Buuuun. M-am hotărât  să mă pun pe treabă şi să-i ofer  prin acest articol atât lui, cât şi tuturor celor interesaţi, o metoda practică  pe care am aflat-o recent de la unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din MLM, ce a avut bunăvoinţa să îşi împartaşească experienţa într-una din săptămânile trecute la Braşov.

Înainte de a vă prezenta metoda trebuie sa punctez câteva lucruri foarte importante.

1. Indiferent ce vinzi într-o piaţă oarecare (servicii, produse), obiectul vânzării este doar un instrument. Dacă eşti în stare să vinzi cuie, poţi vinde la fel de bine şi maşini şi pământ pe Lună.

2. Nicio firmă din lume nu te face de succes, ci tu însuţi devii prin capacitatea ta de a o face.

3. Oamenii care au mai multe preocupări sunt nevoiţi să-şi găsească motivaţia perfectă pentru fiecare în parte, întrucât distribuirea timpului astfel încât să se poată ocupa de toate activităţile pe care şi le-au propus îi obligă la performanţă.

4. Nu îţi propune să faci mai mult decât poţi face! Ai putea să nu dai randamentul pe care te aşteptai să îl dai, să fii dezamăgit şi să renunţi. Decât să renunţi la 10 lucruri, mai bine propune-ţi doar 5!

Stabilirea obiectivului este foarte importantă. Este impetuos necesar să ştii exact ce îţi doreşti şi de ce!

Cum poţi ştii dacă obiectivul pe care ţi l-ai ales ţi se potriveşte şi este chiar ceea ce îţi doreşti? Simplu: ce simţi în momentul în care te gândeşti la obiectivul tău? Este ca în dragoste. Dacă te simţi îndrăgostit de acesta vei avea puterea de a te propulsa pe drumul pe care ţi l-ai ales.

Atunci când ne place să facem ceva este decizia noastră personală, decizie ce este consecinţa unei anumite educaţii în acest sens, nu este “destin”. Poate fi o fructificare a anumitor aptitudini, însă nicidecum nu este “soartă”.

Optimizarea drumului către obiectivul ales se face în 3 paşi principali, mai precis 3 liste pe care trebuie să şi le facă fiecare:

1. Lista proiect.

Marele obiectiv sau obiectivul final  îl divizezi în paşi mai mici. Fiecare pas mai mic îl divizezi în alţi paşi mai mici până când, într-un final, obţii un plan foarte amănunţit a ceea ce trebuie să faci pentru a-ţi atinge obiectivul.

Cu cât planul este mai amănunţit, cu atât pierzi mai puţin timp gândindu-te la ceea ce urmează să faci pe masură ce avansezi în atingerea scopului final. Daca creezi acest plan/listă vei consuma de fiecare dată mult timp gândindu-te la ce urmează să faci. De la fiecare punct în parte regândeşti  cât şi ce ţi-a mai rămas de făcut.

2. Lista cu lucrurile care se repetă.

Indiferent de cât presupui că va dura atingerea obiectivului tău, organizarea şi ordonarea ta şi a timpului tău este fundamentală. Este foarte important să-ţi organizezi timpul suficient de bine astfel încât lucrurile care se repetă regulat să nu îţi ocupe de fiecare dată la fel de mult timp.

Repet: atunci când ai ceva de făcut îţi ia mult timp până îţi faci planul a ceea ce urmează să faci. Poţi optimiza “pierderea” de timp făcând liste cu şi pentru lucrurile care se repetă. De exemplu, dacă pleci des în călătorii ai nevoie de o listă cu obiectele pe care trebuie să le contină geanta ta de voiaj, ca să nu mai stai atunci să te gândeşti ce ai mai avea nevoie sau dacă ai uitat ceva. Făcând aceste liste cu lucrurile care se repetă vei economisi foarte mult timp pentru fiecare activitate în parte.

3. Lista cu subiectele continue.

Este lista cu sarcinile/obiectivele care se repetă foarte des. Zilnic sau săptămânal, depinde de activitatea pe care o întreprinzi.

Poţi face, de exemplu lista cu sarcinile pentru o săptămână sau – daca eşti tipicar – cu cele pentru o zi , dacă aceasta se repetă până la un anumit punct.

Este important să stabileşti exact care din activitaţile pe care le faci te duc mai aproape de obiectivul ales, dar şi lucrurile pe care le faci ca şi hobby şi care doar îţi mănâncă timpul (o ţigară = 10 minute; un pachet de ţigări = 200 minute = 3 ore şi 20 minute pierdute!)

Acum, că ţi-ai stabilit obiectivul şi ţi-ai calculat cu grijă paşii pe care îi ai de făcut este vremea ăa treci la acţiune!

În primul rând dă-ţi termene pentru fiecare etapă în parte a planului tău. Fiecare pas în parte contează pentru  scopul final. Fiecare pas pe care îl parcurgi şi dă rezultatele pe care le aştepţi te motivează şi te propulsează mai aproape de ţinta ta finală. Prin rezultatele obţinute dobândeşti încredere în tine. Fiecare pas realizat îţi întăreşte încrederea în tine.

Poate să-ţi fie teamă că nu vei reuşi, dar teama aceasta este firească şi justificată. Face parte din natura umană.

Teama reprezintă neîncrederea ta în tine. Această teama nu o poţi înlătura, dar poţi să-ţi modelezi încrederea în tine astfel încât să te îndepărtezi de teamă, pentru că traim de la interior către exterior. Aşa cum spunea Ioan Nicuţ, este vorba despre reprezentarea noastră interioară.  În momentele de criză oamenii încep să gândească! Teama ne face să gândim.

Viaţa înseamnă timp. Fii atent cu tine, controlează-ţi timpul şi vei avea success!

Renunţă la a mai fi spectatorul propriei tale vieţi!

Am observat o regulă general valabilă şi anume că atunci când faci afirmaţii negative oamenii le acceptă imediat, iar când spui ceva pozitiv oamenii sunt foarte restrictivi şi suspicioşi. Dacă informezi o persoană despre efectele negative ale unu produs, de exemplu, imediat îşi însuşeşte acest lucru, pe când dacă îi explici caracteristicile pozitive aduce imediat în discuţie problema: „Dar de unde să ştiu eu că este adevărat?”

Cum ţi s-ar părea dacă ai putea învăţa să accepţi, să fii deschis noului, să poţi face diferenţa corectă dintre a încerca şi a eşua. Mai bine spus: să fii capabil să îţi asumi riscul de a greşi.

Presupun că teama de eşec şi „ţepele” celebre ce au fost mediatizate de-a lungul timpului au facut oamenii să fie evazivi şi închişi.

Am avut şansa şi onoarea de a participa joi, 9 iunie, la un workshop de dezvoltare personală, susţinut de Ioan Nicuţ cu ajutorul Internet Explorer 9 de la Microsoft, ce a avut ca temă „Puterea cuvintelor” şi impactul lor asupra relaţiilor dintre oameni.

Participanţi au fost oamenii care fac parte dintr-o categorie specială: bloggerii. De ce spun specială? Pentru că aceştia – bloggerii – sunt cei care folosesc cuvintele ca instrument de exprimare şi care influenţează, în funcţie de cuvintele pe care le folosesc, cititorii. Provenind din domenii diferite, ei au ca target categorii diferite de oameni, însă au un lucru comun: modul de exprimare.

Am învatat o multime de lucruri de la Ioan Nicuţ. Cum că nu este suficient doar să te exprimi pentru a te face înţeles, ci trebuie să o faci într-un anume fel pentru a obţine rezultatul scontat.

Cuvintele sunt negative sau pozitive în funcţie de contextul în care sunt folosite.

Am învăţat că un cuvânt pozitiv, spus într-un anume context poate avea conotaţie negativă şi invers. Sau că un cuvânt negativ poate fi acceptat mult mai uşor dacă reprezentarea ta internă este pozitivă.

De exemplu spui „Nu ezita să mă suni.” şi îi transmiţi interlocutorului mesajul că s-ar putea să ezite în a te suna iar el exact la asta se va gândi, pe când dacă spui „Te invit să mă suni.” nu mai încape în îndoială că poate să o facă fară nicio ezitare. Dacă spui „Nu te gândi la un copac albastru”, instantaneu cel căruia i te-ai adresat exact asta face!

Una din marile puteri ale cuvintelor, în afară de a transmite un mesaj, este manipularea. Ce înseamnă manipulare? Ei bine, manipularea este folosirea cuvintelor pentru a obţine ceva de la o persoana fără ca aceasta să fie conştientă de acest lucru, deci fără a fi capabilă să-ţi dea acordul direct şi concret.

Atunci când, folosind cuvinte, încerci să schimbi concepţia sau atitudinea cuiva poţi spune că încerci să manipulezi.

M-am întrebat de multe ori cât de morală este manipularea.

Teoretic este un lucru negativ să „obligi” pe cineva să se schimbe, deci imoral, dar dacă ceea ce îi induci tu să schimbe va fi pozitiv în viaţa lui, manipularea devine morală? Îi faci un „bine” pe care el nu ar fi ales să şi-l facă?

Poate ţie, cel care manipulează, ţi se pare moral. Poate că celui manipulat, în momentul conştientizării i se pare imoral. (Mi-ar plăcea să-mi spuneţi ce părere aveţi despre asta.)

Am ajuns la concluzia că este moral sa manipulezi dacă scopul final este o schimbare pozitivă şi că este imoral să o faci, deoarece nu ai acceptul pentru schimbare al celui manipulat. Precizez un lucru: schimbare pozitivă în funcţie de criteriile tale etice, morale.

Unii oameni chiar nu vor să se schimbe sau nu vor ceva mai bun în viaţa lor! Le place să se plângă, să se victimizeze. Sunt aceia care se „hrănesc” cu compătimirea celorlaţi. Sunt aceia de care trebuie să ne ferim!

Şi mai este o categorie periculoasă de oameni: aceia care au impresia că regulile lor sunt cele mai bune, că ceea ce fac şi ce spun este ideal, iar ei au un fel de scop în viaţă în a încerca să schimbe pe toată lumea dupa cum cred ei că este bine. Şi de aceştia trebuie să ne ferim!

În ultima parte a workshopului de joi am învăţat lucruri pe care aş putea spune că de fapt cu toţii le ştim, dar nu le conştientizăm şi anume: cum să proiectezi relaţii care funcţionează.

Este o schemă extrem de simplă după care funcţionează relaţiile: oferi şi te aştepţi să primeşti ceva în schimb şi ţi se oferă pentru că se aşteaptă ceva în schimb de la tine. Cât se poate de simplu. Această regulă este valabilă în absolut orice fel de relaţie: sentimentală, de amiciţie, de serviciu etc.

După cum am mai spus şi în articolul de aici, în funcţie de caracteristicile comune pe care le au anumiţi oameni, ei se încadrează ca făcând parte din anumite grupuri. Şi în aceste grupuri oamenii dau pentru a primii, în funcţie de interesul comun. Dar asta nu înseamnă că acei oameni au toate interesele comune. Fiecare dintre ei face parte din multe alte „grupuri”.

Ce mi se pare interesant este că, indiferent de nivelul emoţional, educaţional, vârstă, ierarhie socială, profesională, sex, interese, oamenii pot fi legaţi de obiective identice.

De exemplu compania în care m-am aflat la acest workshop: cuvintele.

Ca o concluzie finală a acestui eveniment la care am avut ocazia să particip: este minunat să ştii să comunici exact ceea ce vrei să exprimi!

Am constatat că există o „scânteie”. Un ceva care provoacă mecanismul motivaţional. De multe ori nu conştientizăm ce anume a aprins scânteia şi ne întrebăm: ”Oare ce m-a determinat să mă motivez?”

Secretul motivaţiei constă în găsirea şi „izolarea” scânteii! Dacă o găseşti, indiferent ce se poate întâmpla pe parcursul drumului respectiv, te foloseşti de ea pentru a îţi reînprospăta motivarea, în momentele de cumpănă. De aceea este extrem de importanta determinarea corectă şi precisă a motivaţiei.

Un alt aspect important, reacţie firească a motivaţiei şi în strânsă legatură cu aceasta, este Atitudinea! Ca să citez: „Atitudinea determină altitudinea”. Este exprimarea perfectă pentru o motivare corectă.

Atitudinea implică starea ta psihică, care trebuie să fie pozitivă. Măreaţă. Trebuie să te simţi „mare”, ca să fii”mare”.

Fiecare dintre noi are un ritm interior anume. Propriu şi personal, acest ritm reprezintă individul.  O încercare de mărire sau de diminuare a acestui ritm poate determina un dezechilibru.

După cum sigur aţi constatat, există oameni care fac lucrurile mai încet şi oameni care le fac mai repede. Dacă îi ceri unui „încet” să se grăbească, e posibil ca şi lucrul pe care ştie să-l facă cel mai bine să il greşească şi să îi iasă rău. Acelaşi efect poate avea asupra unui „grăbit” o solicitare de încetinire. E adevarat că o „scânteie” poate face un „încet” să prindă avânt şi să îi dea aripi, dar la fel îl poate determina să şi le frângă.

Ideea este că fiecare trebuie să îşi respecte ritmul pe care îl are. Oricum va ajunge la acelaşi rezultat. Motivaţia şi atitudinea sunt factori mai importanţi decât ritmul. Este cam ca graba la volan: tai calea altui automobil pentru a câştiga câteva minute, cu riscul producerii unui accident.

În orice moment al vieţii te aflii, etapă pe care o parcurgi, oricare ar fi vârsta ta, caută scânteia şi îmbunătaţeşte-ţi atitudinea. Conform ritmului tău.Doar aşa vei înainta. Poate încet, dar sigur!

Mult succes!

Și acum, calculați viteza cu care se poate ajunge din A în B. Glumeam! De fapt, povestea asta, spusă așa pe scurt, poate fi și despre tine. Pentru că tu te afli în punctul A, iar visul tău, în punctul B. Cum ajungi acolo depinde numai de tine. Și nu uita, despre cei care nu ajung nu se scriu povești.

Lăsând metaforele, dacă o să te uiți în jur, la oamenii despre care se consideră că au avut succes în carieră o să-ți dai seama că primul lucru pe care l-au făcut a fost să-și descopere visul. Cu alte cuvinte și-au stabilit destinația. Apoi și-au creat condițiile care să-i ajute să șiajungă la ea. Nu au dat înapoi din fața greutăților și s-au adaptat mereu la condițiile ”de trafic”.

In câțiva pași simpli iată ce ai de făcut:

1. În primul rând stabilește-ți cu exactitate scopul final. (Vreau sa devin un antreprenor de succes sau un bucătar de renume.)
2. Evaluează-ți abilitățile și încearcă să vezi dacă ele corespund necesităților. (Nu poți fi cântăreț de operă dacă nu ai voce și ureche muzicală.)
3. Stabilește-ți un termen limită pentru împlinirea visului. Încearcă să fii realist. (Nu îți poți propune să ajungi în doi ani un chirurg renumit dacă nu ai niciun fel de studii medicale.)
4. Ține-te mereu la curent cu cele mai noi informații din domeniul de interes.
5. Periodic, reevaluează-ți abilitățile și obiectivele, în felul acesta vei avea mereu o imagine realistă asupra pașilor următori.
6. Încearcă să stai cât mai mult în preajma oamenilor cu aceleași interese și pasiuni.
7. Învață de la cei mai buni decât tine. Fă cursuri de perfecționare, acceptă un internship sau fii voluntar!
8. Și, mai ales, nu renunța!

Cineva mi-a spus: „Cum poţi să spui că iubeşti un OM, dacă tu nu te iubeşti pe tine?!”

Nu mă gândisem niciodată la iubire din punctul ăsta de vedere. Până la un moment dat, vedeam iubirea ca pe un devotament total. Ca pe un fel de abandon, în care Tu nu mai contezi şi scopul tău este sa-l faci pe celălalt fericit. Din păcate, era un concept total eronat. În clipa în care tu nu mai contezi şi esti dispus să faci lucruri sau să accepţi compromisuri care îţi întinează percepţiile şi principiile, în clipa în care TU încetezi să te mai iubeşti pentru un motiv anume – pe care tu îl crezi întemeiat – eşti la începutul sfârşitului.

Oamenii nu se schimbă. Ei pot să-şi modeleze anumite caracteristici şi să renunţe temporar la anumite obiceiuri dintr-o aşa-zisă iubire nemasurată. Au impresia că sunt în stare de orice, oricând, din iubire. În momentul  în care motivaţia dispare, oamenii îşi revin la forma iniţială.

Mă întorc acum la întrebare: trebuie să te iubeşti pe tine pentru a putea iubi pe altcineva?

DA! Cu siguranţă, DA! Acelaşi lucru este valabil pentru aproape orice faci. Poţi să respecţi, dacă te respecţi, de exemplu. Sau poţi cere îngăduinţă, dacă eşti îngăduitor.

Prin tine, poţi da exemplu şi poţi avea pretenţii. Pentru tine ceilalţi pot deveni oglinda ta. Nu poţi vedea ceva frumos, dacă tu eşti insipid.

Tot ceea ce pretinzi de la ceilalţi trebuie să testezi întâi pe tine. Vrei să fii iubit? Iubeşte-te! Vrei să fii respectat? Respectă-te! Vrei sinceritate? Fii sincer!Vrei ca oamenii din jurul tău să fie buni? Fii tu însuţi bun!

Se spune că orice acţiune are un efect. Dacă vrei ca efectul să fie pozitiv, fă în aşa fel încât acţiunile tale să fie pozitive.

Iubeşte-te! Iubirea de sine nu este o dovadă de egoism!

Aghata Christie spunea: “Puţini dintre noi sunt ceea ce par a fi.”

Oare avea dreptate? Oare cei din jurul nostru sunt minciuni mai mult sau mai puţin elaborate sau plăsmuiri create de mintea noastră?

Am observat că fiecare are alte criterii de percepţie. OMUL din faţa noastră este alcătuit dintr-o parte pe care ne lasă el să o vedem şi dintr-o parte pe care noi ne-o imaginăm. Adică: prin comportamentul şi cuvintele sale, OMUL ne spune ceva despre el. Noi receptăm într-un anume fel informaţiile acestea şi ne creăm în paralel o completare a imaginii lui. De multe ori această imagine pe care  o creăm ca şi completare a OMULUI este ceea ce am vrea noi să fie. Ceea ce avem noi nevoie să fie. Sau ceea ce ne dorim noi să fie.

“Eu resping realitatea voastră şi o înlocuiesc cu a mea.” Adam Savage

Am auzit expresii de genul: “Stai 20 de ani cu un om şi nu îl cunosti”. Nimic mai adevărat! Când doi oameni îşi împart viaţa o fac pentru că fiecare din ei are o anume motivaţie. Dar poate veni un moment când nu îl mai vezi pe celălalt aşa cum l-ai văzut acum ‘şpe de ani. Calităţile devin defecte, iar defectele devin insuportabile. Atunci te întrebi cine este omul de lângă tine. Sau te întrebi dacă tu ai devenit un alt om.

“Frumuseţea lucrurilor există în mintea celui care le admiră.” spunea David Hume

Eşti doar tu. De fapt, TU şi cu TINE. Fiecare dintre noi munceşte mai mult sau mai puţin conştient să devină ceva anume. Şi ajungi într-un moment în care să te întrebi cine eşti tu? Ţi se întamplă să te întrebi dacă ai devenit ceea ce vroiai să devii? Meriţi să fii ceea ce eşti? Ai muncit destul ca să devii ceea ce eşti sau te-ai lăsat în voia sorţii, cum se spune, şi ai devenit DOAR un produs al întamplărilor din viaţa ta?

Cu cât încerci să fii mai realist, cu atât cei din jurul tău sunt mai “adevăraţi”. Percepţia ta este mai corectă, iar tu ai şanse mai mici să fii dezamăgit.

Începe prin a te cerceta pe tine: eşti cine crezi tu că eşti?

“Două jumătăţi de adevăr nu fac un adevăr întreg.”

Scrisă sub forma unui caiet de însemnări, are rolul de a-ţi da 50 de sfaturi ce te vor ajuta să te transformi într-un “brand”.

Cam ce trebuie să faci? E destul de simplu. Trebuie să ai o agendă în care să îţi organizezi timpul, astfel încât zilnic să ai oportunitatea de a cunoaşte oameni noi, de a face legături şi de a te face cunoscut – pe tine şi munca pe care o faci.

Chiar dacă depinzi de un şef, lucrul acesta nu trebuie să te împiedice să fii cel mai bun în ceea ce faci şi totodată să fii cunoscut pentru asta. Tom Peters te învaţă, din propria lui experienţă, că este foarte important să ştii să îţi vinzi munca la adevărata ei valoare. Trebuie să ştii să te autoevaluezi, acest lucru fiind posibil dacă cunoşti alte persoane ce lucrează în acelaşi domeniu ca şi tine.

Sfaturile pe care le găseşti în carte sunt atât de accesibile, încât oricine le poate aplica. Important este să îţi doreşti să le respecţi şi să îţi dai seama unde trebuie să mai lucrezi ca să ajungi o persoană cunoscută, o persoană demnă de respectul celor din jur, şi care să exprime distincţie, implicare şi pasiune.

Încă din prima parte a manuscrisului, Tom Peters ne sugerează că trebuie să alegem doar câteva puncte pe care vrem să le dezvoltăm, nu pe toate cele 50. Astfel, la fiecare categorie, vei găsi atât sfaturi, cât şi exerciţii pe care trebuie să le faci.

În interiorul cărţii vei putea găsi şi o mulţime de citate. Cel mai adesea sunt transcrise discursuri ale unor oameni destul de cunoscuţi, pasaje din cărţi şi reviste, dar şi citatele celebre ale unor personalităţi precum Winston Churchill, Ghandi sau Buddha.

Deoarece este o carte uşor de citit, având şi un format micuţ, ceea ce constituie un avantaj, o poţi citi oriunde te afli. Faptul că sunt subliniate, colorate şi bine aranjate în pagină cele mai importante gânduri, vei putea parcurge informaţiile necesare cu o mai mare uşurinţă.

Aşadar, într-un timp destul de scurt, vei ajunge să începi să aplici cele învăţate şi să te gândeşti serios la a te transforma într-un “brand personal”.

Dacă îţi doreşti să înveţi câte puţin din experienţa lui Tom Peters, poţi găsi cartea la Editura Publica, sau o poţi cumpăra de aici.

Gândul este energie; poţi clădi o lume sau o poţi distruge doar prin modul de a gândi. (Susan Taylor)

Fiecare corp viu este înconjurat de un câmp energetic. În funcţie de o seamă de factori, acesta poate fi negativ sau pozitiv.

Conform artei “feng shui” (considerată de unii chiar ştiintaţă), un foarte complex studiu al energiei existente făcut de chinezi, energia fiinţelor şi obiectelor ce ne înconjoară poate influenţa energia proprie.

Transferul necontrolat de energie dezechilibrează energia proprie. De exemplu, “deochiul” este o dezechilibrare energetică.

Sunt sigură că aţi auzit de “Vampirii energetici”. Sunt acei oameni care se “hrănesc” cu pozitivitatea celor cu care intră în contact.

Să luăm de exemplu discuţia a doua persoane. Una dintre ele işi expune problemele celeilalte. Să le spunem ”vorbitor” si “ascultător”

În funcţie de anumiţi factori, cum ar fi gradul de implicare şi agresivitatea ”vorbitorului” , “ascultătorul” poate fi bombardat cu energia negativă de care acesta se eliberează. Cu cât atitudinea este mai agresivă şi gradul de implicare mai mare, cu atât ascultătorul este mai afectat.

Nu vi s-a întamplat niciodată ca, dupa ce aţi stat de vorbă cu cineva care vi s-a plâns, să vă umpleţi de nervi fără niciun motiv concret, nefiind implicaţi efectiv în problema respectivă?

Genul ăla “îţi spun ţie, că n-am cui” şi care crede că dacă spune ce-l doare se linişteşte…

De fapt, ăsta este transferul de energie despre care vorbeam.

Unii au “darul” de a se plange tot timpul! Aceia sunt cei mai periculoşi!

Dacă “ascultătorul” conştientizează pericolul şi are puterea să se detaşeze abordând obiectivismul, se poate feri de acest transfer de energie negativă.

Zilnic ne confruntăm cu situaţii în care suntem în pericol să ne încărcăm negativ.

Să luăm de exemplu celebrele “Ştiri de la ora 5”. Aţi auzit cu toţii de ele, sunt sigură! Modul în care ele sunt expuse este atât de personal şi de agresiv, încat subconştientul privitorului implicat în vizionare este pur şi simplu atacat de aceste informaţii nocive. Ele trec peste limita ideii de informaţie şi devin evenimente la care cei din faţa televizorului participă emoţional.

Ce trebuie să facem pentru a evita încărcarea negativă?

Păi, am putea, de exemplu, să ne păstrăm obiectivismul atunci când prietenii ne fac confidenţe. Această atitudine nu reprezintă lipsă de interes faţă de prietenul respectiv. Nici nu vă pune la îndoiala prietenia. O faceţi doar pentru a vă proteja.

Am putea, de asemeni, să evităm accesarea de informaţii negative. Intoxicarea inutilă cu lucruri nu numai nefolositoare, ci nocive de-a dreptul.

Sau să evităm să ne expunem realizările sau eşecurile ostentativ, oricui. Adică să nu devenim “vorbitori”. Părerile celorlalţi pot creea un adevărat dezechilibru.

Cum spunea Picasso: Tot ceea ce-ţi poţi imagina, este real .

Asa că ai grijă ce-ţi imaginezi. Să fie “de bine”

Am citit pe ultima copertă a cărţii că el este primul autor din România care îndrăzneşte să abordeze asemenea temă dintr-o perspectivă inedită: propria experienţă. Devine astfel, un foarte bun şi concret exemplu.

Ideea de a scrie această lucrare mi se pare extraordinară. Spun Lucrare şi nu Carte, întrucât nu este o carte în sine, ci un cumul de idei şi indicaţii, bazate în primul rând pe propria experienţă, precum şi pe studiul altor asemenea lucrări.

Scrisă într-o manieră lejeră şi folosind un limbaj simplu, accesibil – fără rigiditatea unor termeni complicaţi de specialitate – “Ieşi din Labirint” se adresează, în principiu, oricărei persoane capabilă să citească şi să socotească (inclusiv adolescenţilor).

Prin exemplul pe care îl da prin el însuşi, Luca arată că se poate trăi chiar şi în România – ţara pe care atâţia ingraţi o blamează – cel puţin decent.

În scopul de a vă stârni curiozitatea, vă voi împărtăşi câteva idei importante din această lucrare.

Pentru a deveni independent financiar, ai nevoie în principal de:

1. EDUCAŢIA FINANCIARĂ, ce se poate obţine printr-un studiu minim – nu este necesar să fii expert în finanţe.

2. CAPITALUL nu este obligatoriu să fie mare dar, cu cât este mai mare, cu atât profitul POATE fi mai mare. Ideal este ca el să fie direct proporţional cu experienţa, pentru a reduce pe cât posibil riscurile.

3. INSTINCTUL FINANCIAR l-aş putea numi simplu FLER sau al 6-lea simţ. Poate fi nativ sau poate fi cultivat şi devine o consecinţă a experienţei sau a unor cunostinţe fructificate (şi revenim la educaţia financiară).

În afaceri –indiferent ce reprezintă acest termen- este nevoie de multă inspiraţie.

4. ŞANSA aş putea-o defini ca fiind un concurs de împrejurări favorabile, ce poate fi exploatat.

De asemeni, Luca Dezmir accentuează un lucru foarte important: ECONOMISIREA. El  ne prezintă metode simple şi comode, la îndemâna oricui, de a economisi bani.

-          Producând o serie de alimente si confecţionând produse uşor de obţinut în casă;

-          Renunţând la specialişti pentru o serie de servicii, pe care le-am putea face singuri;

-          Optimizând consumul prin investiţii ce se amortizează în perioade mai scurte sau mai lungi de timp ( dar care se justifică).

Îmi este foarte greu să limitez lucrarea lui Luca la doar aceste cuvinte şi doresc sa nu îi minimalizez valoarea scriindu-le.

Pentru fiecare cititor în parte, aceasta poate deveni manualul ideal de EDUCAŢIE FINANCIARĂ, educaţie ce lipseşte aproape cu desavărşire majoritaţii românilor.

Dacă cititorul şi-ar însuşi măcar 10% din învaţăturile lui Luca Dezmir, ar fi mai bogat şi s-ar îndrepta către prosperitate cu siguranţă, întrucât s-ar EDUCA FINANCIAR.

Dacă ştii că poţi mai mult, dar nu ştii cum şi ce să faci, dacă ai încredere în tine şi în potenţialul tău, dacă vrei să te îndrepţi către independenţa financiară, citeşte-l pe Luca Dezmir şi învaţă cum să “Ieşi din Labirint”.

Respectul exprimă o atitudine pozitivă. Nu poţi pretinde că respecţi pe cineva dacă nu ai respect pentru tine şi, dacă te respecţi pe tine însuţi, este necesar să îi respecţi şi pe ceilalţi. Dacă te respecţi numai pe tine, iar celailţi au o valoare apropiată de cea a lui epsilon, atunci ai o problemă.

Când celălalt nu îţi răspunde în acelaşi mod, este firesc să îţi schimbi şi tu atitudinea fată de el? 
Desigur! Numai că este foarte important cum o faci.

Iniţial te deranjează sau poate chiar te superi că eforturile tale (mai mari sau mai mici) nu sunt răsplatite aşa cum te aşteptai. Te întrebi de ce se întâmplă asta şi dacă ai făcut ceva care să justifice comportamentul celuilalt. Apoi te enervezi  şi uneori începi să-i răspunzi cu aceeaşi monedă sau, în cel mai fericit caz, îi întorci spatele şi ăl ignori.

Dacă tu adopţi aceeaşi atitudine, renunţi la pozitivism şi la acea stare de bine care ar trebui să te înconjoare. Înseamnă că nu ierţi! Te încarci negativ şi asta se va reflecta în atitudinea si acţiunile tale imediate.

Gandhi spunea: “Cei slabi nu pot ierta niciodată. Iertarea este atributul celor puternici.”

ALEGE SA FII PUTERNIC. ALEGE SA FII POZITIV.

Tu ce crezi? Astept parerea ta!