E destul de greu să-ţi faci viaţa frumoasă dacă eşti obosit… şi adesea suntem obosiţi că nu ştim prea multe despre somn. Am ajuns în secolul vitezei să spunem că ziua are prea puţine ore şi să ne întrebăm: “Dar de ce trebuie omul să doarmă?”. Culmea, totodată sunt şi acei oameni care spun: “De ce trebuie să mă trezesc la 6? Eu aş vrea să dorm toată ziua!”.

Oameni diferiţi, în acelaşi secol al vitezei, cu gânduri total diferite.

Mihai a scris un articol foarte-foarte bun despre somn aici. Îl foarte-recomand.

Dar mai există nişte lucruri pe care poate ar trebui să le ştii despre somn mai ales dacă în ultima vreme n-ai dormit prea bine.

Ştii vorba aia cu paharul?

Optimistul vede mereu partea plină a paharului, pesimistul vede mereu partea goală a paharului iar realistul ştie că dacă va sta mult lângă acest pahar va fi nevoit la un moment dat să-l spele…

Dar, newsflash, paharul este MEREU plin.

Fie că e plin de apă, Cola, whiskey sau aer, el, în sinea sa, este mereu plin cu ceva. Pentru pesimist e plin cu aer, pentru optimist plin cu… cu ce vrea el. Tocmai asta-i chestia, tocmai aici e revelaţia. Paharul nu trebuie să fie plin cu aur sau cu argint… ci cu ce vrei tu. Când paharul are în el ceea ce tu vrei să aibă în el, atunci eşti un om fericit, un optimist de nota zece.

Se spune că “Cine n-are un bătrân să-şi cumpere.” şi de aceea am vrut să pun câteva întrebări unor vârstnici. Pe 1 octombrie a fost ziua internaţională a vârstnicilor şi cu ocazia asta Apa Nova le-a dedicat în toată luna octombrie diverse evenimente.

Am fost invitat la aceste mici evenimente ca să socializez cu aceşti vârstnici. A fost o experienţă minunată. Am văzut cum se distrează bunicii de azi, ce şi cum gândesc ei şi cum reacţionează când intră într-un mall.

Primul episod e aici. Al doilea e aici. Al treilea e aici.

În medie răspundem de 10 ori pe zi la întrebarea “Ce faci?” sau “Ce mai faci?”. Întrebarea asta a devenit un fel de salut. Când cineva pune întrebarea asta chiar nu vrea să ştie ce faci, ci vrea să ştie cum te mai simţi. Nu contează dacă fix acum croşetezi un ciorap, ci doar care-i starea ta de spirit. Adesea răspundem “Bine” pentru că considerăm că întrebarea “Ce faci?” nu merită un răspuns mai bun… Dar de fapt tocmai faptul că-i răspundem aşa de des o face o întrebare importantă.

Fiind o întrebare importantă trebuie să-i dăm un răspuns bun.

Schimbarea noastra de aici începe!

Primul episod e aici. Al doilea e aici.

Cineva mi-a zis odată: cum ar fi să scrii un articol doar din întrebări? Şi de atunci, sincer îţi zic, mă tot întreb: “Oare cum ar fi?”.

Şi cred că acesta-i momentul oportun: o să încerc să scriu un articol doar din întrebări, bine?

Nu de puţine ori am fost întrebat sau am auzit oameni întrebând: “Care-i scopul tău în viaţă?”. Prima dată când am fost întrebat aşa ceva m-am gândit: “De unde să ştiu eu?”. Scopul mi-l pot alege singur? Am voie să mă răzgândesc? Poate azi să fie scopul meu suprem fericirea şi mâine cucerirea Everestului?

Şi … DE CE CONTEAZĂ care-i scopul meu în viaţă? Zice acest lucru ceva despre mine? Dacă scopul meu în viaţa este să fiu, asemeni lui Aristotel şi Eudemonismului său, fericit, asta mă face ipocrit? Nesimţit? Trist?

Exista o vorbă în engleză care spună cam aşa: “Impossible is nothing.“. Şi JR, domnul din fotografia de mai sus, a ştiut să interpreteze vorba asta cel mai bine.

El este un simplu fotograf. Care e marea diferenţă dintre el şi restul fotografilor? El şi-a făcut singur expoziţia foto. Cum? Uite aşa:

Conştientul, deşi mic, ascuns în fundalul vieţii noastre, reuşeşte să manipuleze subconştientul – care, deşi nu realizăm, ne conduce mai tot timpul.

Schimbarea noastra de aici începe!

Primul episod e aici.

Secolul XXI este un secol trist. Este secolul în care noi ne mândrim cu faptul că evoluăm, dar parcă-parcă în anumite “domenii” ne tâmpim. Ai văzut cum arată un anunţ de loc de muncă astăzi? 99% din anunţuri spun următoarele: “Căutăm om care să reziste la stres.“, “Căutăm om care să înţeleagă că uneori trebuie să stea peste program.“, “Căutăm om gata să pună la bătaie maşina personală în anumite situaţii.“.

Căutaţi om care să reziste la stres?! Asta-i un mod foarte-foarte direct de a-mi spune că dacă mă angajez la voi clar nu o să-mi facă plăcere – voi ştiţi deja că mă veţi stresa – în fond, probabil voi, chiar voi, cei ce aţi scris anunţul, sunteţi deja stresaţi şi abia mai rezistaţi.