Știu că toată lumea iubește nespus de mult deadline-urile. Acele limite temporale care ne îndeamnă să folosim cuvinte speciale din toate limbile pe care le cunoaștem. Acest cuvânt minunat (deadline n.a.) care ne arată cât de repede trece timpul, acest concept care ne stresează chiar și în cele mai fericite clipe. Ei bine, ce-i de făcut?

Părerea mea coincide cu vorba englezului: „if you can’t beat them, join them.”

Lenea – cu toţii o ştim, e inevitabil. Problema este că nu cu toţii ştim să ne “comportăm” cu ea corespunzător. Unii din noi, ba chiar mi-aş permite să spun că marea majoritate din noi, lasă “lenea” sa ne conducă viaţa. Şi probabil că aceia din noi ce fac asta, o fac, culmea, tot din lene. E logic, nu?

Din lene noi acceptăm lenea. Lenea lenii cum ar veni.

Sunt câteva lucruri ce lenea “mi le face” şi eu o urăsc pentru aceste fapte: