1. Comunicarea verbală

• Claritate: ideile transmise trebuie să fie clare, organizate logic, transmise cu o dicţie corectă, pentru a avea siguranţa că publicul receptează corect mesajul




• Empatie: trebuie sa te adaptaezi la particularităţile celor care te  ascultă. Ţine cont de pregătirea şi vârsta lor!




• Viteza de vorbire trebuie să fie adecvată tipului de discurs pe care îl ţii; o viteză prea mare poate sugera faptul că te grăbeşti să termini discursul, în timp ce o viteză prea mică duce la pierderea interesului auditoriului şi instalarea plictiselii.

2. Comunicarea paraverbală

se referă la elementele prozodice şi vocale ce inevitabil însoţesc o comunicare. Acestea pot influenţa publicul la nivel inconştient atât în favoarea cât şi în defavoarea ta.

• Volumul vocii: trebuie să varieze în funcţie de numărul de ascultători dar şi de momentele discursului: e indicat ca la începutul şi sfârşitul discursului să vorbeşti mai tare pentru a sublinia obiectivele şi concluziile. Un volum ridicat pe tot parcrsul discursului poate sugera devalorizarea auditoriului, în timp ce un volum în permanenţă scăzut dă impresia de pasivitate ori lipsă de încredere în sine.




• Ritmul vorbirii trebuie şi el sa difere: dacă atunci când prezinţi ideile principale trebuie să vorbeşti mai rar pentru o mai bună fixare a acestora, în restul discursului ritmul poate să crească. Daca nu variezi puţin ritmul vorbirii, discursul va fi unul plat şi publiul se va plictisi repede.




• Tonalitatea trebuie sa fie una normală, iar articularea clară şi corectă, deoarece publicul trebuie să înţeleaga din prima ceea ce spui, nu să se şi chinuie să înţeleagă cuvintele.

3. Comunicarea nonverbală:

abiliatea de a folosi corect cuvintele nu e suficientă, astfel că pentru a transmite corect un mesaj foloseşti şi anumite gesturi, mimică, postură, etc. Trebuie sa fii atent la acest aspect deoarece este posibil ca acesta să contrazică ceea ce spui şi să creeze confuzie. De asemenea, nu e indicat să exagerezi cu mimica ori gesturile şi să te comporţi cât mai natural posibil.

• Contact vizual: deşi din cauza emoţiilor tindem să evitam menţinerea unui contact vizual cu publicul, în lipsa acestuia scad atât încrederea auditoriului cât şi interesul.




• Braţele – trebuie ţinute deschise şi relaxate, pentru a dezvălui o atitudine pozitivă şi o invitaţie la sinceritate. Jocul cu pixul sau alte obiecte aflate la îndemană trădează emoţiile şi arată nerăbdarea.

Tu de ce aspecte mai ţii cont la un discurs?

Ce e de facut?

În mod normal, ar fi de preferat să îţi exprimi ideile în modul cel mai civilizat posibil, tinând mereu cont că dezbaţi idei şi nu persoane. Nu poti să constrângi pe nimeni să fie de acord cu tine şi întotdeauna trebuie sa fii conştient că există posibilitatea ca cineva să fie contra acestei ideii şi nu poti face nimic pentru a schimba situaţia.

Este mai dificil să distrugi o părere greşită decât un atom. (A. Einstein)

Aşa cum tu doreşti ca ideile şi deciziile tale să fie respectate, trebuie să respecţi la rândul tău părerea celuilalt, fie ea una greşită din punctul tau de vedere.

Nu uita: de multe ori nu există un singur punct de vedere bun şi altele greşite, ci totul depinde de situaţie, aşa că încearcă să te pui şi în locul celuilalt ca să întelegi de ce gândeşte aşa.

Contrazici sau taci?

Nu eşti de acord cu o idee! Ai doua posibilităţi: fie ieşi în faţă şi îţi exprimi şi argumentezi punctul de vedere, fie taci instant şi acumulezi energie negativă în tine, care la un moment dat tot va trebui să iasă la suprafaţă. Evident, în momentul în care nemulţumirea va erupe, va fi poate prea târziu şi subiectul de mult încheiat, aşa că e cel mai bine să îţi expui punctul de vedere exact în acel moment. Desigur, acesta trebuie exprimat cât mai calm, cu argumentele de rigoare, clasicul “aşa cred eu” / “aşa consider că e bine” neputând fi considerat un motiv valid. În cazul în care se ajunge la o ceartă, e clar că niciuna dintre persoane nu va ceda şi nu se va ajunge la un acord, motiv pentru care nu are nici un rost să continui şi e bine să încetezi.

Tu cum faci? Încerci să îţi impui punctul de vedere prin orice metode sau ştii când să renunţi?

Din păcate trăim într-o societate şi nu putem face totul singuri, munca în echipă fiind din ce în ce mai des întalnita. Apare atunci inevitabilul – trebuie să îi critici pe ceilalţi. Nu este o soluţie de dorit însa ştim că o critică poate să fie constructivă şi să îmbunătăţească relaţiile dintre oameni. Problema se pune însa la modul de expunere al criticilor. Ideea de bază este sa critici comportamente şi idei, nu persoane! Sfaturile următoare te vor ajuta să modifici comportamentele deranjante la ceilalţi într-un mod cât mai discret şi clar.

Nu face reproşuri în public

Întotdeauna când ai de zis ceva ce ar putea fi supărator pentru cineva, aşteaptă să rămâi singur cu acea persoană şi abia apoi spune ceea ce te deranjează. În caz contrar rişti să o jigneşti şi nici nu vei obţine o rezolvare a problemei.

Expune criticile atunci când eşti calm

Se ştie că la nervi spunem multe lucruri pe care ulterior le regretăm. Există şansa ca în mijlocul unei certe, cealaltă persoană să nu înţeleagă cu adevarat conţinutul mesajului pe care încerci să îl transmiţi ci doar furia ta de moment.

Formulează un singur reproş

În momentul în care ajungem să criticăm pe cineva, avem tendinţa de a spune tot ceea ce nu ne convine în legatură cu persoana respectivă. Evident, această înşiruire de reproşuri nu va fi eficientă. Ideal e să ne concentrăm pe un singur aspect.

Fii ferm dar arată că înţelegi punctul de vedere al celuilalt

Aspectele generale riscă să producă doar confuzie. Explică exact ce şi când nu ţi-a convenit. Arată însă şi puţină empatie şi explică faptul că întelegi şi punctul de vedere al celuilalt. O replică de tipul “Tu mereu intârzii la şedinţe!” poate fi ineficientă însa una precum “Înteleg că traficul e intens, dar de 2 saptamani întârzii la întalniri şi ar trebui să faci ceva ca să schimbi asta.” poate avea rezultate surprinzătoare.

Nu incerca să convingi de la început

Atunci când vrem să sa facem un reproş cuiva, există posibilitatea ca celălalt să se simtă jenat. Nu insista foarte tare asupra reproşului şi dă-i timp de gândit. Spune-i persoanei respective că veţi discuta acest aspect a doua zi şi ţine-te de cuvânt.

Tu mai ai şi alte sfaturi utile?

În primul rând, fiecare persoană are felul său propriu de a se manifesta. Nu înseamnă că dacă cineva nu te priveşte în ochi în timpul unei conversaţii te minte şi nici dacă stă cu mâinile încrucişate că a adoptat o poziţie defensivă. Gesturile nu pot fi scoase din context. Trebuie mai întâi să înţelegi întreg contextul în care o persoană reacţionează într-un anumit fel şi abia apoi să încerci să interpretezi gestul său. Poate persoanei respective îi este doar frig, motiv pentru care sta cu braţele încrucişate şi nu încearcă deloc să pară defensivă.

Apoi, auzim foarte des că prin studierea limbajului trupului putem să vedem dacă o persoană minte sau spune adevarul.

Poţi minţi cu gura dar cu expresia pe care o ai în acel moment se spune întotdeauna adevărul! (F. Nietzsche)

Doar parţial adevărat. În realitate, nu e suficient să citeşti o carte pentru a vedea asemenea detalii. Trebuie mult exerciţiu şi nici atunci nu e foarte sigur că vei interpreta corect gesturile. Omul poate să fie un bun observator însă cu greu va reuşi să diferenţieze minciuna de adevăr. Există unele mici gesturi care te pot da de gol însă metoda nu e 100% sigură. Este posibil însa să anticipezi ce va face o anumită persoană sau ce simte în acel moment, emoţiile şi stresul fiind stările cel mai uşor de identificat.

Documentarea despre limbajul trupului este însă foarte importantă pentru că există anumite elemente care ne pot fi de ajutor în diverse situaţii. O strângere fermă de mână, privitul în ochii interlocutorului, umerii drepţi şi capul ţinut sus vor arăta că eşti o persoană hotărâtă şi sunt foarte utile de la un interviu de angajare până la situaţiile mai puţin formale. De asemenea, există multe gesturi utile în cazul în care doreşti să convingi pe cineva. Rămâne doar să fii atent şi îţi controlezi gesturile şi cu siguranţă vei avea o comunicare cât se poate de reuşită cu cei din jur!

Câteva dintre motivele pentru care lucrurile nu ies mereu aşa cum ne aşteptăm

• Nu am muncit suficient de mult pentru a realiza acea acţiune. Succesul nu apare singur, trebuie să şi facem ceva concret pentru a-l obţine.
• Am pus exagerat de multă pasiune pentru a face ceva şi rezultatul, deşi bun, pare să nu se ridice la nivelul aşteptărilor noastre şi sfârşim prin a fi dezamăgiţi, lucru care în momentul respectiv echivalează cu un eşec.
• Ghinionul- deşi multă lume nu crede în existenţa lui, se întâmplă uneori ca o combinaţie nefericită de evenimente să determine eşecul unei activităţi.

Ce e de facut în cazul unui eşec?

Succesul nu înseamnă absenţa eşecurilor; înseamnă realizarea obiectivelor finale. (Edwin Bliss)

• În primul rând nu intra în panică. Inspiră adânc, repetă în gând o frază de tipul „sunt calm, nu intru în panică”. Deşi incredibil, autosugestia funcţionează.
• Încearcă să găseşti aspectele pozitive ale experienţei, deşi rezultatul nu a fost cel aşteptat. Avem de învăţat lucruri bune din toate acţiunile pe care le facem, fie ele reuşite sau nu.
• Aminteşte-ţi mereu că partea plină a paharului e cea care contează.
• Încearcă să identifici principalele motive care au determinat eşecul şi să le elimini pe cât posibil din activităţile urmatoare (fie că trebuie să munceşti mai mult sau să înveţi să stabileşti obiective mai realiste).
• Gândeşte-te că în viitor va fi mai bine. Activitatea respectivă a reprezentat doar o experienţă în plus şi trebuie să te motiveze să reuşeşti data viitoare.

Unul dintre citatele mele preferate, pe care mi-l amintesc ori de câte ori lucrurile nu îmi ies cum mi-aş fi dorit, sună cam aşa:

Succesul este fructul eşecului. (Costel Zăgan)

Aşadar, sper că nu vă lăsaţi nici voi demoralizaţi de un eşec şi vedeţi mereu doar partea plină a paharului.

When the world says: “Give up”, hope whispers: “Try it one more time”.

Cine este perseverentul?

Perseverentul este o persoană care ştie că pentru a avea succes în orice domeniu nu e neapărat nevoie să ai un anumit talent înnăscut. Ştie că prin multă muncă va depăşi eşecurile şi se va putea bucura într-un final de succesul mult sşteptat. El nu se dă batut atunci când întampină obstacolele pentru că ştie că le poate depăşi, avand încredere în forţele proprii. În cazul în care întampină un obstacol pe care nu-l poate depăşi prin metodele tradiţionale, caută alternative cât mai realiste. Gândeşte cât se poate de logic şi nu se lasă demoralizat de eşec, deoarece ştie că succesul e 99% transpiraţie şi 1% inspiraţie.

Cine este încăpăţânatul?

Graniţa dintre perseverent şi încăpăţânat este extrem de mică. În timp ce a fi perseverent e o calitate, a fi încăpăţânat este considerat un defect şi în nici un caz o dovadă de voinţă. Încăpăţânatul merge înainte pe drumul său fără a realiza că s-ar putea apropia de o fundatură. El nu îşi schimbă părerile şi ideile nici atunci când i se aduc argumente cât se poate de solide şi nici nu e capabil să fie realist când e cazul. Încăpăţânatul e un om egoist, îngust la minte, care îşi menţine credinţele proprii chiar dacă nu sunt cele mai bune. Deşi o problema poate avea şi alte soluţii mai bune, el va considera mereu că cea găsită de el e singura. Ideea e ca a fi încăpăţânat este o dovadă de rigiditate şi necesită un consum mult prea mare şi inutil de energie.

Persistenţa este însuşirea omului viteaz din fire, încăpăţânarea este partea oamenilor mărginiţi. (Lucius Accius)

Concluzia e una simplă: e bine sa fi perseverent pentru a reuşi în viaţă însă trebuie să ştii când aceasta se transformă în încăpăţânare şi sa te opreşti la timp. Tu consideri ca eşti perseverent sau mai degraba încăpăţânat?

Creativitatea este un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente.

Cum arată o persoană creativă?

- În primul rând, o persoană creativă este o persoană independentă, care tinde să fie nonconformistă în gândire şi se lasa foarte greu influenţată de ceilalti.

- Creativul nu se lasă descurajat de feedback-ul negativ pe care îl primeşte

- Principala caracteristica a unei persoane creative este imaginaţia, care se dezvoltă prin multă muncă

- Persoanele creative sunt originale, întotdeauna văd mai multe modalităţi de rezolvare a problemelor. Întotdeauna folosesc materialele şi cunostiinţele de care dispun pentru a face faţă unor situaţii noi.

Cum să îţi sporeşti creativitatea?

Fiecare dintre noi este creativ într-o măsură mai mare sau mai mică. Unii dintre noi materializăm ideile creative pe care le avem, alţii nu. Pentru sporirea creativităţii, poţi folosi una din următoarele sfaturi:

Reţine ideile

Primul pas care te ajută la dezvoltarea creativităţii este notarea ideilor care îţi vin. Poate pe moment ţi se va părea că ideea respectivă nu este foarte logică. Nu contează! Ia un carneţel şi scrie-o în el. Citeşte-o mai târziu şi vezi în ce masură poate fi pusă în practică.

Caută provocări

• Este greu să îţi exprimi creativitatea când trăieşti în rutină. Nu te gândi că ceea ce faci nu va fi pe placul celor din jur deoarece oricum nu poţi să fii pe placul tuturor. Ideea e că tu trebuie să fii fericit de felul în care eşti şi de modul în care acţionezi în diferite situaţii. Feedback-ul primit de la ceilalti nu te poate ajuta întotdeauna iar uneori e mai bine sa faci ceea ce crezi tu că e adecvat.
• Nu trebuie să îţi fie teamă de eşec deoarece este şi el benefic. Cum altfel ai putea învăţa anumite lucruri dacă nu din propriile greşeli?

Lărgeşte-ţi sfera de cunostiinţe

• Pentru sporirea creativitatii e bine să ieşi din cand în când din principalul tău subiect de interes şi să cauţi altele noi. Vei dobândi noi cunostiinţe care te vor ajuta să faci faţă într-un mod diferit situaţiilor cu care te vei confrunta.
• Nu-ţi fie teamă să pui întrebari atunci când nu înţelegi ceva. Nu ai nimic de pierdut, ba chiar vei avea doar de câştigat.

Creativitatea este o floare atăt de delicată, încât elogiul o face să înflorească, în timp ce descurajarea o înăbuşă adesea, chiar înainte ca ea să se poată transforma în floare. ( Thomas Carlyle)

Ignoră „trendurile”!

Doar pentru simplul motiv ca 1 milion de oameni acţionează într-un anumit fel atunci când sunt puşi în faţa unei anumite probleme, nu înseamnă ca doar ei au dreptate şi că trebuie să o rezolvi în acelaşi fel. Chiar şi cele mai simple problemele pot fi rezolvate prin mai multe variante. Nu ai de unde să ştii că soluţia ta e una greşită până nu o testezi.

Nu uita! Creativitatea este cea care face diferenţa dintre un lider şi cei care îl urmează! Tu cât de creativ eşti?

Ce este un psihiatru?

Psihiatria (din limba greacă: psyché (ψυχη) = spirit, suflet și iatros (ιατρος) = medic) este o ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și reabilitarea persoanelor cu boli mintale.

Psihiatrul este aşadar absolvent al facultăţii de medicină, specializat pe tratarea bolilor psihice – altfel spus, el se ocupă doar de omul bolnav. El lucrează fie în spitale fie în cabinete particulare şi poate intervini prin psihoterapie sau prin tratament medicamentos.

De ce să merg la psihiatru şi ce stie să facă el?

Spre deosebire de psiholog, la care puteai să mergi doar pentru consiliere şi aplicare de diverse teste, la psihiatru apelează oamenii cu probleme prea grave pentru a putea fi rezolvate prin simpla terapie. În cazul în care persoana obişnuieşte să meargă la un psiholog, acesta realizează când problemele sunt foarte grave şi o îndrumă către un medic psihiatru. Acesta poate interveni prin tratament medicamentos, mergând până la internarea pacientului într-un spital în vederea ameliorării problemelor. Fie că e vorba de scăderea principalelor funcţii psihice (memorie, atenţie), nervozitate exagerată, dependenţe, lipsa autocontrolului şi până la problemele de comportament grave, psihiatrul este cel care poate ajuta.

Ce trebuie să ştii despre bolile psihice?

În primul rând, bolile psihice sunt nişte boli ca oricare altele şi au nevoie de consultul unui specialist. Se pot identifica două mari categorii de boli psihice, şi anume psihozele şi nevrozele. Amânarea îndelungată a consultului de specialitate poate duce la agravarea bolii.

Depressed people think they know themselves, but maybe they only know depression.  ~Mark Epstein

psiholog - PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s.m. şi f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza şi de a analiza viaţa sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc.

Psihologul este absolventul facultatii de psihologie. Deşi lumea înca mai face confuzii, psihologul nu este medic. Obiectul activităţii unui psiholog îl reprezintă studiul omului în toate ipostazele sale, atât cel sanătos cat şi cel bolnav sau aflat în dificultate.

De ce sa merg la psiholog?

În primul rând, a merge la psiholog nu inseamna ca eşti nebun. Persoanele apelează adesea la aceşti specialişti atunci când se află în dificultate, nu ştiu cum sa îşi gestioneze diversele probleme cu care se confruntă, sau au nevoie de suport. Fiecare om trece la un moment dat printr-o serie de probleme care îl marchează. În timp ce unii oameni apelează la ajutorul şi sfaturile prietenilor, alţii aleg să mearga la psiholog pentru a învăţa să îşi gestioneze singuri problemele şi să înveţe să faca faţă şi celor care vor urma. Este important faptul că psihologul nu dă sfaturi şi nici nu te critică.

Ce ştie să facă un psiholog?

În momentul în care te decizi să apelezi la serviciile unui psiholog trebuie să ştii că vei beneficia de evaluare şi testare psihologică (cu ajutorul interviului şi dupa un anumit număr de teste, psihologul obţine informaţii asupra problemelor şi dificultăţilor tale, asupra evenimentelor trăite de tine dar şi asupra relaţiilor sale cu ceilalţi), consiliere psihologică (vei fi ajutat să depaşeşti situaţia dificilă în care te aflii şi să gaseşti soluţii optime de ieşire din impas) sau psihoterapie. De asemenea, este de reţinut faptul că discuţiile din cabinetul psihologic sunt strict confidenţiale.

Concluzia este una simplă: apelează cu încredere la serviciile unui psiholog ori de câte ori simţi nevoia şi cu siguranţă nu vei regreta.

Change starts when someone sees the next step. (William Drayton)

De ce e bine să fii diferit?

Originalitatea constă în a încerca să fii ca oricare altcineva şi să ratezi. (Raymond Radiguet)

• În primul rand, sunt prea mulţi oameni “la fel”, cu aceeaşi mentalitate, cu aceleaşi idei. Scopul fiecaruia dintre ei este sa aibă success, lucru posibil doar dacă se distanţează de ceilalţi şi fac ceva diferit, cu care să iasă în evidenţă. Aşadar, vei avea success doar dacă “ieşi din turmă”.
• În al doilea rând, a fi “diferit” nu înseamna a fi “ciudat”. Orice om este original, şi ar trebui sa aibă suficientă încredere in el pentru a se exprima aşa cum doreşte, fara a ţine cont de părerea celor din jur. Este adevărat ca omul a fost şi va rămâne un animal social, care are nevoia de a aparţine unui grup, dar asta nu înseamnă că toţi membrii grupului respectiv trebuie să fie la fel, ci fiecare ar trebui să aducă un plus de originalitate.

Cum să ieşi din turmă?

• Nu te mai compara cu ceilalţi. Fiecare om este unic, iar compararea cu alţii nu face decât să te tragă înapoi sau sa îţi scadă stima de sine.
• Ai încredere în tine şi în capacităţile tale. Nu îţi dori să fii ceva ce nu eşti. Dezvoltă-ţi propriile calităţi pentru a face performanţă în orice domeniu doreşti.
• Nu-ţi fie teamă să ieşi din tipare. Numai dacă rişti poţi câstiga
• Fă ceea ce îţi place deşi pentru ceilalţi poate părea ceva ieşit din comun şi rişti sa fii catalogat într-un anume fel. Gandeşte-te că nu toti oamenii pot avea aceleaşi pasiuni şi nici nu trebuie.

În concluzie, a fi “tu” nu te face cu nimic mai vulnerabil, ci dimpotrivă, demonstrează faptul ca eşti o persoană puternică, ce nu ezită să îşi arate personalitatea în tot ceea ce face. Nu te amesteca în mulţime. Ieşi în evidenţă!