Spre exemplu: am uitat să mâncăm în ritm normal, fără să ne grăbim sau să privim la televizor în timp ce mestecăm, am uitat să ne vedem cu prietenii la cafea pe motiv că n-avem destul timp liber şi am uitat să avem grijă de noi înşine. Astea-s subiectele despre care se tot scrie în ultimul timp: am uitat să fim atenţi.

Dar am impresia că toate aceste mici “defecte” pe care le avem în acest super-secol al super-vitezei se rezumă la apreciere. Fie am uitat să apreciem, fie nu o facem pentru că nu credem că-i bine să o facem.

A aprecia nu-i ruşinos!

Există momente în viaţă (spre exemplu în copilărie/adolescenţă) când vrei să apreciezi ceva, dar nu poţi din cauza mediului ce te înconjoară. Atunci rămânem cu impresia că a aprecia este înjositor.

Dar aprecierea nu-i nici ruşinoasă, nici înjositoare, nici inutilă. Aprecierea te ajută pe tine şi pe cel apreciat în egală măsură. E ca şi cum ai face o faptă bună (pentru cel pe care-l apreciezi) spunându-i că-ţi place ce face, dându-i părerea ta sinceră şi totodată (pentru tine) pentru că te asociezi cu ceva pozitiv.

Exerciţiu: Apreciază tot ce poţi!

Hai să facem un exerciţiu. Haide timp de o săptămână să apreciem cât mai multe lucruri din jurul nostru. Ideea este să apreciem tot mai mult, cât de mult. Orice lucru plăcut trebuie apreciat. Ideal ar fi să faci o listă în această săptămână în care chiar să-ţi notezi: “Apreciez faptul că colegul mi-a împrumutat 5 lei.”, “Apreciez munca pe care a depus-o Ariel pentru scrierea articolului despre apreciere.”, “Apreciez omul care azi pe stradă m-a anunţat că mi-a căzut o mănuşă din rucsac.”.

Hai să ne educăm să apreciem. Astfel vom fi la rândul nostru apreciaţi pentru ceea ce facem.

Trăiască YouTube şi Facebook! Ei au readus în viaţa noastră două butoane extraordinare: “Apreciez” şi “Îmi place” (vestitul “Like”).

Eu am învăţat să fac acest lucru la facultate, printr-un exerciţiu simplu care se poate aplica atât în plan personal, dar mai ales profesional.

Primul meu obiectiv pe care l-am trecut prin cei 5 paşi a fost cel de a-mi creşte încrederea în forţele proprii. Cei apropiaţi îmi repetau mereu să am mai multă încredere în mine, dar drumul de la a zice, până la a face nu e chiar uşor.

Exerciţiul m-a ajutat să îmi dau seama cum pot să îmi îndeplinesc obiectivul şi m-a determinat să trec la acţiune. Am început să citesc cărţi despre dezvoltare personală, să ies din zona de confort, să mă implic în diverse proiecte, să socializez mai mult, să mă schimb.

M-a făcut să înţeleg cât de important era pentru mine să îmi ating obiectivul, fiindcă acum ştiam cum mă voi simţi având ceva mai multă încredere în forţele proprii: extraordinar!

Exerciţiul este ideal pentru acele dorinţe, idei, proiecte care nu îţi dau pace, pe care vrei să le realizezi, dar pe care nu le vezi încă prea clar.

Dacă obiectivul tău este să ajungi un copywriter de succes, trebuie să analizezi ce resurse ai, cum poţi realiza acest lucru, în cât timp, şi dacă merită să îl realizezi.

Înainte de a putea realiza un lucru, trebuie să-l vezi clar. (Alex Morrison)

Pentru a te ajuta să te ţii mereu de ceea ce îţi propui, trebuie deci să cunoşti paşii necesari pentru formularea unui obiectiv.

Obiectiv = scop, ţintă, ţel

Concret, obiectivul este ceea ce urmează să realizezi, să construieşti, sau chiar situaţia în care vrei să ajungi.Atunci când ţi-ai fixat un obiectiv, ştii exact ce îţi doreşti. Dar oare ceea ce îţi doreşti este şi ceea ce ai nevoie?

Ia o foaie şi notează-ţi obiectivul. Urmăreşte cei 5 paşi şi răspunde întrebărilor pentru a afla dacă ceea ce îţi doreşti este ceea ce ai nevoie şi cum îţi poţi realiza obiectivul.

Pasul 1 – formularea obiectivului în termeni pozitivi

Ce vrei? (nu ce nu vrei)
Când?
Unde?
Cu cine?

Pasul 2 – iniţierea şi menţinerea obiectivului de către TINE

Ce resurse ai pentru a realiza acest lucru? (abilităţi, resurse materiale)
Tu ai controlul asupra acestor resurse?

Pasul 3 – stabilirea stării dorite în 3 sisteme senzoriale

Cum vei ştii că ai obţinut acest lucru?
Ce trebuie să vezi, să auzi, să simţi?
Cum vei arăta?

Pasul 4 – păstrarea beneficiilor secundare ale stării prezente

Ce se va petrece dacă îl vei obţine?
Ce se va petrece dacă nu îl vei obţine?
De unde ştii că merită să îl obţii?

Pasul 5 – contextualizarea adecvată

Cum îţi va afecta acest lucru viaţa, familia, prietenii?
Ce va fi diferit în urma obţinerii acestu lucru?

Nimic nu se întâmplă de la sine. Ceea ce îţi doreşti va veni la tine atunci când vei înţelege că tu eşti acela care trebuie să determine lucrurile să-ţi răsară în cale, prin propria-ţi străduinţă. (Ben Stein)

Încearcă exerciţiul cu un obiectiv de-al tău şi zi-mi cum a fost.

Şi îţi mai propun ceva…

Gândeşte-te la un obiectiv pe care ţi l-ai propus, dar nu ai reuşit să îl realizezi.

Dacă îl treci prin paşii unui obiectiv de succes, unde ai avut probleme?

Care sunt crezurile tale care te-au împiedicat să îţi realizezi scopul?

Reformulează-ţi scopul astfel încât să aibă cele mai multe şanse de succes şi spune-mi cum te-a ajutat exerciţiul.

De data aceasta nu avem poveste de seară cu un invitat. De data aceasta vă provocăm la distracţie maximă în cadrul unei seri de creativitate, respectiv creaţie literară.

Vom inventa poveşti, ne vom juca cu cuvintele şi vom avea ocazia să ne duelăm în epigrame din nou.

Vă promitem relaxare, distracţie şi multă, multă vorbă!

Haideţi să socializăm de-adevăratelea! Dăm netul la o parte pentru o întalnire adevarată! Veniţi alături de noi la cafeneaua unde poveştile prind viată!

Cost: 10 lei şi un zâmbet (aducem noi ceai, cafea, băuturi, chestii de ronţăit şi altele…)

Rezervă-ţi un loc din cele 20 prin formularul de mai jos.

Oricine găseşte motiv de a critica la alţii ceea ce alţii găsesc de criticat la el. – La Rochefoucauld

Încă din fragedă pruncie am fost învăţaţi că anumite lucruri sunt frumoase sau urâte. Fetiţa savurează orice moment în care poate defila în hainele şi încălţările cu toc ale mamei. Câteodată mai pune mâna şi pe farduri. Băieţelul are atitudinea “de barbat” pe care i-o insuflă tatăl.

Cu puţin timp în urmă, fiica mea în vârstă de 8 ani mi-a spus: “Mami! Sunt oameni frumoşi şi oameni urâţi. Tu eşti aşa şi aşa.”

Până şi copiii fac o selecţie instinctivă între ei. Sunt foarte tranşanţi. Consideră ca lucrurile sunt doar de două feluri: frumoase sau urâte; bune sau rele.

Adulţii în schimb, prin exerciţiu învaţă să-şi ascundă opinia în ceea ce priveşte exteriorul celorlalţi.

Fiecare avem propriile criterii de selecţie a frumosului şi de condamnare a urâtului. Pe mine m-a învăţat mama o vorba: dacă ţie nu îţi place, nu înseamnă că nu e bun. Aşa am învăţat că nu trebuie să spun că nu e bun sau frumos, ci că nu îmi place mie sau că nu e pe gustul meu. Deşi ea se referea la mâncare, cred că e o regulă valabilă şi pentru aspect.

Cam cât de tare contează aspectul în relaţiile dintre oameni? Şi nu mă refer la relaţiile cu caracter matrimonial, ci la orice fel de relaţii. De servici, de exemplu. Sau de prietenie. De socializare.

Am învăţat că la birou trebuie să avem o anumită ţinută. La sala de sport alta. La teatru sau la operă alta, la film, în parc, la întâlnire, acasă… Alta. Alta şi alta. Asta pentru că avem anumite percepţii despre cum trebuie să arătăm. Asta pentru că ASPECTUL CONTEAZĂ!

Sa iti urmezi viata dupa parerile altora nu este decat o sclavie! – Lawana Blackwell

Prima impresie…

Implicit şi prima impresie contează. În ce se constituie prima impresie? În primul rând în impactul vizual. Apoi în atitudine.

Presupun că marea majoritate dinte voi, cei care citiţi aceste rânduri, aţi fost macar o dată în viaţa voastră la un interviu pentru un job. Nu stiu în ce măsură aţi remarcat, dar la prima vedere aţi fost “filmaţi” pe de-a-ntregul, chiar înainte de a saluta. Dacă aspectul nu corespunde, de cele mai multe ori interviul este foarte scurt şi fară un raspuns favorabil.

Haideţi să luam altă situaţie: într-un cerc de cunoscuţi vă este prezentată o persoană al cărui aspect vă displace. Nu-i aşa că nu creaţi posibilitatea unei discuţii cu persoana respectivă?

Până şi într-o minimă conversaţie contează aspectul. S-a creat un cult fetişist al frumuseţii. Suntem victimele propriilor noastre vicii si prejudecăţi.

Este trist, dar foarte adevărat. Puţini sunt cei care ştiu să se detaşeze şi să vadă iniţial altceva decat aspectul exterior.

Fii un pic sincer şi gândeşte-te de câte ori ai făcut o oarecare selecţie a oamenilor după criterii de frumuseţe. Uită-te la oamenii din jurul tău şi vezi cum sunt cei care te înconjoară. Sunt frumoşi sau urâţi? DE CE? Apoi uită-te la tine. Tu cum eşti? Un OM FRUMOS sau un OM URÂT? În ce constă frumuseţea ta? Ia mai gândeşte-te o dată…

Fiecare etapă în parte are specificul ei.

În fiecare etapă fiinta priveşte din altă perspectivă acelaşi gen de evenimente şi trăiri pe care le abordează în moduri diferite.

Orice om care la un anumit moment, într-o anumită, situaţie intervine în viaţa noastră, ne afectează în mod direct existenţa.

Deoarece oamenii trăiesc înconjuraţi de alţi oameni, vieţile lor se împletesc într-un mod unic şi irepetabil. Sunt firicele invizibile ce ne leagă existenţa de a celor din jur, chiar dacă noi nu conştientizăm acest lucru.

Există o seamă de factori, uneori necunoscuţi şi neînţeleşi ce ne determină să luăm o decizie.

De multe ori ne întrebăm cum ar fi fost dacă am fi făcut altfel sau am fi optat pentru alte lucruri sau pentru prietenia altor oameni.

Astăzi avem alt concurs

Vă provoc să poveststiţi în câteva rânduri despre cum credeţi că ar fi fost dacă aţi fi luat o altă decizie într-o situaţie în care aţi fost implicat. Aveţi timp până vineri, 18.02.2011, la ora 24.00 să vă întreceţi în poveşti, lăsând comentarii chiar la acest articol. Apoi, timp de două zile, pâna în data de 20.02.2011, adică duminică la ora 24.00, o veţi vota pe cea care v-a plăcut cel mai mult.

Ca şi săptămâna trecută, fiind un concurs, avem premii.

Locul întâi va primi cartea cu teste de inteligenţă „Măriţi-vă IQ-ul”, precum şi cartea „De ce să fii fraier, bolnav şi falit”, scrisa de Randy Gage.

Locul al doilea va primi cartea cu teste de inteligenţă, precum şi cartea „De ce greşim?” scrisă de Joseph T. Hallinan.

Locul al treilea va primi cartea cu testele de inteligenţă.

În cartea sa, Randy Gage  acuză cu vehemenţă diverse instituţii şi organizaţii -precum guvernul, biserica, mass-media – de faptul că îndoctrinează populaţia. Face afirmaţii curajoase, controversate la adresa acestora şi susţine că este un păcat sa fii sărac. Presarată cu foarte multe povestioare ironice, „De ce să fii fraier, bolnav şi falit” este uşor de lecturat şi chiar vă poate schimba opinia despre anumite lucruri, provocânu-vă sa le priviţi din alt punct de vedere.

Cartea lui Joseph T. Hallinan în schimb, este un adevărat manual de autoevaluare al comportamentului. Autorul ne impune să privim cu realism lucrurile, încercănd să ne descoperim greselile pentru a nu le mai repeta. Ca orice „manual” de dezvoltare personala, si „De ce gresim?” contine relatari ale unor fapte concrete, date ca exemplu si oferind sfaturi importante.

„Măriţi-vă IQ-ul” conţine peste 200 de probleme, îmbinate în 8 teste de inteligentă, adresate tuturor categoriilor de oameni. Ele nu necesită vreun talent special, ci doar perseverenţă, logică şi cultura generală

Toate cărţile sunt editate de MeteorPress şi prin intermediul nostru vor ajunge la voi.

START VOT!

Şi câştigătorii sunt…

1. Mihai Oprea – 62.96%
2. Sorin – 22.22%
3. Hanna – 11.11%

Vă vom contacta noi imediat. Felicitări! :)

Dacă întrebi pe cineva: “De ce îţi iubeşti partenerul?”, vei obţine un răspuns de genul: mă completează, este lumina vieţii mele şi nu pot trăi fără el/ea. Ăsta e genul de răspuns învăţat şi repetat de atâtea ori de-a lungul timpului, încât îl spun toţi la fel.

Adevărul e că, indiferent de natura ei (mamă,iubit/ă, ţară etc), dragostea nu poate avea o explicaţie logică. Oricât ai încerca prin definiţii filozofice, cercetări ştiinţifice şi spirituale, nu poţi să explici dragostea. E pur şi simplu acolo. La fel ca mişcarea pământului sau bătăile inimii.

Dragostea face parte din noi. E primită la pachet, ca să zic aşa. Nu e nimeni în toată lumea asta care să nu fi iubit vreodată ceva.Toate relaţiile interumane se bazează pe dragoste, în doze mai mari sau mai mici. Când e în doze mici o numim prietenie, când e în cantiăţi mari, sau mari de tot e iubire. Fără iubire n-am exista, în primul rând. Toţi suntem rodul unei iubiri, în fond. Nu-i aşa? Părinţii noştrii trăiesc o poveste de iubire al cărui rod suntem noi şi fraţii noştri.

De multe ori nici nu conştientizăm acest sentiment. Pentru că în fond asta e prin definiţie: un sentiment. Iubim ceva sau pe cineva, fără să ne dăm seama de aceasta.

De cate ori aţi ascultat o melodie la nesfârşit? De cate ori nu v-aţi uitat la în mod repetat la un film, aţi citit o carte, aţi privit o floare? Faceţi acest lucru deoarece iubiţi acea melodie, acel film, acea floare. Iubirea nu se manifestă doar între oameni. Iubirea se află în jurul nostru mereu, la orice colţ, în orice şoaptă şi adiere de vânt. Doar că nu ne dăm noi seama.

De ce iubim?

Pentru că aşa este natura umană. Oamenii sunt construiţi din dragoste. Bucăţică cu bucăţică, dragostea se revarsă în jurul nostru.

Multă lume spune “Pe mine nu mă iubeşte nimeni”. Greşit!!!

Încercaţi să conştientizaţi câtă dragoste este în jurul vostru.

Luaţi o foaie de hârtie şi scrieţi toate lucrurile pe care le iubiţi. Nu glumesc! Chiar faceţi asta! Scrieţi absolut tot. Priviţi apoi câtă dragoste oferiţi. Şi atunci când oferi dragoste, în mod automat primeşti înapoi, pentru că întotdeauna după o acţiune este reacţiune. Pe principiul ce oferi, aia primeşti.

Hai să îmi fac eu propriul exerciţiu, să vedem ce rezultă.

Îmi iubesc mama, fratele, bunicii. Îmi iubesc ţara. Iubesc fetele cu ochi albaştri şi verzi (nu chiar pe toate). Iubesc să scriu, să alerg, să visez , să ma uit la soare, să ma joc cu vântul, să cânt, să dansez, să urlu de fericire… şi lista e lungă. Iubesc să iubesc. Vedeţi?! N-a fost greu! Încercaţi şi voi!

“Te iubesc fără să ştiu cum, sau când, sau unde. Te iubesc  pur şi simplu, fără să analizez prea mult şi fără mândrie; prin urmare, te iubesc pentru că altfel nu pot.” – Pablo Neruda

În DEX scrie: echivalent general al valorii mărfurilor, el însuşi fiind o marfă. Deci ar trebui să fie o facilitate in a obţine lucrurile pe care le dorim.

Dar cum se obţin banii. Nu metoda propriu-zisă. Mai corect ar fi să întreb: care este preţul banilor?

În ziua de azi, preţul este cam o treime din viaţă. Banii au depaşit valoarea de marfă şi au devenit un scop în sine pentru mulţi oameni, iar zicala: “banii nu aduc fericirea” a fost completată cu: “…dar o întreţin”.

Vă propun în continuare un joc.

Facem un concurs de epigrame pe această temă: BANII.

Concursul se va încheia vineri, 11.02.2011, la ora 00.00, timp în care vă puteţi “război” în epigrame lăsând comentarii chiar la acest articol. Apoi, timp de două zile, pâna în data de 13.02.2011, adică duminică la ora 00.00, o veţi vota pe cea care v-a plăcut cel mai mult.

Şi pentru că este un concurs, avem şi premii!

Primii 3 cei mai votaţi vor primi cartea lui Luca Dezmir – Ieşi din Labirint, cu ajutorul căreia vor avea posibilitatea să înveţe cum să obţină bani exploatându-şi calităţile şi muuulte stickere Motivonti!

Voi scrieţi, voi votaţi, voi decideţi cine câştigă!

Haideţi să ne amuzăm împreună pe seama banilor!

Notă: Epigrama este o poezie lirică de proporții reduse (de obicei 4 versuri) care satirizează trăsăturile morale negative ale unei persoane sau anumite stări de lucruri, terminându-se, de obicei, printr-o poantă ironică.

Exemplu: Concediu

Am plecat convinşi, la mare,
Tot aşa, ca şi-n alţi ani,
Să ne-ntoarcem arşi de soare
Şi-am venit pârliţi… de bani.

(epigramă de Mihai Danielescu din Pledoarie pentru epigramă)

Start vot!

Şi rezultatele…

WOW, s-au bătut fetele pe cartea lui Luca! Băieţii n-au avut nicio şansă. 915 voturi! WOOOW. În doar 2 zile. Asta-i nebunie curată. Se pare că cineva chiar îşi dorea cartea. Deci, în ordinea voturilor:

1. Teona cu 293 voturi / 32.06% din total
2. Bianca Dobrescu cu 269 voturi / 29.43% din total
3. Andreea Dalina cu 208 voturi / 22.76% din total
4. Alexandra cu 106 voturi / 11.6% din total

Din păcate avem doar 3 cărţi de dat ca premiu… dar Luca ne-a trimis şi un al patrulea exemplar, pentru noi, să-l citim. Alexandra, ce zici, eşti de acord să-ţi dăm cartea lui Luca chiar dacă am citit-o noi înainte? :) E încă întreagă, pe cuvânt!

Deci, fetelor, vă vom contacta prin mail imediat ca să ne daţi adresele voastră de acasă.

Sorin, ţie-ţi facem o diplomă. E la producţie momentan. O să o publicăm pe Facebook.

Iar voi, restul, vă mulţumim pentru epigrame. Au fost superbe. Ne-am amuzant pe cinste. Ne vedem la următorul concurs! :)

Dar lăsând filosofia la o parte, zilele trecute am avut o pasă proastă fără un motiv concret. De obicei sunt plin de energie, vesel şi zâmbăreţ, dar atunci eram stresat şi trist.

În drum spre casă, refugiul suprem, acolo unde nimeni nu te vede când eşti trist sau stresat, am dat de o oglindă. O oglindă simplă care îmi reflectă trupul… sau omul exterior cum ar zice Augustin. Am stat şi m-am privit scurt în ea, fascinat de corpul pe care-l deţin şi de expresia feţei mele de pe care citeam, cu omul interior, că pe omul exterior se văd sentimentele omului interior. Vasăzică am constientizat că pe faţa mea se vede tristeţea.

Şi dacă este ceva ce ne învaţă dezvoltarea personală este să nu arătăm lumii că suntem trişti nici când suntem trişti, fie ce-o fi!

Atunci am început să-mi schimb atitudinea, am început să mă controlez speriat fiind de “Arielul exterior”.

Acum trec zilnic pe lângă oglindă şi fără să mă vadă nimeni, fără să ştie nimeni în afară de voi, mă privesc puţin în ea. Nu mult – 2-3 secunde, în grabă. Analizez omul exterior instant şi-mi dau seama dacă “arăt bine” sau nu.

E un exerciţiu pe care-l fac zilnic şi îmi place. Pentru mine omul exterior e important precum omul interior. Trebuie să am grijă de atitudinea şi imaginea mea.

Fă o pauză şi priveşte-te uneori în oglindă.

Vreau sa propun azi un exerciţiu simplu, bazat pe vizualizare şi legea atracţiei, menit să te ajute să îţi indeplineşti mai uşor şi rapid obiectivele. Este vorba de “goal cards”, un joc motivaţional folosit de foarte mulţi experţi în dezvoltarea personală.

Ce trebuie să faci?

Totul este foarte simplu. Îţi notezi obiectivele pe care doreşti să le realizezi în decursul unei săptamani pe niste bileţele de tip post-it, pe care ulterior le lipeşti cât mai la vedere, pentru a-ţi sări în ochi cât de des posibil. Nu trebuie să faci bileţelele sa pară un “to do list”, deoarece ele nu trebuie să amintească de anumite lucruri pe care s-ar putea să le uiţi, ci trebuie să te motiveze să faci lucruri pe care ai avea tendinţa să le amâni şi să regreţi acest lucru mai tărziu.

Cum să scrii obiectivele?

Obiectivele nu trebuie scrise la întâmplare. Există câteva reguli de bază pe care trebuie să le respecţi:

• Foloseşte persoana întâi
• Alege obiective cât mai realiste
• Menţionează clar scopul pentru care vei desfăşura acţiunea respectivă
• Notează momentul până la care doreşti să realizezi obiectivul
• Obiectivele trebuie să fie pozitive, deci nu utiliza negaţii

Exemplu: În loc sa notezi “Voi cumpăra cartea X.”, ai putea scrie “Până mâine seară voi merge la librărie să îmi cumpăr cartea X pentru că voi avea nevoie de ea la şcoală.”.

Cum funcţionează?

Exerciţiul, în mod normal, se desfăşoară pe o perioada mai mare de timp, însă merită încercat chiar şi pentru o săptămână. El se bazează în principal pe vizualizarea repetată a acelor afirmaţii pozitive pe care le-ai notat. Văzându-le scrise, îţi este mai greu sa le tot amâni, iar odată îndeplinit obiectivul notat, mulţumirea ta interioară creşte considerabil. Reuşita exrerciţiului este garantată.

În încheiere, las un citat referitor la dorinţă şi obiectiv, aparţinând lui Tom Morris:

“A goal is not the same as a desire, and this is an important distinction to make. You can have a desire you don’t intend to act on. But you can’t have a goal you don’t intend to act on.”

Această teorie nu există cu adevărat de fapt. Totul a început când Danny Wallace a publicat o carte intitulată “Yes Man” după ce un necunoscut i-a zis în autobuz într-o zi: “Zi ‘da’ mai des!”. Asta l-a făcut pe Danny să scrie o carte despre cum a început să zică timp de un an “Da” la orice.

Desigur, despre asta e vorba şi-n filmul despre care am scris mai sus. Jim Carrey, sau de fapt personajul pe care-l joacă în film, este un om ce nu iese din rutină, ce se ascunde mereu de realitate, ce fuge de probleme în loc să le rezolve… un om fără viaţă, fără vise, fără dorinţe, un semi-robot mi-aş permite să spun.

Exerciţiul “Yes Man”

Deşi poate suna prostesc, a spune “da” în stilul “Yes Man” este un exerciţiu foarte bun. Atât în film cât şi în carte personajele încep să spună “da” şi viaţa li se schimbă. Da, ştiu, filmele şi cărţile nu reprezintă o realitate… sau dacă o reprezintă cel mai probabil este foarte difuză.

Dar eu am făcut exerciţiul “Yes Man” şi chiar mi-am schimbat viaţă.

Când am nevoie de exerciţiu?

Acest exerciţiu nu poate “ajuta” pe oricine, desigur, dar dacă eşti genul de om care nu mai iese din casă, genul de om care-i prins într-o rutină, genul de om care a ajuns să nu mai răspundă la telefon, să nu mai aibă chef de nimic… atunci fă acest exerciţiu.

Ce face de fapt acest exerciţiu?

Face două mari lucruri…

1. Te scoate din zona de confort.

2. Te scoate din rutină.

Şi pe deasupra:

• te face să vezi oportunităţile din jur pe care de obicei le ratai sau le considerai probleme…
• te face să-ţi foloseşti timpul într-un mod diferit (spre exemplu personajul principal din film învaţă chitară, coreană, să piloteze un avion ş.a.m.d.)

Desfăşurarea acţiunii

Fă exerciţiul timp de o săptămână şi zi-mi apoi cum te-ai simţit.

Regulile ar fi următoarele:

• nu suprapune programe (adică nu spune da în cazul în care ai altceva de făcut)
• nu lăsa oamenii din jur să ştie că faci acest exerciţiu (pentru că-ţi vor cere să faci lucruri pe care chiar n-ar trebui să le accepţi)
• spune “DA!” la absolut orice plin de entuziasm

Vei face acest exerciţiu?
(aştept răspunsul la această întrebare, să ştii!) :)