E greu să-ţi vezi prietenii cum trăiesc ca şi cum ar fi nişte roboţi. Cred că dacă ai nişte sentimente pentru ei merită să încerci să-i dezmorţeşti.

Dă-le un exemplu!

Un mod de a-ţi motiva prietenii ar fi să te foloseşti de propriul exemplu. Arată-le ce faci. Fă-i să înţeleagă că rutina nu face decât să-ţi omoare pofta de viaţă. Dacă tu ţi-ai dat seama că prietenii tăi au nevoie de motivaţie în viaţa lor, e clar că tu ai o viaţă plină de activităţi frumoase pe care le poţi împărtăşii cu ei. Povesteşte-le tot ce faci, cu lux de amănunte, astfel încât să-i faci curioşi. Adu-i în stadiul în care te întreabă ei ce ai mai făcut. Când au pus prima întrebare e clar că i-ai dezmorţit şi că te-ai facut simţit în viaţa lor. De acum vor vrea mai mult. Nici un om când întâlneşte ceva ce-i place nu se opreşte, ci din contra, vrea mai mult.

Implică-i!

Un alt mod de a-ţi motiva prietenii (sau de fapt pasul 2 al acestui “ghid”) este să-i implici în ceea ce faci tu. Bineînţeles, asta în limita bunului simţ. Nu trebuie să-i iei cu tine la mesele în familie sau la serviciu… e vorba de petrecerea unei părţi a timpului liber. După ce le-ai atras atenţia trebuie să-i implici cumva în activităţile tale şi astfel să-i scoţi din “obositoarea” lor rutină. Ei sunt curioşi şi vor să guste ceva nou. Poate o piesă de teatru, un joc de ping-pong, baschet, fotbal, poate un film la cinema, orice numai să nu facă parte din rutina lor zilnică.

Laudă-te, lasă-i să-ţi guste succesul!

Pasul al treilea îl putem numi “deschiderea sufletului”. Aici e momentul când trebuie să fii sincer şi să le povesteşti, fără nici o jenă, ce satisfacţii ai tu după o zi trăită la maxim, după o zi creatoare. Chiar dacă o să ai momente când te vei simţi în postura omului arogant, povesteşte în continuare. Hrăneşte-le apetitul cu viaţa ta pe care o adori. Va fi un test şi pentru tine pentru că trebuie să discuţi cu ei lucruri pe care ţi le-ai spus numai ţie, în sufletul tău.

Susţine-i constant ca pe nişte bebeluşi ce încă nu pot merge!

E timpul pentru susţinere, deci timpul pentru al 4-lea pas. Poţi să-i susţii cum crezi tu mai bine. Ideea e să nu le dai voie să uite că a ieşi din rutină este esenţial şi distractiv. Vino constant cu ceva nou astfel încât să-i ţii constant curioşi. De exemplu spune-le în fiecare zi câte un citat şi explica-le ce înseamnă pentru tine. Recomandă-le şi împrumută-le câte o carte… Sugerează-le site-uri motivaţionale, ceva care să-i ţină în “priză”.

Nu-ţi pot spune că e uşor pentru că este de fapt un adevărat challenge să-i motivezi pe cei din jur – dar îţi pot spune că poţi primi satisfacţii extraordinare văzând că prietenii tăi au început să trăiască din nou.

Perseverează!

Ăsta nu-i un pas, ci un sfat: Dacă primul “pas” este propriul exemplu, atunci nu uita să perseverezi. O să ţi se pară la un moment dat ca vorbeşti cu “pereţii”. Nu depune armele. După cum spune şi Winston Churchill “Succesul vine din eşec după eşec, fără să-ţi pierzi entuziasmul”.

Este un exerciţiu foarte interesant pentru fiecare din noi să încercăm să ne motivăm prietenii. Satisfacţia este pe măsură, vă asigur!

Albert Einstein spune că: “Nu mă gândesc la viitor, va veni el oricum.“. Are dreptate, de venit va veni, dar depinde cum! Dacă vrei să nu participi cu nimic îţi vor face alţii viitorul cum vor crede ei de cuviinţă. Dacă vrei să ai un cuvânt de spus trebuie să încerci din răsputeri să-ţi controlezi gândurile.

Pozitivism / Negativism

Trebuie doar să te gândeşti că emoţiile pozitive, veselia, entuziasmul îţi indică drumul cel bun, îţi arată scopul tău în viaţă, în timp ce emoţiile negative îţi indică faptul că trebuie schimbat ceva. Emoţiile negative ţi le poţi schimba sigur dacă le iei de la început, cum apar, şi le arunci, le dai o altă formă în aşa fel încât să te inspire, să te înveselească. În cazul în care eşti confuz cred că cel mai bine e să-ţi diseci gândurile şi mai profund ca să poţi alege calea care o vrei pentru viitor.

Cea mai bună modalitate de a a-ţi crea emoţii pozitive cred că este aceea de a avea activităţi zilnice care să te satisfacă, să-ţi aducă bucurie în momentul prezent. Înainte de a începe o activitate fă o pauză şi cântăreşte lucrurile, vezi cât beneficiu primeşti în viaţa ta din acea acţiune.

Aici am un exemplu pentru voi: am lucrat o perioadă de timp vânzătoare la un magazin mare dintr-un mall şi printre alte activităţii trebuia ca în fiecare dimineaţă să spălăm tot magazinul, să aspirăm peste tot şi să ştergem praful în vitrine. Aceste lucruri mi s-au părut foarte înjositoare şi mă făceau să-mi încep ziua într-o totală emoţie negativă. Am suportat acest chin preţ de o lună după care mi-am spus că-i timpul pentru o schimbare. Am început să plec de acasă cu o altă atitudine. Mi-am spus că n-am ce face, aceste lucruri trebuiau făcute orice aş fi simţit eu, aşa că de ce să nu mă simt eu bine? Am început să-mi zic că e o experienţă importantă pentru mine, că nu este nimic înjositor în această muncă şi că mie chiar îmi place să spăl pe jos… aşa că de ce să nu mă distrez puţin cu această ocazie? Când intram în magazin dădeam muzică tare, eram plină de iniţiativă şi începeam să fac ce detestau ceilalţi. Încet, încet, prin entuziasmul meu, am reuşit să-i molipsesc pe toţi şi să transform toată treaba asta plictisitoare într-una foarte antrenantă şi distractivă. Aşa am reuşit ca toţi care lucram acolo să facem lucrurile cu drag şi să avem zile pline de bucurie. Când clienţii ne vedeau aşa veseli parcă aveau şi ei chef să cheltuiască mai mulţi bani la noi în magazin.

Important este să vrei să schimbi ceva când simţi că un lucru te trage la fund.

Cuvintele sunt şi ele un fel de busolă pentru tine. Ascultă-te şi dăţi seama dacă vorbeşti mai mult despre ceea ce vrei să se întâmple sau despre ceea ce nu vrei să se întâmple. Ideal este să vorbeşti despre ceea ce vrei să se întâmple în viaţa ta ca să poţi avea tot timpul gânduri pozitive în mintea ta.

În momentul în care gândurile, cuvintele şi acţiunile vor fi în concordanţă cu intenţiile tale la momentul prezent – atunci poţi spune că deţii în mare măsură controlul asupra viitorului tău.

O bună tehnică pentru a realiza un control al gândurilor se găseşte în cartea Juliei Cameron: “The Artist’s Way“. Ea sugerează ca în fiecare dimineaţă să umpli trei pagini cu tot ce-ţi trece prin minte. Astfel, spune ea, în scurt timp vei ajunge să deţi controlul asupra gândurilor tale. Eu nu am încercat dar presupun că la început aş scrie toate prostiile din lume, apoi aş încerca să dau un sens celor scrise şi în cele din urmă cred că aş aşterne pe hârtie dorinţele mele cele mai arzătoare, poate visul vieţii mele! Ce-ar fi ca acesta să devină realitate?

Acelasi lucru se întâmplă şi cu o simpla zi. Timpul trece în ritmul lui propriu indiferent de dorinţele sau intenţiile noastre. Este important să ne dăm seama că fiecare activitate ce o includem într-o zi trebuie să fie destul de importantă pentru noi, trebuie să ne ofere destule emoţii pozitive… pe scurt: trebuie să merite pentru că dăm la schimb ceva foarte valoros – timpul nostru.

Johann Wolfgang Von Goethe spune foarte frumos:

“Fii întotdeauna foarte ferm cu momentul prezent, fiecare clipă are o valoare infinită deoarece este reprezentarea eternităţii.”

Deci, înainte de începerea unei activităţi, să ne luam câte o mică pauză şi să ne gândim dacă activitatea următoare este utilă, benefică şi ne aduce bucurii. În cazul în care nu simţim aşa ar trebui schimbată activitatea sau atitudinea noastră – după caz.

Mersul la şcoală nu poate aduce mereu bucurii – dar e util, e benefic. În acest caz trebuie să ne schimbăm atitudinea. Să începem să privim şcoala din perspectiva paharului plin.

Purtam în noi o busolă.

Purtăm în noi o busolă, un ghid. Acest ghid sunt emoţiile noastre. Logica ne conduce foarte aproape de luarea unei decizii, dar în momentul când luăm o decizie, logica este înlocuită cu emoţia. Emoţii sunt multe: fericire, bucurie, mulţumire, satisfacţie, frustrare, tristeţe, vinovăţie etc. Dacă descompunem cât mai mult aceste emoţii vedem că ele se împart în două categorii: emoţii pozitive şi emoţii negative.

Secretul unei gestionări bune a timpului este că trebuie să-ţi investeşti timpul în activităţi zilnice care să-ţi creeze emoţii interioare pozitive!

Ce-i drept, am avut mulţi oameni lângă mine care au încercat să mă ajute să renunţ la fumat, dar nu a contat nimic. Din păcate pentru mine nu mi-a fost nimeni de ajutor. Din contră! Dacă cineva îmi ţinea morală – mai rău mă înverşunam şi parcă fumam mai cu spor.

Mi-aş dori foarte mult să vă spun ce m-a impulsionat să fac aceasta alegere, aceea de a renunţa la fumat, dar nu prea ştiu nici eu. Au fost câteva elemente care s-au suprapus într-un moment în care eram foarte pozitivă şi credeam că sunt în stare de orice. Cert e că totul s-a întâmplat într-o dimineaţă când m-am enervat pe viaţă şi am simţit nevoia să-mi iau un angajament important. A fost ca un pact cu mine însămi. Chestia e că nu-mi permiteam să-l pierd. Îmi trebuia ceva foarte greu pentru mine de realizat ca să simt că pactul acela are valoare. Era ca un pariu pe viaţa mea. Nu vreau să pară melodramatic dar chiar aşa s-a întâmplat. Eram mult prea tare ancorată în acest viciu şi-mi trebuia o chestie foarte puternică ca să mă scoată din acest cerc vicios. Vreau să pot inspira şi altor sclavi ai fumatului să renunţe.

N-a fost uşor, dar toate alegerile le-am făcut într-o fracţiune de secundă. Am spus “GATA” cu glas tare şi în sinea mea am hotărât că dacă mă las de fumat e ca şi cum cele trei proiecte începute sunt ca şi finalizate cu brio. Dar asta nu a fost tot. Îmi amintesc că impactul cel mai puternic l-a avut gândul că viaţa mea se va schimba în bine dacă voi reuşi ce mi-am propus. A mai fost un element la care m-am gândit: preţul ţigărilor. Ştiam că se vor scumpi şi mi se părea imposibil să dau atâţia bani pe un pachet de ţigări.

Am luat o bucată de hârtie şi am notat: “GATA 26.11.2009″. Am lipit-o pe frigider şi am început să mă laud cu ea. Am spus la toată lumea că m-am lăsat de fumat. Chiar şi la necunoscuţi. I-am anunţat pe toţi şi chiar le-am explicat că le spun ca să nu pot eu da înapoi. A fost ca o strategie. Dacă le spuneam tuturor era ca şi cum făceam publică alegerea mea şi nu mai aveam drum de întors.

Tot timpul am spus că trebuie să mi se strâmbe un şurub în cap ca să mă pot lăsa… şi cred că acum s-a întâmplat. Cert e că de pe 26.11.2009 nu am mai fumat şi nici măcar nu îmi este dor. Sper să reuşesc să mă menţin pe această linie şi vă doresc şi vouă să faceţi această alegere cu cât mai multă uşurinţă.

M-am folosit de lăsatul de fumat ca de un talisman. Când eram mică şi îmi era frică să mă duc singură la baie luam cu mine câte o jucărie pe post de talisman – să mă apere. Aşa am făcut şi cu această alegere. Poate fumatul mă va ajuta să-mi schimb viaţa în bine! Dacă nu fumam ce pact mai făceam?

Exact ca în povestea anterioară cu tânărul artist, care avea un prim contract mare de executat, avea un viitor strălucit dar din cauza gândurilor pe care nu a ştiut să le controleze şi pe care le-a mai împărtăşit şi altora, a reuşit să-şi schimbe viitorul într-unul sumbru, fără perspective.

Nimic din ceea ce facem n-ar exista dacă nu am gândi întâi acel lucru. Gândurile noastre sunt forma cea mai elementară a acţiunilor noastre. Ele ne pot face viaţa un iad, ne pot aduce toate problemele din lume dacă perseverăm în a vedea totul în negru, în a da frâu liber fricilor noastre, în a fi pesimişti convinşi dar, în acelaşi timp, ne pot aduce o mulţime de succese şi împliniri dacă reuşim să controlăm gândurile şi să scoatem la suprafaţă dorinţele noastre cele mai scumpe nouă.

Lucius Annaeus Seneca spune că: “Nu există nimic mai jalnic sau prostesc decât a anticipa ghinionul. Câtă nebunie este în a aştepta răul dinainte de a exista?“. Gândurile sunt predecesorii tuturor acţiunilor, deci nimic nu poate fi creat în viaţă fără a fi gândit mai întâi.

În lumea în care trăim astăzi sunt mulţi oameni care încearcă să preia controlul asupra gândurilor noastre. Părinţii, profesorii, şefii, familia toţi încearcă să ne facă să gândim aşa cum vor ei. Asta nu înseamnă că ei ne vor răul, nu, numai că numai noi ştim cel mai bine ce ne trebuie, gândul este cel mai personal lucru pe care îl deţinem. Dacă alegem să ne lăsăm ghidaţi de restul şi noi nu vom lua nicio hotărâre în gândurile noastre, vom ajunge la un moment dat să ne întrebăm cine suntem şi ce vrem noi de la noi pentru că ne vom da seama că de fapt noi suntem ce au vrut alţii să fim, nu suntem ceea ce ne-am dorit noi să fim şi în nici un caz nu suntem cine am gândit noi că suntem. Wow, am zis-o!

Cred că cel mai bine ar fi să ne oprim puţin şi să meditam asupra gândurilor şi acţiunilor noastre, dacă ele sunt în acord cu viaţa pe care dorim să o trăim.

Este o poveste despre un tânăr artist care fusese angajat să picteze un portret. Era prima lui comandă importantă şi de aceea se dusese să sărbătorească cu un pahar de vin. Stând el la masă, savurându-şi vinul, privirea îi căzu pe un titlu dintr-un ziar unde era scris cu litere îngroşate: “Vin vremuri grele.“. Următoarele minute artistul nostru le petrecu sorbind din vin şi privind acele cuvinte care parcă nu-i dădeau pace. Când patronul cafenelei trecu pe lângă el, acesta era deja foarte îngrijorat şi speriat. Artistul nostru îi ceru nota de plată spunându-i că trebuie să plece pentru ca vor veni vremuri grele şi nu îşi mai permite să piardă timpul, ci trebuie să muncească.

Vorbele artistului au avut efect asupra patronului cafenelei astfel că acesta, după ce se gândi o vreme la ce spusese artistul, deveni foarte încordat şi o sună pe soţia lui să-i spună să anuleze comanda la rochia noua pe care tocmai o comandase pentru că era prea scumpă pentru vremurile grele ce urmau să vină.

Aceasta, ca o femeie ascultătoare şi iubitoare, telefonă la magazinul de unde comandase rochia şi cerându-şi scuze spuse că soţul ei i-a spus să facă economie din cauza vremurilor grele care vor veni, şi se vede nevoită să anuleze comanda pentru rochie.

Proprietăresei magazinului nu-i căzu prea bine acest lucru, dar îl acceptă şi anulă comanda. Din pacate şi aceasta se gândi cam mult la spusele clientei şi deveni la rându-i foarte încordată. După ceva timp de gândire puse mâna pe telefon şi sună la constructorul pe care-l angajase să-i mărească magazinul. Îi spuse că nu crede ca este momentul să dubleze suprafaţa magazinului pentru că vor veni vremuri grele şi nu-şi poate asuma încă acest risc.

Constructorul, după ce se gândi puţin, telefonă la tânărul artist şi-i spuse că vin vremuri grele şi nu este cazul să cheltuiască bani pe un portret… aşa că anulează comanda.

Tânărul nostru artist nici macar nu fu mirat. Era exact ceea ce anticipase şi citise în ziar. Supărat, trist, dezamăgit şi speriat el se duse iar la cafenea… dar de data aceasta ca să-şi înece amarul într-un pahar de vin. Cum stătea el la masă îngândurat şi bând din vin, îi căzu privirea pe acelaşi ziar cu titlul “Vin vremuri grele.”. Se duse, îl ridică, îl studiă cu atenţie şi văzu că data era de acum 10 ani. Cineva lăsase acolo acel ziar vechi după ce despachetase farfurii pentru restaurant.

De unde s-a plecat şi unde s-a ajuns din cauza unui singur gând lăsat să zburde la voia întâmplării! Câţi oameni au fost influenţaţi din cauza acestui gând al artistului nostru!

Observaţi cum gândurile sunt primul pas spre acţiune?