Comments on: Ce faci când prietenii te ţin pe loc?

By: Catalina

Catalina — Thu, 29 Apr 2010 09:25:40 +0000

@Ioana
Înţelepte cuvinte! Cam asta era ideea din post, dar spusă de o persoană mai puţin echilibrată, adică eu.
Nu pot spune decât ai dreptate, scurt şi răspicat.
Mulţumesc!

By: Ioana

Ioana — Wed, 28 Apr 2010 19:26:52 +0000

Chinezii au o vorba: singura constanta este schimbarea. Asa se face ca ar fi intelept din partea noastra daca am constientiza ca toti ne schimbam, inclusiv prietenii nostri. Ei ne raman prieteni, chiar de peste noi au trecut casatorii, botezuri, rupturi virulente, boli, iubiri patimase… chiar de si peste ei si-a lasat timpul o dara in obrazul sufletului… Ceea ce vreau totusi sa subliniez e ca nimeni, dar chiar nimeni, nu ne poate “tine in loc” decat daca noi nu consimtim la aceasta. Doresc sa-i povestesc prietenei mele despre noii colegi, o fac! Nu doresc, nu simt ca ar vibra la cele noi ce mi se intampla, liberul arbitru isi face lectiile si ma pune sa aleg :). Nu e obligatoriu sa “taram” vechile relatii in cele noi, in timp se va decide daca oamenii si relatiile doresc a evolua impreuna sau separat. Apoi, ei ne dezamagesc in aceeasi masura in care si noi dezamagim, poate nu pe ei, poate am inselat si noi asteptarile cuiva candva… e doar vorba de o echilibrare si un echilibru, pana la urma…

By: Catalina

Catalina — Wed, 28 Apr 2010 18:25:21 +0000

Mă bucur că ce-am scris a atins o coardă sensibilă. Aş fi vrut să ştiu ce anume te-a impresionat, să spunem.
Dacă aş fi scris cu câţiva ani în urmă, aş fi preferat să mă adresez exclusiv intelectului eventualului cititor. Acum ştiu că nu e genul de cititor pe care l-aş căuta.
În legătură cu prietenii care s-au estompat din viaţa ta, se poate ca sentimentele care vă legau să nu vă lase să stricaţi totul la sfârşit :). E probabil genul de relaţie la a cărei amintire zâmbeşti nostalgic.
Cât despre prieteni, am citit post-ul în care ţi-ai exprimat părerea despre prieteni şi cunoştinţe, şi cred că e o chestie de interpretare. Sunt prieteni de toate felurile. Şi eu cred că şi cunoştinţele tale sunt tot un fel de prieteni (poate chiar mai buni decât cei pe care-i consideri prieteni), altfel nu ţi-ar pune “pile”.
Dar evident că prieteni cu care simţi că ai o comunicare aproape simbiotică, nu ai cum să ai prea mulţi, fiindcă presupun afinităţi în multe domenii, lucru destul de rar. O prietenie din asta e poate la fel de rară ca o iubire de-o viaţa. Astfel de prietenii trebui cinstite în fiecare zi, dar cred că şi prietenii cu care ne intersectăm chiar şi pe domenii înguste şi pentru scurt timp merită să fie numiţi prieteni, deşi înţeleg nevoia de a face o diferenţiere.

By: Ariel

Ariel — Wed, 28 Apr 2010 12:44:47 +0000

În primul rând ţin să-ţi spun că am citit articolul cap-coadă fără să clipesc … şi undeva spre sfârşit mi s-ă făcut toată pielea de găină. :)

E foarte ciudat că prietenii care mă ţin pe loc – sau care m-au ţinut vreodată pe loc – au fost foarte “de treabă” şi au dispărut singurei din peisaj destul de rapid. De puţine ori am avut “confruntări” care s-au terminat rău şi care m-au tinut “în loc” cu gândul… (nu şi fizic deci…). :)

În fine, articolul scris de tine e doar un alt motiv pentru care eu nu “prea” am prieteni… am doar “cunoştinţe”, amici… oricum niciodată prieteni. Foarte-foarte-foarte rar consider că cineva îmi e prieten.