Dacă nu ai înțeles ce vreau să spun, hai să îți dau un exemplu concret: Cunoști pe cineva și te comporți într-un anumit fel. Rezultatul nu e tocmai fericit, indiferent dacă era cineva de sex opus sau un om care ți-ar fi putut deschide uși mai departe. Treci peste eșecul social, însă data viitoare când ți se ivește aceeași ocazie te comporți exact la fel, poate chiar te gândești că cine te place, te place așa cum ești. Și ajungi la același rezultat nefericit.

Stagnare

Mie sindromul ăsta îmi sună a stagnare, iar dacă ai ajuns să citești un site de dezvoltare personală e clar că te-ai săturat să te complaci în situația în care te afli și că vrei să faci ceva ca să ajungi mai bun, să atingi next level sau să ajungi să ai o personalitate alfa , așa cum se numește ideea în comunitățile de profil.

Și că tot vorbeam de stagnare, ea e rezultatul programării sociale la care ai fost supus. Din cauza principiilor care ți-au fost impuse și pe care nu ai ajuns să le adopți de bună voie. Poate îți vine greu să crezi, dar aceste principii pe care le respecți cu sfințenie pentru că așa ai fost educat te pot trage în jos destul de mult, dacă nu îți aparțin și nu le înțelegi pentru că în mintea ta nu există un mod clar de aplicare dezvoltat în urma experiențelor trăite.

Experimentul

Ceea ce urmează să îți propun este un experiment inspirat din serialul Seinfeld, în care George Costanza face exact opusul a ceea ce îi dictează instinctul, iar rezultatele sunt uimitoare. Firește că e un serial și că nu garantează nimeni că o să meargă, dar n-ai mare lucru de pierdut. Gândește-te că dacă îți urmezi instinctele, cel mai probabil n-o să obții nimic în plus față de până acum.

Ideea: Am zis-o și mai sus. Incearcă să faci exact opusul a ceea ce îți vine în cap. O zi, două, poți chiar să îl faci principiu de viață. Eu am încercat și mi-a plăcut ce a ieșit, cel puțin în ceea ce privește relațiile cu sexul opus.

Ca să înțelegi mai bine ceea ce am vrut să spun, uite aici un mic filmuleț extras din episodul cu pricina.

Ce spui? Încerci chestia asta o zi, după care revii aici cu un comentariu să ne spui cât de proastă a fost ideea?

Vestea proastă e că de cele mai multe ori ai avut dreptate. Acel cineva nu s-ar uita la tine. Şi asta nu pentru că ai fi urât sau prost ci pentru că personalitatea ta slabă nu l-ar atrage cu nimic. Vestea bună e că situaţia se poate remedia prin ceea ce noi aici numim “dezvoltare personală” sau cum să îţi modelezi personalitatea în aşa fel încât să poţi obţine ceea ce îţi doreşti cu ajutorul ei.

DRE (deliberate rejection exercise)

În traducere, e un exerciţiu de respingere intenţionată. Mie mi se pare primul pas în cazul lipsei de încredere în sine, cu rezultate destul de bune şi relativ rapide. În ce constă?

Exemplu:

Problema mea avea legătură cu abordarea femeilor şi cu timiditatea, aşa că am început să practic exerciţiul ăsta acum vreo lună. Ideea sună cam aşa: mă duc la o fată, fie ea urâtă, frumoasă, grasă sau slabă şi îi spun:

Salut, mă numesc Andrei şi am o problemă cu încrederea în mine. Te rog să mă respingi cât mai dur cu putinţă.

Cele mai multe vor spune că nu pot face acest lucrul în timp ce altele te vor ignora pur şi simplu. Celelalte o vor face în feluri în care nu te poţi gândi. Avatajul? Sunt chiar mai multe:

• 1. Te obişnuieşti cu refuzul din partea lor.
• 2. Te obişnuieşti cu eşecul în cazul celor care te ignoră.
• 3. Cu puţin noroc poţi face rost de multe numere de telefon.

Am scris despre DRE pentru că mi se pare primul pas pentru îmbunătăţirea încrederii în sine şi totodată către o personalitate puternică. Te convinge că eşecul sau lucrurile care te fac să nu ai încredere în tine nu sunt atât de rele pe cât par înainte să le trăieşti, sau că uneori pot veni lucruri bune în viaţa ta chiar din lucrurile care te sperie.

DRE poate fi adaptat pentru a înfrânge orice fel de teamă de care personalitatea umană poate suferi.

Succesul vine din eşec după eşec, fără să-ţi pierzi entuziasmul.
- Winston Churchill