Apropos de copiii mici, tu îţi mai aduci aminte de momentul conştientizării existenţei tale? Mai ţii minte perioada când ai avut revelaţia supremă, când ţi-ai dat seama că eşti şi tu un om, ca mulţi alţii? E destul de interesant să ai o soră mai mică (în cazul meu) sau probabil un copil şi să te gândeşti că el încă nu şi-a conştientizat existenţa.

Zilele trecute Eden, sora mea, aproape că a înţeles ceva ce muuuuuuuuuuulţi oameni nu vor sau nu pot să înţeleagă. Acel ceva numit “legea atracţiei” sau uneori “rugăciune” (şi mai are multe alte denumiri).

Tu ce faci în weekend? Vorbesc serios… te-ai gândit vreodată la toate weekend-urile tale? Ai observat ce au în comun? Ce faci diferit în weekend faţă de tot restul săptămânii?

Dumnezeu, acela-n care eu nu cred, a zis prin Biblie că ziua de sâmbătă-i de odihnă. Cu toţii ştim asta. Şi fie că-mi place sau nu să recunosc: oricât de tare îmi displace religia în general, descopăr lucruri de dezvoltare personală în ea adesea.

Vino miercuri, 16 februarie, la ora 19:00 la Caffffe Creativa (hartă) să bem un ceai cald alături de Viorel Copolovici, omul care a renunţat la job pentru a-şi “satisface” pasiunea pentru “bucătăreală”.

Viorel are astăzi unul din cele mai citite bloguri culinare din România – şi anume Prânzul din Caserolă. De puţin timp a reuşit chiar să-şi deschidă restaurantul mult visat.

O să ascultăm povestea lui Viorel şi o să-i punem întrebări. O să socializăm, o să râdem şi o să ne umplem de energie după o zi de miercuri. Altfel spus: o să ieşim din rutina săptămânii şi o să ascultăm o poveste de succes!

Citeşte interviul cu Viorel Copolovici despre visul său aici.

Rezervă-ţi un loc din cele 20 prin formularul de mai jos.

Descartes, un cunoscut filosof, spune ca omul este o dualitate: trup şi suflet. Desigur, acelaşi lucru l-au spus şi alţi filosofi dar sub alte forme. De exemplu Augustin numeşte această dualitate: “omul interior şi omul exterior”.

Dar lăsând filosofia la o parte, zilele trecute am avut o pasă proastă fără un motiv concret. De obicei sunt plin de energie, vesel şi zâmbăreţ, dar atunci eram stresat şi trist.

În drum spre casă, refugiul suprem, acolo unde nimeni nu te vede când eşti trist sau stresat, am dat de o oglindă. O oglindă simplă care îmi reflectă trupul… sau omul exterior cum ar zice Augustin. Am stat şi m-am privit scurt în ea, fascinat de corpul pe care-l deţin şi de expresia feţei mele de pe care citeam, cu omul interior, că pe omul exterior se văd sentimentele omului interior. Vasăzică am constientizat că pe faţa mea se vede tristeţea.

Şi dacă este ceva ce ne învaţă dezvoltarea personală este să nu arătăm lumii că suntem trişti nici când suntem trişti, fie ce-o fi!

Durează doar 5 minute să răspunzi la un mic chestionar despre bloguri, despre blogul Motivonti şi despre tine.

Motivonti vrea să ştie cine-l citeşte! Avem deja nişte statistici de pe pagina de Facebook la care avem ~1500 de fani. Ştim că o mare parte din cititori au între 20-25 de ani şi peste 70% sunt femei.

Dar asta-i doar Facebookul. Hai să vedem cine citeşte pe bune Motivonti. Pe data de 21 februarie vom veni cu nişte statistici clare. Vom vedea care-i media de vârstă a cititorilor, care-s subiectele preferate, care-s cele mai bune articole din 2010 şi alte lucruri interesante.

Deci… Răspundeţi vă rog la sondajul de aici. 5 minute durează. :)

După o lungă pauză … episodul din 2011. :)

Primul episod e aici. Al doilea e aici. Al treilea e aici. Al 4-lea e aici.

Aţi observat cum noi, românii, suntem crescuţi ca să plecăm din ţară spre un teritoriu “mai bun, mai frumos, cu mai multe oportunităţi”? La noi o parte foarte mare din populaţie poate să vorbească engleză şi visează la plecare. Cine mai e ca noi? În alte ţări (Franţa, Spania, Italia, Ungaria etc.) abia găseşti pe cineva cu care să te înţelegi în engleză.

Nu pot să spun: “Recent există un trend: tinerii pleacă în State sau în UK.” căci… nu-i un trend recent de fapt. Ci e doar un trend care creşte tot mai mult.

Fie că-i vorba de studenţi sau nu, eu sunt totalmente ANTI-plecatul din România.

Pe Simona Buzatu n-am apucat s-o cunosc în persoană pentru că, fie vorba între noi, este workaholică. Dar cineva spunea că dacă ceea ce faci este din pasiune, atunci acel lucru nu se numeşte “muncă”. Deci Simona-i atât de pasionată de ceea ce face că încă n-am apucat să ieşim la o cafea. Din păcate acest interviu este făcut prin e-mail. Zic din păcate pentru că probabil face to face îi puneam întrebări şi mai interesante.

Am hotărât s-o intervievez pe Simona pentru că îi admir atitudinea. Da, de aceea. Fără nicio legătură cu munca pe care a prestat-o până acum. Simona este pasionată de artă şi aşă ajuns să-şi câştige în ziua de azi existenţa prin desenarea mai multor site-uri. Un om care trăieşte din freelancing este mereu de admirat!

Aşadar, interviul: