Eu nu uit niciodată nimic! Bine, mint, uneori uit. Dar rar. Şi uneori uit intenţionat. Nu ştiu cum vine asta dar uneori am impresia că eu sunt împărţit în doi oameni diferiţi… oameni ce uneori trebuie să se mintă unul pe altul. Dar asta-i alta poveste.

Deci cum fac eu să nu uit? Eu sunt un om care n-are memorie de elefant, ci dimpotrivă. Uit repede – şi de obicei uit repede exact lucrurile importante. De câţiva ani tot mă “bat” cu uitucul din mine şi pot spune că în această perioadă am găsit soluţii de toate felurile.

Modul greu de a reţine lucruri

La început îmi faceam liste mentale (dacă le pot zice aşa). Ştiam că trebuie să spăl vasele, să plătesc lumina şi să îmi fac abonament la metrou şi reţineam toate astea doar dacă le vizualizam mental (deci vasăzică-n cap) sub formă de listă.

Atunci când Ariel mi-a propus să scriu săptamâna aceasta un articol despre o temă la alegere, primul lucru pe care l-am făcut a fost să scot din cutia așezată strategic la distanță de o mână de laptop un teanc de hârtii albe, pătrate, pe care îmi notez de obicei sarcinile pentru viitorul foarte apropiat. În mod straniu, de câte ori notez pe aceste foi, reușesc să-mi duc la capăt misiunea (poate pentru că albul simbolizează puritatea, poate pentru că pe ACESTE hârtiuțe notez numai ce-mi place să fac), pe când toate notițele referitoare la teme la mate (scrise pe niște sticky notes gălbioare) ajung la gunoi fără să fi fost bifate înainte.

Mi-am dezvoltat în ultimii 2 ani un sistem ce garantează că-mi voi aminti tot ceea ce-mi doresc să fac, deși sunt o persoană foarte uitucă de fel (poate și din cauză că am atâtea dorințe și atâtea direcții înspre care vreau să mă îndrept mai departe în viață). Ideea de la baza acestuia e simplă și voi avea grijă să ți-o expun în următoarele paragrafe.