Comments on: [Terminat] Concurs: Avem două cărţi de dat

By: Iulia

Iulia — Fri, 26 Feb 2010 15:58:33 +0000

“Începe cu ce nu-ţi place” de Brian Tracy
Într-o situaţie critică alegi să mori de foame sau să furi mâncare?
In primul rand : situatiile critice au , in general , ca numitor comun , noutatea, respectiv incapacitatea ( momentana) de a ne adapta. Este ca atunci cand vine un profesor nou s, sa zicem, ne cere sa invatam folosind memoria auditiva.Desi e un mod de receptare interesant si placut, chiar comod, noi il respingem gasindu-i punctele slabe. Gasirea solutiei si apoi iesirea din situatia critica inseamna automat adaptare.
In al doilea rand , e substantial sa raman lucizi in orice situatie. Dandu-ne seama ca e o sitatie critica , putem gandi pozitiv, de exemplu , sa consideram ca ceea ce ni se intampla e o proba a vietii -si chiar una importanta-si chiar de aceea trebuie sa dovedim de ce suntem in stare. Ca atunci cand cineva vra sa ne enerveze, folosindu-se de punctele noastre slabe. Atat timp cat ne dam seama de ceea ce isi doreste, avem doua variante: sa-i cantam in struna enervandu-ne saaaaaaau sa ne calmam noi primii, fiind noi cei care ne gandim si la alta posibilitate de actionare decat razbunarea.
Indeplinind puncele de mai sus , ma voi concentra la a treia care e si cea mai complexa. Daca primele doua sunt generale, acesta priveste direct caracterul omului, fapt pentru care voi expunde punctul meu de vedere. Nu voi fura pentru ca : 1.daca am ajuns in situatia critica, vina este (si) a mea. Poate nu in totalitate, dar o parte din ea sigur imi apartine,2din punct de vedere moral nu este corect , 3 nu imi va da pace gandul ca am furat pt mine,ceea ce mi se pare mult mai rau decat daca as fi furat sa supravietuiesc(ranile sufletului sunt mult mai grave decat cel ale trupului) , 4 stiu ca puterea exmplului bun este mult mai mare decat cea a unui sfat bun , de aceea incerc sa fac ceea ce poate sa fie un exemplu bun , si 5 vietuitoarele in general, respectiv noi,oamnii suntem formati dintr’o multime de celule care lucraza impreuna chiar mai bine decat o fac oamenii dintr-o societate.Tot ce trebuie sa facem e sa invatam sa coordonam toate aceste celule,sa le facem sa ne asculte. Asa vom reusi sa stim sa facem fata si situatiilor critice, si sa rabdam de foame atunci cand nu vem incotro. Sa nu uitam ca foamea e doar un semnal pe care ni-l da corpul atentionandu-se ca ii lipsesc anumite substante. Ca atunci cand racim si nu avem destule vitamine care a lupte impotriva virusilor. Cercetatorii sustin ca, in cazul gripei, sistemul nostru imunitar se straduieste atat de mult sa ne protejeze incat provoaca simptome mult mai grave decat i-ar fi produs virusul. cu alte cuvinte ne pacaleste, ne spune ca e mai grav , facandu;ne sa luam masuri. Dandu-ne seama de asta, putem rabda mai mult de foame.
In concluzie, n-a fura de mancare, sa nu mor de foame, ci as incerca sa-i sensibilizez pe altii incat sa mi se cuvina de drept mancarea.

By: Andrei CLS

Andrei CLS — Fri, 26 Feb 2010 15:34:31 +0000

Sal, vreau sa concurez pentru cartea ”Atitudinea este totul” si am sa va povestesc un episod dragut de la antrenament de la mine de la box.

De ceva vreme incoace eu tot timpu ma autosugestionez, vorbesc cu mine doar in cuvinte pozitive.

Deci trebuia sa fac spharing (lupta usoara) cu un coleg de la sala mai vechi ca mine si in acea zi chiar si al antrenament imi tot repetam ca sunt cel mai mare om de afaceri ca sunt prosper etc. in loc sa imi spun ca sunt puternic, ca pot sa il bat. SI intre timp am luat-o rau in acea zi, ca stiu ca am ajuns acasa atat de furios si intrigat de modul cum am luptat incat aveam o motivatie nebuna sa il bat pe partenerul meu din seara respectiva. Mi-a scazut putin si increderea si chiar maistru m-a intrebat la sfarsit ce-i cu mine de am luptat asa. Am hotarat ca indiferent daca el este mai vechi ca mine, tot eu ma credeam mai inteligent si imi ziceam si alte calitati pe care le aveam…si am hotaratn ca la viitorul antrenament sa il domin sa il fac. Ma antrenam prin casa, repetam pasii si cu lovitura prin camera atat de hotarat si convins ca pot sa il bat incat eram si eu uimit de viteza cu care executam miscarile. Urmatoarea zi am facut din nou sparing cu el insa de aceasta data nu l-am batut insa pot sa spun sincer ca s-a vazut si am simtit si eu o reala deferenta fata de ziua anterioara si eram mandru ca am mai avansat inca un pic si mi-am mai recapatat din increderea pe care o pierdusem antrenamentu trecut. Deci atitudinea este TOTUL in viata. Cum te vezi pe tine asa esti. Daca te vezi slab esti slab daca te vezi puternic esti puternic , devii puternic cu fiecare zi ce trece. Va iubesc pe toti si sper ca m-am facut inteles ca acuma mi-am adus aminte de concurs cu toate ca mi-am pus si telefonu de cateva zile sa sune azi pe la 12 sa scriu povestea insa am avut alta treaba si abia acum mi-am adus aminte. Va salut pe toti si sper sa castig.

By: Titus

Titus — Fri, 26 Feb 2010 15:13:12 +0000

Solutia cea mai simpla care imi vine in minte este sa negociez cu cel care are mancarea. Nu e o optiune nici sa mor de foame, dar nici sa fur. Asa ca incerc sa obtin de mancare de la cel care are(macar o parte, daca resursa e foarte limitata) – cu promisiunea ca ii returnez ce mi-a dat.

By: tarziu

tarziu — Fri, 26 Feb 2010 14:35:23 +0000

“Atitudinea este totul” de Jeff Keller
Intotdeauna am fost o fire nonviolenta. Eram in liceu si un tip cu cativa ani mai mare ca mine (si spatele cat dulapul), cunoscut ca fiind foarte violent m’a chemat la el intr’o pauza. Era meci tare in seara aceea, juca Romania, eu purtam un tricou cu steagul tarii noastre si inscriptia “Romania .. Noroc!”. Mi’a spus sa ii dau tricoul meu. Am zis “Nu ti’l dau”. A pus mana pe gatul meu si a zis: “Iti rup gatul ca la pui” , la care eu am raspuns “STIU, dar nu ti’l dau” . Nu mi’a facut nimic. De atunci de cate ori ma vedea zambea. Atitudinea a fost totul ;)

By: Stefania

Stefania — Fri, 26 Feb 2010 09:31:57 +0000

“Atitudinea este totul” de Jeff Keller -> In liceu,am avut (si inca am) o colega absolut insuportabila,un fel de papusica de plastic,plina de fite si pretentii.Avea cercul ei de “papusele” pe care le conducea,nimeni din afara nu vorbea cu ele,si nici ele cu altcineva,erau ca un “cuib de vipere”,care barfea pe toata lumea si vroia sa-i ruineze pe toti.Intr-o zi,nu stiu cum,s-a certat cu bunele ei prietene,si vazand-o ca e singura si vulnerabila,cateva colege s-au dus sa o puna la punct.Ea era neajutorata,si nimeni nu intervenea s-o salveze pentru ca toti o urau,pana si prietenele ei.Atunci,m-am hotarat sa iau atitudine si sa o ajut,chiar daca simteam putina satisfactie vazand-o ca sufera,pe de-o parte,dar imi era si putin teama sa nu mi-o iau si eu,pe cealalta parte.Reusisem sa las frica si rautate de-o parte si am incercat sa vorbesc cu atacatoarele,nefiind in stare sa ma bat.Pana la urma,cativa colegi mi-au urmat exemplul si totul s-a terminat cu bine.A fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am facut,unde atitudinea chiar a fost totul.Nu m-a bucurat respectul castigat din partea colegilor,cat faptul ca am trecut peste ura si antipatia fata de ea pentru ca,pentru mine,este mult mai important ceea ce simt si cred eu despre mine,decat ceea ce zic altii.

By: ilinca

ilinca — Fri, 26 Feb 2010 07:28:35 +0000

“Incepe cu ce nu îţi place”

Sunt convinsă că la orice situaţie critică există mai mult de două situaţii de ieşire. În viaţă nu ai probleme grilă cu număr finit de soluţii. Omul e inventiv şi poate găsi nenumărate.

Logica ar fi următoarea: dacă ai în jurul tău persoane de la care poţi fura, înseamnă că ai în jur persoane cu care poţi comunica. Aşa că foloseşti magia cuvintelor. Cu atitudinea potrivită şi cuvinte alese cu grijă, îţi poţi umple stomacul cam de la oricine: tanti de la magazinul din campus, colega de cameră sau vecinul de vis-a-vis.

By: POPA STOICAN FELICIA

POPA STOICAN FELICIA — Thu, 25 Feb 2010 21:17:08 +0000

“Atitudinea este totul” de Jeff Keller

O lectie de viata a fost o situatie de acum mai bine de 25 de ani, pe cand eram eleva: am copiat la un extemporal, am incasat nota 1 dupa ce am fost “prinsa”, iar profesorul s-a grabit, satisfacut sa ma parasca la parinti. Atitudinea tatalui meu a fost neasteptata, dar memorabila, spunand: “A fost pedepsita cu nota, de ce sa o mai pedepsesc si eu?”

By: Iulia I.

Iulia I. — Thu, 25 Feb 2010 13:18:14 +0000

Cartea: “Începe cu ce nu-ţi place” de Biran Tracy

Prefer sa mor de foame. Ar fi oribil daca as ajunge in situatia asta, dar degradant ar fi sa ma injosesc intr-atat incat sa fur :|.
Constiinta nu mi-ar ierta niciodata aceasta fapta.
Faza asta mi-a adus aminte de personajul lui Hugo, Jean Valjean “pacatosul mantuit” ;))

By: Roboid

Roboid — Wed, 24 Feb 2010 20:53:13 +0000

Legat de atitudine, pot sa ma leg de relatia mea cu Alexandra(iubita mea). Cand ne-am cunoscut mi-a placut tare mult de ea si inca de la inceput m-am gandit sa fim impreuna, Asa ca nu am stat sadevenim prieteni, sa necunoastem atat de bine sau sa testez terenul, etc. Adica nu am lungit-o. Incade la inceput i-am dat de inteles care sunt intentiile mele, prin aluzii sau in mod direct. In primul week-end ce s-a ivit, am chemat-o in oras, iar la prima intalnire am sarutat-o. Cat de mult a contat atitudinea mea? Eu cred ca mult, caci in astfel de cazuri daca eu nu dadeam semne concrete, ea putea ajunge sa fie cu oricine, pana am fi ajuns sa fim impreuna.

By: Alexandru Stancu

Alexandru Stancu — Wed, 24 Feb 2010 19:08:37 +0000

Într-o situaţie critică alegi să mori de foame sau să furi mâncare ?

Prefer să mor de foame decât să trăiesc cu gândul că am furat. Am fost într-o situaţie critică de genul acesta, am ales să mor de foame şi bine am făcut. Indiferent ce s-ar întâmpla trebuie să-ţi respecţi principiile, chiar dacă te roade stomacul.