“Yes Man” este, cel puţin momentan, singurul film pe care-l ştiu eu că îmbină dezvoltarea personală cu super-umorul lui Jim Carrey. Părerea mea este că orice film în care apare Jim Carrey este un film demenţial! În cazul în care eşti pasionat de devoltare personală şi-ţi place şi Jim Carrey… filmul ăsta este Biblia ta!

Carl (adică Jim Carrey) este un tip ce pare a avea o viaţă compromisă: şi-a pierdut “iubirea vieţii”, îşi urăşte locul de muncă, trăieşte într-o rutină oribilă şi nu vrea să facă NIMIC să-şi schimbe viaţă. Partea tristă este că acest Carl îmi aminteşte de câţiva oameni pe care-i cunosc personal…

Într-o zi Carl ajunge la ceva ce putem numi “workshop de dezvoltare personală”. Acest workshop este despre puterea cuvântului “Da”… (de acolo şi titlul filmului, nu?).

Ce urmează este destul de interesant: Carl începe să spună “da” la absolut toate lucrurile pe care le refuza înainte (ieşiri în oraş cu amicii, vânzători ambulanţi de portocale ş.a.m.d.) şi viaţa lui se schimbă complet. … În bine. :)

PS: De fiecare dată când sunt “down” mă uit la filmul ăsta şi îmi revin. :)

PS2: Am scris un articol despre “teoria yes man”!

“Shall We Dance” este unul din acele filme care-ţi aminteşte de tine. Până la sfârşitul filmului eram deja pus pe gânduri: mă gândeam la cum mă comport eu în anumite situaţii, la pasiunile mele şi la momentele în care mi-e ruşine de ce-mi place.

John Clark e un tip cu o familie măricică (soţie şi doi copilaşi) dar cu o viaţă rutinată. Într-o zi totuşi se apucă de un curs de dans – astfel descoperindu-şi o nouă pasiune. O poveste paralelă cu cea a lui John este povestea colegului său de serviciu care este pasionat de dans, dar îi e ruşine de pasiunea sa. John îl descoperă pe acesta într-o zi la sala unde lua el cursuri deghizat.

Cu “ajutorul” acestui film mi-am dat seama de pasiunile cu care mi-e mie ruşine şi de fapt că ruşinea e o problemă de care orice om trebuie să scape. Vreau să scriu un articol mai pe larg pe acest subiect.

Vă las cu trailerul şi vă recomand acest film:

“The Pursuit of Happyness” e un film destul de vechi (din 2006), dar pe care eu l-am văzut abia acum, recent. Ce m-a fascinat este faptul că filmul este după o poveste adevărată – povestea lui Christopher Gardner.

Chris are o familie – este căsătorit şi are un fiu. El a investit o sumă mare de bani în nişte aparate medicale considerând că acestea o să-i asigure un venit mare pentru o durată lungă de timp – lucru care nu s-a întâmplat. Ajunge într-o situaţie critică, dar cu un vis de împlinit: vrea să devină broker. Şi nu numai că devine broker dar în 2006 reuşeşte să vândă acţiuni la propria lui firmă de succes. :)

Pe mine Chris m-a ambiţionat, mi-a mai dat (încă) un impuls să-mi urmez visul. E un film care nu trebuie ratat.