Cum sunt oamenii afectaţi de lipsa cititului?

În primul rând exprimarea le este greoaie, de cele mai multe ori. Nu-şi găsesc cuvintele, se bâlbâie, iar atunci când reuşesc să le găsească sunt dintre cele mai simple. Bagajul de cunoştinţe le este oarecum limitat, iar de cultură generală nici nu poate fi vorba.

OK. Trebuie să recunosc faptul că bagajul de cunoştinţe  este condiţionat de mai mulţi factori, cum ar fi mediul social din care fac parte (anturajul), mediul social din care provin (educaţia de acasă), mediul în care s-au educat (şcoala, facultatea) sau mediul în care activează profesional (serviciul).

Tot timpul învăţăm. În funcţie de oamenii care sunt în jurul nostru obţinem informaţii din diverse domenii. De exemplu: dacă ai un prieten care lucrează în domeniul bancar, fără să vrei obţii informaţii despre credite, dobânzi, cursuri valutare şi altele despre care prietenul ar putea vorbi într-o discuţie amicală; dacă ai un prieten medic, ai putea fi la curent cu nu-ştiu-ce medicament miraculos nou apărut pe piaţă.

Ceea ce vreau să spun este că informaţiile pe care le acumulezi şi cunoştinţele pe care le dobândeşti în timp sunt influenţate în mod direct de oamenii cu care te asociezi.

Însă… modul de exprimare, învăţarea unor cuvinte mai puţin comune, formularea propoziţiilor şi a frazelor – „să ştii să legi doua cuvinte” cum se spune – sunt în proporţie de 90% rezultatul lecturării. Nu a dicţionarului, nu a unei carţi tehnice despre folosirea computerului sau a telefonului mobil, ci a cărţilor, în general.

Începând cu poveştile pe care le citesc copiii imediat ce învaţă să citească,  cu lecturile obligatorii din şcoală şi terminând cu cărţile de beletristică sau cu cele care ostoiesc pofta de ştiinţă într-un anumit domeniu, cărţile sunt extrem de importante.

Puţini sunt cei care ştiu anii între care a domnit Ştefan cel Mare. Puţini sunt cei care ştiu cum se conjugă un verb la supin sau la condiţional optativ, dar nu asta este cu adevărat important, ci faptul că citind le înveţi fără să ştii că ai facut-o. E cam ca mersul pe bicicletă: nu-ţi trebuie „şcoală” pentru asta, ci practică.

Trebuie să ai totuşi ceva inteligenţă, ca să te doară că nu ai destulă. (André Gide)

Tu când şi ce carte ai citit ultima dată?

Sperând că aţi citit articolul de ieri şi că v-a atras atenţia, motivându-vă să vă doriţi cartea, vă oferim posibilitatea de a intra în posesia ei participând la urmatorul concurs.

Aşadar, pentru a obţine cartea trebuie să răspundeţi la urmatoarea întrebare: Ce i-ai spune şefului tău atunci când l-ai concedia?

Începând de azi, 9 Martie 2011, până în data de 11 Martie 2011 ora 24.00 vă puteţi întrece în răspunsuri care mai de care mai amuzante. Apoi, începând cu ora 00.00 în data de 12 Martie 2011 până în data de 13 Martie 2011 ora 24.00, vor fi votate cele mai haioase şi deosebite răspunsuri.

Voi scrieţi, voi votaţi. Trei dintre voi vor câştiga cărţile şi ghidul, iar restul se aleg cu distracţia.

Ce ziceţi? Vă încumetaţi?

Şi câştigătorii suuunt…

1. Căpitanul Burcea
2. Radu
3. christina t

În DEX scrie: echivalent general al valorii mărfurilor, el însuşi fiind o marfă. Deci ar trebui să fie o facilitate in a obţine lucrurile pe care le dorim.

Dar cum se obţin banii. Nu metoda propriu-zisă. Mai corect ar fi să întreb: care este preţul banilor?

În ziua de azi, preţul este cam o treime din viaţă. Banii au depaşit valoarea de marfă şi au devenit un scop în sine pentru mulţi oameni, iar zicala: “banii nu aduc fericirea” a fost completată cu: “…dar o întreţin”.

Vă propun în continuare un joc.

Facem un concurs de epigrame pe această temă: BANII.

Concursul se va încheia vineri, 11.02.2011, la ora 00.00, timp în care vă puteţi “război” în epigrame lăsând comentarii chiar la acest articol. Apoi, timp de două zile, pâna în data de 13.02.2011, adică duminică la ora 00.00, o veţi vota pe cea care v-a plăcut cel mai mult.

Şi pentru că este un concurs, avem şi premii!

Primii 3 cei mai votaţi vor primi cartea lui Luca Dezmir – Ieşi din Labirint, cu ajutorul căreia vor avea posibilitatea să înveţe cum să obţină bani exploatându-şi calităţile şi muuulte stickere Motivonti!

Voi scrieţi, voi votaţi, voi decideţi cine câştigă!

Haideţi să ne amuzăm împreună pe seama banilor!

Notă: Epigrama este o poezie lirică de proporții reduse (de obicei 4 versuri) care satirizează trăsăturile morale negative ale unei persoane sau anumite stări de lucruri, terminându-se, de obicei, printr-o poantă ironică.

Exemplu: Concediu

Am plecat convinşi, la mare,
Tot aşa, ca şi-n alţi ani,
Să ne-ntoarcem arşi de soare
Şi-am venit pârliţi… de bani.

(epigramă de Mihai Danielescu din Pledoarie pentru epigramă)

Start vot!

Şi rezultatele…

WOW, s-au bătut fetele pe cartea lui Luca! Băieţii n-au avut nicio şansă. 915 voturi! WOOOW. În doar 2 zile. Asta-i nebunie curată. Se pare că cineva chiar îşi dorea cartea. Deci, în ordinea voturilor:

1. Teona cu 293 voturi / 32.06% din total
2. Bianca Dobrescu cu 269 voturi / 29.43% din total
3. Andreea Dalina cu 208 voturi / 22.76% din total
4. Alexandra cu 106 voturi / 11.6% din total

Din păcate avem doar 3 cărţi de dat ca premiu… dar Luca ne-a trimis şi un al patrulea exemplar, pentru noi, să-l citim. Alexandra, ce zici, eşti de acord să-ţi dăm cartea lui Luca chiar dacă am citit-o noi înainte? :) E încă întreagă, pe cuvânt!

Deci, fetelor, vă vom contacta prin mail imediat ca să ne daţi adresele voastră de acasă.

Sorin, ţie-ţi facem o diplomă. E la producţie momentan. O să o publicăm pe Facebook.

Iar voi, restul, vă mulţumim pentru epigrame. Au fost superbe. Ne-am amuzant pe cinste. Ne vedem la următorul concurs! :)

Am citit pe ultima copertă a cărţii că el este primul autor din România care îndrăzneşte să abordeze asemenea temă dintr-o perspectivă inedită: propria experienţă. Devine astfel, un foarte bun şi concret exemplu.

Ideea de a scrie această lucrare mi se pare extraordinară. Spun Lucrare şi nu Carte, întrucât nu este o carte în sine, ci un cumul de idei şi indicaţii, bazate în primul rând pe propria experienţă, precum şi pe studiul altor asemenea lucrări.

Scrisă într-o manieră lejeră şi folosind un limbaj simplu, accesibil – fără rigiditatea unor termeni complicaţi de specialitate – “Ieşi din Labirint” se adresează, în principiu, oricărei persoane capabilă să citească şi să socotească (inclusiv adolescenţilor).

Prin exemplul pe care îl da prin el însuşi, Luca arată că se poate trăi chiar şi în România – ţara pe care atâţia ingraţi o blamează – cel puţin decent.

În scopul de a vă stârni curiozitatea, vă voi împărtăşi câteva idei importante din această lucrare.

Pentru a deveni independent financiar, ai nevoie în principal de:

1. EDUCAŢIA FINANCIARĂ, ce se poate obţine printr-un studiu minim – nu este necesar să fii expert în finanţe.

2. CAPITALUL nu este obligatoriu să fie mare dar, cu cât este mai mare, cu atât profitul POATE fi mai mare. Ideal este ca el să fie direct proporţional cu experienţa, pentru a reduce pe cât posibil riscurile.

3. INSTINCTUL FINANCIAR l-aş putea numi simplu FLER sau al 6-lea simţ. Poate fi nativ sau poate fi cultivat şi devine o consecinţă a experienţei sau a unor cunostinţe fructificate (şi revenim la educaţia financiară).

În afaceri –indiferent ce reprezintă acest termen- este nevoie de multă inspiraţie.

4. ŞANSA aş putea-o defini ca fiind un concurs de împrejurări favorabile, ce poate fi exploatat.

De asemeni, Luca Dezmir accentuează un lucru foarte important: ECONOMISIREA. El  ne prezintă metode simple şi comode, la îndemâna oricui, de a economisi bani.

-          Producând o serie de alimente si confecţionând produse uşor de obţinut în casă;

-          Renunţând la specialişti pentru o serie de servicii, pe care le-am putea face singuri;

-          Optimizând consumul prin investiţii ce se amortizează în perioade mai scurte sau mai lungi de timp ( dar care se justifică).

Îmi este foarte greu să limitez lucrarea lui Luca la doar aceste cuvinte şi doresc sa nu îi minimalizez valoarea scriindu-le.

Pentru fiecare cititor în parte, aceasta poate deveni manualul ideal de EDUCAŢIE FINANCIARĂ, educaţie ce lipseşte aproape cu desavărşire majoritaţii românilor.

Dacă cititorul şi-ar însuşi măcar 10% din învaţăturile lui Luca Dezmir, ar fi mai bogat şi s-ar îndrepta către prosperitate cu siguranţă, întrucât s-ar EDUCA FINANCIAR.

Dacă ştii că poţi mai mult, dar nu ştii cum şi ce să faci, dacă ai încredere în tine şi în potenţialul tău, dacă vrei să te îndrepţi către independenţa financiară, citeşte-l pe Luca Dezmir şi învaţă cum să “Ieşi din Labirint”.

Atunci am ştiut că vreau să o citesc. Am reuşit să pun mâna pe ea şi într-un timp relativ scurt, am şi terminat-o.

Autorul, Dan Roam, reuşeşte să te introducă în modul gândirii vizuale, folosind un limbaj uzual pentru a putea fi înţeleasă de oricine.

Avantajul cel mai mare pe care îl ai, dacă vrei să îţi faci o idee despre ce înseamnă să îţi foloseşti gândirea vizuală, este acela că, în carte, întâlneşti foarte multe desene. Dan Roam îşi exemplifică fiecare teorie printr-un desen, pentru a te ajuta să înţelegi conceptul şi pentru a avea un punct de pornire în exlorarea rezolvării problemelor cu ajutorul desenelor.

De-a lungul capitolelor, autorul îşi prezintă succint ideile, pentru ca apoi să urmărească, pe tot parcursul cărţii, rezolvarea unei probleme de afaceri a unei mari companii.

Încă din primele pagini, Dan Roam, precizează faptul că oricine poate aplica tehnica gândirii vizuale şi că oricine care ia un creion în mână poate desena, trebuie doar să ştie cum.

Poţi afla că orice problemă, oricât ar fi ea de complexă, poate fi desenată şi se poate găsi o soluţie atâta timp cât vei ştii cum să o abordezi. În carte, găseşti o serie de întrebări pe care trebuie să ţi le pui atunci când începi să schiţezi datele unei probleme, afli că nu sunt necesare decât informaţii generale, iar surplusul acestora pot îngreuna găsirea unei rezolvări.

Chiar dacă este mai mult o carte de afaceri, eu sugerez oricărei persoane ce va lucra în domeniul vizual, sau care vrea să găsească o rezolvare alternativă a problemelor de zi cu zi, să o citească şi apoi să aplice cele învăţate.

Şi să nu uităm de cea mai interesantă parte a cărţii: “Testul creioanelor”. Autorul îţi pune la dispoziţie un test, cu ajutorul căruia poţi afla cât de deschis eşti atunci când vine vorba de rezolvat problemele cu ajutorul desenelor.

Aşadar, află şi tu ce fel de creion eşti. Un creion roşu (nu eşti o persoană vizuală), un creion galben (nu ştii să desenezi, dar vei face o încercare), sau unul negru (abia aştepţi să iei un creion şi să începi să faci schiţe)?

Cartea este de la editura Publica şi poate fi cumpărată de aici.

Toată viaţa mea mama, profesoara de română din clasele mai mici şi meditatoarea (cea care m-a pregătit pentru Capacitate) m-au bătut la cap să citesc. Mă obligau. Dar efectul desigur a fost zero. Nu ştiu dacă voi când eraţi mici lecturaţi ceva dar eu nu puteam şi nici nu voiam. Totuşi, am început să citesc foarte mult o dată ce am început să merg cu trenul foarte mult. De plictiseală îmi cumpăram cărţi şi citeam câteva ore bune pe drum.

Aşa se pare că a dispărut şi complexul de care am amintit mai sus. Aşa am început să mă obişnuiesc cu oamenii din jur care privesc spre tine curios când lecturezi.

Concentrarea era problema mea cea mai mare

Problema mea când eram mic era că nu mă puteam concentra să citesc. Eu deşi citeam fiecare cuvânt din carte nu voiam să-l “trăiesc”, să-l “simt”. E ca atunci când citeşti ceva dar eşti cu gândul în altă parte. Copil fiind eu n-am putut citi din lipsă de concentrare.

Totuşi, o dată cu mersul cu trenul m-am prins că mă pot auto-păcăli, mă pot convinge să fiu atent la ce citesc. Eram atât de plictisit uneori de tren încât nu aveam la ce să mă gândesc iar cartea, povestea din carte, era singura mea scăpare.

Concluzia este că în ziua de azi citesc mult mai concentrat, mult mai atent şi mult mai repede în mijloacele de transport în comun (sau în locurile agitate, gălăgioase) decât citesc atunci când sunt singur acasă.

Am ajuns să citesc mergând

Dar ce m-a făcut de fapt să povestesc toate astea? Chiar zilele trecute am lecturat atât în tramvai cât şi în metrou… dar apoi s-a întâmplat ceva “nou. Am lecturat în mers. Şi totul a venit de la sine. Mă simţeam zen.

Imaginaţi-vă că erau o mulţime de oameni pe stradă venind spre mine, iar eu mergeam cu capul în carte, ridicând foarte rar privirea. Acum imaginaţi-vă că se făcea loc pentru mine prin mulţime, pe trotuarul îngust de Bucureşti.

Eu citesc pe unde apuc. Tu pe unde citeşti?

PS: Articol scris în urma unui eveniment Lecturi Urbane la metrou. :)

Câteva răspunsuri ce ne-au plăcut (ordine aleatorie):

Cristian Andrei
10 Martie 2010 la 11:02 am

Gandesti pozitiv, iti imaginezi ca ai deja ceea ce iti doresti si ca profiti de acel lucru, elimini gandurile negative si totul o sa vina la tine mai devreme sau mai tarziu, in functie de cat de mare este dorinta ta. :)

Alexandra Ghita
10 Martie 2010 la 5:14 pm

Atractia este o nebunie a simturilor,ce nasc acea sclipire pe care o experimentam cu totii, nu o data, ci de mai multe ori. Din pura nestiinta se dezvolta numaidecat in nopti nedormite imbibate cu dorinte. Daca exista o lege a atractiei e pe cat de simpla pe atat de complicata cand vine vorba de a o aplica in viata de zi cu zi, deoarece suntem toti diferiti si de aceea trimitem fel de fel de “semnale” ce pot fi interpretate in nenumarate feluri, depinde de persoana. Unul dintre moto-urile favorite: Diferite persoane, diferite forme de nebunie.

iuliaiulia
10 Martie 2010 la 6:18 pm

Am vazut de curand un documentar foarte interesant. tema acestuia nu a reprezentat o noutate pentru mine, ci mai mult:mi-a intarit convingerea ca vointa omului ii croieste destinul.

Conform acestui documentar, toate intamplarile din viata nu sunt decat consecinte ale propriilor noastre ganduri. Dorintele sau temerile noastre reale (pe care le simtim cu adevarat, nu doar ne imaginam ca le simtim) atrag materializarea acestora. De exemplu: ne dorim foarte mult o masina. tot timpul ne gandim la una anume, o vizualizam, simtim deja ca e a noastra-mai devreme sau mai tarziu, acea masina va fi a noastra, intr-un fel sau altul, daca ne dorim cu adevarat acest lucru. Un alt exemplu ar fi teama de un anumit lucru: atunci cand gandurile noastre sunt indrepatte spre acel lucru, chiar daca ne dorim cu adevarat sa nu se intample, se va intampla, caci asa functioneaza legea atractiei in Univers: gandurile atrag lucruri sau intamplari,fie ele bune sau rele. concluzionand, putem spune ca suntem responsabili de destinul nostru si ca,daca invatam sa ne educam gandurile, ne putem fauri singuri destinul pe care ni-l dorim!

Andu
11 Martie 2010 la 9:56 pm

Legea atractiei pleaca din mintea ta. Daca esti sceptic cu privire la aceasta lege, din start nu va functiona pentru tine.

Totul se rezuma la a pune pe foaie si a intelege in mintea ta faptul ca poti avea acel lucru pe care ti-l doresti, daca ti-l doresti suficient de mult. Realizarea lucrului pe care ti-l impui tine foarte mult si de planificare si teluri. Trebuie doar sa sa constientizezi care iti sunt telurile si pana la ce moment vei realiza ceea ce ai planuit. In acest mod te vei focusa astfel incat sa reusesti!

Legea atractiei functioneaza foarte bine pentru cei care vor sa o inteleaga si sa o accepte in viata lor. Ceilalti 90% vor spune ca e o prostie si vor realiza lucrurile pe care si le doresc pe “the hard way”

Şi un răspuns haios:

Cipyk
11 Martie 2010 la 9:55 pm

Legea atractiei mi-o imaginez ca pe ciocnirea dintre niste bile micute de plastic, din acelea care sar cand le trantesti de pamant, inchise intr-o sfera de metal (mult mai mare), intr-un spatiu cu gravitatia 0. Sa ma explic. :D

Bilutele mici care sar sunt reprezentate de noi iar sfera mare.. Pamantul. Ideea e ca oricat ai ura un lucru, oricat ai detesta pe cineva si nu l-ai inghiti o data si o data tot te vei “ciocnii” de el.
E bine:)?

Şi câştigătorul…

Stefan
10 Martie 2010 la 11:27 am

Suntem fiinte incredibil de puternice si nu exista vreun motiv pentru care sa nu intelegem acest lucru. Suntem creatorii propriei noastre realitati, iar ca fiinte umane suntem liberi sa alegem orice stare de spirit dorim prin gandurile si cuvintele noastre. Calitatea vietii noastre este intr-o stransa legatura cu calitatea gandirii noastre.

Gandul este energie, dar se propaga in Univers pe diferite unde: alfa, beta, delta, theta, punand astfel in “miscare” legile ce guverneaza intregul Univers. Bineinteles ca acest lucru se intampla la un nivel extrem de mic, asta depinde de intensitatea gandului manifestat, dar se intampla.

Singurul lucru asupra caruia avem control total este atitudinea noastra, o atitudine ce deriva din gandirea fiecarui individ in parte. Daca gandirea noastra este in ordine, cuvintele vor izvori direct din inima creand valuri de iubire si avand un efect pozitiv asupra celor din jurul nostru; dar daca vom continua sa fim pesimisti, lacomi, invidiosi, meschini, acest lucru nu va insemna altceva decat prabusirea noastra in strafundurile propriei fiinte.

O gandire pozitiva va va aduce mereu beneficii si nu este greu sa experimentati acest lucru. Calmul, optimismul, rabdarea, iertarea, visul, adaptarea, asumarea riscurilor, curajul, credinta si cea mai importanta: iubirea neconditionata pentru Tot si toti, sunt doar cateva calitati pe care Omul trebuie sa si le cultive pe parcursul acestei dezvoltari personale.

Legea Atractiei functioneaza!

Alegeti-va cuvintele atent, cu dragoste! Legea Atractiei functioneaza!
Numai bine!

Vă mulţumim tuturor pentru participare şi felicitări! Pe cuvântul nostru de oameni motivaţi că vrem să vă premiăm pe toţi dar încă n-avem cu ce.

Sper să ne vedem şi la următoarele concursuri.

PS: Ştefan – faci o recenzie la carte pentru noi? :)

Mai mereu ne alegem prietenii dintre persoanele cu care avem cele mai multe lucruri în comun, astfel încât subiectele de conversație pe care le deschidem în grup sunt legate de activitățile noastre zilnice. Altfel spus, ar trebui să ne fie ușor să-i consolăm atunci când dau peste o problemă, să găsim o soluție potrivită pentru ei din cele trăite de noi.

Însă de multe ori acest lucru nu se întâmplă. Cum putem să fim prieteni buni și să îi motivăm pe cei din jur atunci când aceștia au un obstacol de înfruntat?

În primul rand…

…trebuie să ne concentrăm pentru a ASCULTA până la capăt problema de care a dat amicul nostru. De multe ori, avem tendința de a ne raporta la principiile noastre și la felul în care am rezolvat noi o anumită problemă în trecut, însă acest lucru nu e valabil pentru situația dată. Știu că-i greu, însă e mult mai util să ne punem întâi în pielea prietenului nostru, apoi să analizăm modalitățile de rezolvare din exterior. Dacă are de exemplu un conflict cu ai săi sau cu un alt prieten, e bine dacă încercăm să privim totul din prisma unei persoane neimplicate afectiv. Pentru asta putem cere chiar sfatul unei persoane obiective, care nu cunoaște decât dilema, nu și oamenii implicați.

Cum le rezolvăm problemele?

După ce i-am ascultat cu atenție, îi putem îndemna să găsească singuri căi de rezolvare a problemei, însă nu e deloc eficient dacă le rezolvăm noi pentru ei. Conform zicalei “nu-i da omului flămând un pește, căci va fi sătul pentru o zi. Învață-l să pescuiască și va fi sătul pentru o viață”, se poate dovedi mult mai util dacă îl ajuți să-și elaboreze o strategie de organizare a problemelor și îl îndemni să nu se dea niciodată bătuți.

Pentru acest lucru, te poți folosi de cărți de specialitate (de exemplu, eu găsesc sfaturi utile aici: te poți înscrie și tu pe site și găsești informații de la ceilalți utilizatori, care îți pot face inclusiv recomandări în ceea ce privește cărțile bune de folosit în astfel de situații): fie pentru a le recomanda prietenului tău, fie pentru a învăța din ele metode prin care îl poți convinge să ia atitudine. Ca să fiu sinceră, pe mine ma ajută extrem de mult cărțile de business. :)

Altă metodă e să îl pui față în față cu o situație similară, eventual una inventată de tine, în contextul în care ei nu se gândesc la dilema lor. Astfel, vei observa că sfaturile pe care le dai se pot dovedi foarte utile pentru ei. Deschizi o discuție random despre o amică a ta X care s-a certat cu părinții ei din cauză că nu o lasă la munte, dar reacția ei e de-a dreptul violentă: se închide cameră și refuză să negocieze… dacă asta nu-l pune puțin pe gânduri, atunci ce?

Concluzie

Este vital să ne înconjurăm cu oameni care ne oferă o satisfacție de câte ori povestim cu ei, însă pentru a menține o relație de prietenie fructuoasă e bine să încercăm să fim alături de oamenii care sunt mereu alături de noi. În felul acesta, ne cream premisa succesului încă din primul moment.

Dacă ai sugestii cu privire la modalități prin care îți poți motiva prietenii, lasă-mi un comentariu pe site, mai jos.

În restul timpului, mă găsești și pe blog sau pe twitter. Sunt Andra Mureșanu, xPRimentatoarea de serviciu, și sper ca aceste sfaturi să-ți fi fie de folos!

Sursă foto.

Am scris un articol despre “Cere şi ti se va da”, dar şi despre “Legea atracţiei”. Deci suntem cu toţii în temă cu cele două subiecte ce în această carte se leagă.

Pentru a participa la concurs trebuie doar să laşi un comentariu răspunzând la întrebarea: “Cum vezi tu Legea atracţiei?”.

Nu căutăm răspunsuri pompoase, lungi, ci perspective noi, originale, cu explicaţii şi poate chiar exemple din viaţa personală (pe acestea le valorificăm cel mai mult).

Atenţie!

Nu uitaţi să vă lăsaţi adresa de mail CORECTĂ atunci când comentaţi ca să vă putem contacta dacă câştigaţi.

Aveţi timp până vineri (12 martie 2010) la ora 18:00 să participaţi la acest concurs.

După ce am citit cele 27 de comentarii am exclamat: “De ce nu avem mai multe cărţi de dat?” – pentru că, serios, oamenii aceştia merită aceste cărţi. Din păcate am avut doar două cărţi de data asta, dar promitem solemn că mai urmează concursuri, premii, cadouri şi alte chestii motivaţionale. :)

Deci… fără să mai tragem de timp… câştigătorii sunt:

Pentru “Atitudinea este totul” de Jeff Keller – Cri - cu comentariul:

Întâmplarea mea în care “atitudinea chiar a fost totul” reprezintă de fapt… decizia de a studia la o facultate din alt oraş.

Încă din cls a 11a părinţii îmi repetau şi impuneau ideea că trebuie să mă orientez spre una din specializările oferite de universitatea din oraşul meu. În zadar le explicam eu că nu găsesc aici ceva să îmi placă, ei mi-au repetat acelaşi lucru timp de un an.

În clasa am 12a am pus deoparte bani pentru înscrieri la facultăţi, ba chiar am mers singură în alt oraş şi mi-am depus câteva dosare. Văzând cât de hotărâtă sunt, părinţii au decis într-un final să mă sprijine.

În această situaţie, pentru mine, atitudinea a fost totul. Puteam să mă resemnez şi să le fac pe plac părinţilor. în schimb am gândit problema, le-am explicat planurile mele, şi am acţionat punând bani deoparte şi mergând la înscrieri.

Pentru “Începe cu ce nu-ţi place” de Brian Tracy – Ilinca - cu comentariul:

Sunt convinsă că la orice situaţie critică există mai mult de două situaţii de ieşire. În viaţă nu ai probleme grilă cu număr finit de soluţii. Omul e inventiv şi poate găsi nenumărate.

Logica ar fi următoarea: dacă ai în jurul tău persoane de la care poţi fura, înseamnă că ai în jur persoane cu care poţi comunica. Aşa că foloseşti magia cuvintelor. Cu atitudinea potrivită şi cuvinte alese cu grijă, îţi poţi umple stomacul cam de la oricine: tanti de la magazinul din campus, colega de cameră sau vecinul de vis-a-vis.

Ne-au plăcut, precum am zis, mai mulţi – dar mai sunt, precum din nou am zis, şi concursuri viitoare. Vă mulţumim tuturor că aţi participat.

Mai recomandăm lecturarea comentariilor următorilor: Sorina, Andra, Dan, Saddie, Călin, Daniela, Iulian şi Alexandru. Dacă aş putea v-aş premia şi pe voi cu ceva frumos – precum o prăjitură – dar încă nu am cum.