Pentru toată lumea! Mulţumim celor de la eLog!

Ted Williams până recent era un simplu cerşetor din SUA. El cerşea cu o pancartă în mână pe care scria că are o voce de aur, perfectă pentru radio. Timp de un an de zile a stat pe străzi şi a cerşit, după ce şi-a stricat viaţa când a început să consume alcool şi droguri (zice el).

Recent, Ted a fost descoperit şi angajat. I s-a oferit o casă şi acum trăieşte un vis ce a devenit realitate.

Chiar are o voce de aur!

Există o poveste care spune că un jurnalist îl tot urmărea pe Mahatma Gandhi pentru a-i cere un interviu pentru ziarul la care lucra. Gandhi îl refuza de fiecare dată într-un mod politicos.

Dar odată jurnalistul l-a întrebat direct: “Care este mesajul dumneavoastră pentru oameni?”.

Şi Gandhi a răspuns: “Mesajul este viaţa mea!”.

Care este mesajul dat de viaţa ta?

Sean Walker într-un discurs (foarte) motivaţional.

[via Novac]

Mi-am dat seama că uneori oamenii din jurul meu nu îmi înţeleg acţiunile pentru că nu înţeleg “ce-mi iese mie din tot ce fac”. De obicei când un om face ceva, o face pentru că are ceva de câştigat – logic, nu? Şi aici apar plăcerea şi satisfacţia.

Eu alerg după satisfacţie în timp ce alţi oameni aleargă doar după plăcere. Diferenţa dintre cele două este că plăcerea este de moment, iar satisfacţia este post-moment, după ce totul s-a terminat, cumva adusă de rezultatul final.

Probabil cea mai bună şi clară explicaţie este următoarea: “Plăcerea oferă trupurilor noastre plăcere; satisfacţia ne hrăneşte sufletul.” – Michael Neill.

Seth Godin este un super-om care a publicat până în momentul de faţă 13 cărţi foarte apreciate.

Momentan îi devorez cartea “Triburi”.

Oamenii sunt împărţiţi în două mari categorii: cei care iau iniţiativă şi cei care nu iau iniţiativă.

Desigur, aceste două categorii sunt foarte generale şi se pot împărţi în şi mai multe categorii. Dar nu despre asta-i vorba acum.

Vine frigul, vine zăpada (pe alocuri deja a venit) şi în loc să privim acest lucru ca pe un impediment, ca pe ceva care ne îngreunează mersul pe trotuar, hai să-l privim ca pe o oportunitate de socializare.

Eu abia aştept să vină prima zi de weekend (preferabil sâmbătă) în care să fie o tonă de ninsoare în jurul blocului. Abia aştept să încerc să mobilizez oamenii din bloc să iasă cu mine la dat zăpada! Nu, n-am mai făcut asta… şi nu, nu-s preşedinte de bloc şi nici n-am vreo reputaţie anume… dar uneori a lua iniţiativă e un lucru tare distractiv.

Adesea aud oamenii spunând: “Nimănui nu-i place ceea ce fac!”. Ba chiar de foarte curând am descoperită că o amică a scris o carte… Şi mi-a dat doar prima pagină din carte tocmai cu gândul că oricum mi-ar da degeaba mai mult pentru că nu o să-mi placă.

Am citit prima pagină şi pare a fi o carte foarte-foarte bună. Acum încerc s-o conving s-o publice… Iar ea-mi zice: “Nimănui nu-i place ce scriu, de ce să public aşa ceva? Mai omor şi eu nişte copaci?”.

Dar nu există “nimeni”. Este imposibil ca absolut nimănui să nu-i placă. Mie-mi place! Şi sigur mai sunt alţi oameni ca mine.