Există multe lucruri sănătoase pe care am uitat să le facem în secolul XXI!

Spre exemplu: am uitat să mâncăm în ritm normal, fără să ne grăbim sau să privim la televizor în timp ce mestecăm, am uitat să ne vedem cu prietenii la cafea pe motiv că n-avem destul timp liber şi am uitat să avem grijă de noi înşine. Astea-s subiectele despre care se tot scrie în ultimul timp: am uitat să fim atenţi.

Tu ştii să îţi stabileşti obiectivele? Dar să le formulezi?

Eu am învăţat să fac acest lucru la facultate, printr-un exerciţiu simplu care se poate aplica atât în plan personal, dar mai ales profesional.

Primul meu obiectiv pe care l-am trecut prin cei 5 paşi a fost cel de a-mi creşte încrederea în forţele proprii. Cei apropiaţi îmi repetau mereu să am mai multă încredere în mine, dar drumul de la a zice, până la a face nu e chiar uşor.

Miercuri, 2 martie, la orele 19, Caffffe Creativa (hartă) gazduieşte un nou eveniment Motivonti.

De data aceasta nu avem poveste de seară cu un invitat. De data aceasta vă provocăm la distracţie maximă în cadrul unei seri de creativitate, respectiv creaţie literară.

Vom inventa poveşti, ne vom juca cu cuvintele şi vom avea ocazia să ne duelăm în epigrame din nou.

Vă promitem relaxare, distracţie şi multă, multă vorbă!

Haideţi să socializăm de-adevăratelea! Dăm netul la o parte pentru o întalnire adevarată! Veniţi alături de noi la cafeneaua unde poveştile prind viată!

Cost: 10 lei şi un zâmbet (aducem noi ceai, cafea, băuturi, chestii de ronţăit şi altele…)

Oricine găseşte motiv de a critica la alţii ceea ce alţii găsesc de criticat la el. – La Rochefoucauld

Încă din fragedă pruncie am fost învăţaţi că anumite lucruri sunt frumoase sau urâte. Fetiţa savurează orice moment în care poate defila în hainele şi încălţările cu toc ale mamei. Câteodată mai pune mâna şi pe farduri. Băieţelul are atitudinea “de barbat” pe care i-o insuflă tatăl.

Cu puţin timp în urmă, fiica mea în vârstă de 8 ani mi-a spus: “Mami! Sunt oameni frumoşi şi oameni urâţi. Tu eşti aşa şi aşa.”

Până şi copiii fac o selecţie instinctivă între ei. Sunt foarte tranşanţi. Consideră ca lucrurile sunt doar de două feluri: frumoase sau urâte; bune sau rele.

În opinia mea, viaţa este un cumul de evenimente şi trăiri, pe parcursul cărora o fiinţă trece prin mai multe etape.

Fiecare etapă în parte are specificul ei.

În fiecare etapă fiinta priveşte din altă perspectivă acelaşi gen de evenimente şi trăiri pe care le abordează în moduri diferite.

Orice om care la un anumit moment, într-o anumită, situaţie intervine în viaţa noastră, ne afectează în mod direct existenţa.

Ştie cineva de ce iubim? E o întrebare simplă. Sau nu?

Dacă întrebi pe cineva: “De ce îţi iubeşti partenerul?”, vei obţine un răspuns de genul: mă completează, este lumina vieţii mele şi nu pot trăi fără el/ea. Ăsta e genul de răspuns învăţat şi repetat de atâtea ori de-a lungul timpului, încât îl spun toţi la fel.

Adevărul e că, indiferent de natura ei (mamă,iubit/ă, ţară etc), dragostea nu poate avea o explicaţie logică. Oricât ai încerca prin definiţii filozofice, cercetări ştiinţifice şi spirituale, nu poţi să explici dragostea. E pur şi simplu acolo. La fel ca mişcarea pământului sau bătăile inimii.

Ce sunt banii?

În DEX scrie: echivalent general al valorii mărfurilor, el însuşi fiind o marfă. Deci ar trebui să fie o facilitate in a obţine lucrurile pe care le dorim.

Dar cum se obţin banii. Nu metoda propriu-zisă. Mai corect ar fi să întreb: care este preţul banilor?

În ziua de azi, preţul este cam o treime din viaţă. Banii au depaşit valoarea de marfă şi au devenit un scop în sine pentru mulţi oameni, iar zicala: “banii nu aduc fericirea” a fost completată cu: “…dar o întreţin”.

Descartes, un cunoscut filosof, spune ca omul este o dualitate: trup şi suflet. Desigur, acelaşi lucru l-au spus şi alţi filosofi dar sub alte forme. De exemplu Augustin numeşte această dualitate: “omul interior şi omul exterior”.

Dar lăsând filosofia la o parte, zilele trecute am avut o pasă proastă fără un motiv concret. De obicei sunt plin de energie, vesel şi zâmbăreţ, dar atunci eram stresat şi trist.

În drum spre casă, refugiul suprem, acolo unde nimeni nu te vede când eşti trist sau stresat, am dat de o oglindă. O oglindă simplă care îmi reflectă trupul… sau omul exterior cum ar zice Augustin. Am stat şi m-am privit scurt în ea, fascinat de corpul pe care-l deţin şi de expresia feţei mele de pe care citeam, cu omul interior, că pe omul exterior se văd sentimentele omului interior. Vasăzică am constientizat că pe faţa mea se vede tristeţea.

Şi dacă este ceva ce ne învaţă dezvoltarea personală este să nu arătăm lumii că suntem trişti nici când suntem trişti, fie ce-o fi!