Ştiaţi că există o societate internaţională a celor cu IQ foarte mare? Se numeşte “Mensa”. În momentul de faţă în această societate există peste 100.000 membri din 100 de ţări diferite. Aproximativ 40.000 dintre ei sunt membri ai filialei britanice. (Asta spune ceva despre englezi, nu?)

Pentru a intra în Mensa trebuie să obţii un punctaj care să te situeze printre primii 2% la un test IQ standardizat.

Cartea “Mensa. Măriţi-vă IQ-ul.” conţine peste 200 de probleme ce te antrenează pentru test-ul IQ standardizat care te poate face membru Mensa.

Mensa există şi în România la www.mensa-romania.ro.

Ai simţit vreodată că n-ai nici un chef de muncă? Ai avut momente când pur şi simplu stai în faţa monitorului şi nu ştii ce să faci? Sau să schimbi canalele de la TV în neştire, fără să cauţi ceva anume? Sau doar stai şi numeri punctele de pe tavan? Nu te simţi în stare să faci NIMIC!

Sunt sigur că ai avut momente din astea. Cu toţii avem, de fapt, momente din acestea din când în când. Este inevitabil…

Însă cum reuşeşti să îţi revii? Ce faci pentru a te reapuca de muncă? Nu poţi să stai aşa încontinuu pentru că timpul trece şi sarcinile tale se adună, se adună, se adună… Trebuie sa faci ceva. Dar ce?

Poţi să…

“Poţi avea tot ce îţi doreşti…” este un titlu destul de convingător la prima vedere, dar oarecum ieftin, nu?

Primul gând când vezi o astfel de carte într-o librărie este: “Cum să pot să am tot ce îmi doresc? O altă carte cu minciuni!”… Dar apoi vezi subtitlul cărţii: “… trebuie doar să vrei cu adevărat.” şi-ţi dai seama că de fapt autorul cărţii are dreptate: poţi avea de toate, dacă vrei… iar tu, ca să fim sinceri, nu ai timp să “vrei” destul de tare. Tu vrei doar puţin din fiecare. Nu ai timp să te concentrezi. Aşa e?

Michael Neill împarte “Poţi avea tot ce îţi doreşti…” în două mari părţi. În prima parte îţi spune cum să-ţi creezi o viaţă care să te facă să exclami “Uau!”. Iar în a doua parte vorbeşte despre “Grila analizei obstacolelor” – o invenţie de a lui care în momentul de faţă ajută foarte mulţi oameni.

Se spune că timpul este inamicul nostru numărul unu indiferent că suntem bogaţi, săraci, din America sau Africa, creştini sau budişti, blonzi sau bruneţi, răi sau buni ş.a.m.d. Timpul ne afectează pe toţi – exceptând acei câţiva asiatici care au vârste de peste 120 de ani acum şi spun că au găsit “Cheia succesului”.

Dar oare chiar este timpul un inamic pentru noi? Nu cumva suntem noi propriul nostru inamic? Timpul ne controlează pe noi, sau noi ne controlăm timpul? Tind să cred că noi controlăm timpul… căci altfel expresia “nu mai pierde vremea” nu mai are niciun sens.

Azi dimineaţă la 8 am ieşit în grup în parcul IOR (sau Titan) şi am făcut exerciţii Qi Gong cu Iulian Pavel, instructorul nostru. Pentru o primă experienţă pot spune că a fost foarte interesant şi mi-a dat o stare de bine atât emoţională cât şi fizică. Dacă s-ar face astfel de exerciţii zilnic eu aş participa cu siguranţa. Ne vedem data viitoare.

Câteva poze:

Modul în care ne trezim şi petrecem primele ore ale dimineţii ne influenţează masiv dispoziţia, entuziasmul, resursele, pe scurt moralul şi eficienţa. Toţi ştim cum e să te trezeşti fără chef, ziua devine ternă, ştearsă. La celălalt capăt avem dimineţile pline de energie în care suntem convinşi că putem schimba lumea în bine şi pe noi odată cu ea.

Propunerea e simplă dar eficientă: exerciţiile de dimineaţă. Îţi trezesc corpul, mintea şi spiritul. Te pregătesc pentru o nouă zi de provocări cărora le vei face faţă cu succes.

Dacă-i ziua opt înseamnă ca a trecut prima săptămână şi sunt încă în viaţă. Obiectivul de a face 150 de abdomene pe zi încă nu l-am atins. Prin weekend nu am fost cuminte (se observă cu galben). Asta-i o problemă cu care probabil vă confruntaţi şi voi… nu? E destul de greu să te trezeşti în weekend, mahmur, să faci abdomene. Sau să le faci seara, după ce te întorci de la distracţii…

Cu paşi mici şi mai multe serii de abdomene mă apropi de targetul de 150 de abdomene pe zi. Azi am de făcut 100, dar cum nu vreau să mă epuizez şi cum nici nu cred că pot să fac din prima atât de multe am hotărât să fac 50 dimineaţă (le-am făcut deja) şi 50 spre seară.

Acum, că am ajuns la 100, am schimbat şi formula de calcul. Uite tabelul meu:

Vouă cum vă merge?

Febră musculară? V-aţi mai ţinut de ele? Tot în două serii? Le faceţi mai uşor sau mai greu pe zi ce trece?