre frica de şerpi, păianjeni sau mai ştiu eu ce de genul acesta. Sunt lucruri de care e perfect normal să te temi, cu ele nu am nimic. Eu vorbesc aici despre frica iraţională, cea care te împiedică să-ţi duci la îndeplinire visele, cea care te ţine blocat în zona de comfort şi te face să eviţi tot ce e nou, incert sau riscant. Vorbesc despre frica de oamenii, de relaţii. Despre frica de fericire. (credeai că nu există aşa ceva?)

Tu chiar ai de gând să rămâi toată viaţa ca o fetiţă ce se smiorcăie că îi este frică de orice, până şi de propria umbră? Sper că nu. Sper că ai de gând să faci ceva, să lupţi pentru a fi tu cel care ţine frâul. Nu există un leac universal valabil pentru frică, doar tu poţi găsi modalitatea eficientă de a scăpa de ea. Eu cel mult pot să îţi spun câteva lucruri esenţiale despre frică, să îţi propun câteva variante de a acţiona, să îţi spun cum am procedat eu.

Ce sunt aceste atacuri şi de ce ne interesează? Sunt nişte chinuiri interioare ale psihicului, de regulă, al adolescentului sau adultului tânăr care îl fac să transpire emoţii negative. Cum se manifestă? Simplu. Ai o frica nejustificată care debutează cu un gol în stomac. Alte simptome pot fi: stare de leşin, nelinişte, palpitaţii, amorţirea membrelor etc.

Ce faci când ai un cutremur psihic şi scara ta Richter a luat-o razna?

Te aşezi frumos undeva comod. Expiri grijile, inspiri gândurile positive. Te gândeşti la Hannah Montana. Râzi cât poţi de mult. Îţi controlezi respiraţia. Cânţi o melodie de la Rihanna. Râzi din nou. Te ridici şi eşti cel mai puternic om de pe planetă. Ai încredere în tine şi autosugestia te scapă de orice gând negativ. Ţine minte, melomanule: tu îţi controlezi mintea, nu ea pe tine.

Nu te-ai întrebat niciodată care e diferenţa dintre tine şi cei care îşi realizează visele? Ce crezi că au ei în plus? Eu mereu mi-am pus această întrebare.

Diferenţa e în primul rând una de perseverenţă. Ei pot pentru că nu renunţă niciodată, pentru că au un vis măreţ în care îşi investesc toată energia, tot timpul. Şi chiar dacă nu le reuşeşte din prima, ei nu renunţă, nu se lasă doborâţi de obstacole şi mai ales nu se sabotează niciodată singuri aşa cum fac eu, cum faci tu. De ce nu reuşeşti şi tu? Pentru că nu ai răbdare, pentru că te descurajezi la primul eşec, renunţi, te consolezi cu gândul că aşa a fost să fie. Greşeşti pentru că mereu încerci să mergi pe acelaşi drum spre visul tău. Nu ştii că trebuie să faci mai mult ca până acum pentru a evolua, a obţine mai mult. Când vezi că nu merge într-un fel, trebuie să schimbi tactica, să o apuci pe altă cale.

Uneori stai şi te întrebi: “Dar, ce-am făcut ca să …?” şi răspunsul, prietene, nu este la tine. Unii oameni reacţionează diferit la anumiţi factori şi stimuli. Oare este vina ta că le sare lor ţandără? Într-adevăr, într-o oarecare măsură, ai o contribuţie la nervii lor. Ţinta, în schimb, nu eşti tu.

Surpriză: nici măcar nu sunt nervoşi pe tine ci – ţine-te bine! – le este chiar teamă de tine! Maestrul Osho spune că: “mânia serveşte întotdeauna la ascunderea fricii”. Aşadar, “mânia este o teamă inversata”. De obicei, are loc “efectul boomerang”. Să îl aprofundăm un pic: apare sub formă unei reacţii în lanţ, cineva se enervează pe tine, tu te enervezi pe el şi la rândul tău eşti nervos. Într-un final, îţi verşi nervii pe cea mai apropiată persoană şi apare un haos continuu.

Luni (26 aprilie) a avut loc prima întâlnire “La un pahar de vorbă bună”.

Ne-am adunat la Verde Café şi am lansat o discuţie foarte captivantă despre frică şi cum s-o înfruntăm. Am ajuns împreună la nişte idei foarte interesante şi am aflat o grămadă de poveşti dintre care cele mai discutate au fost cele cu atacatori pe stradă.

Am aflat împreună că frica nu este ceva cu care ne naştem. Frica este ceva ce se învaţa în 2 moduri: