Ți s-a întâmplat vreodată să nu fii mulțumit de tine, să ai impresia că orice acțiune pe care încerci să o desfășori se lovește de o oarecare rutină, de un anumit tipar care a dus până acum la greșeli dar pe care nu reușești să îl schimbi? Mie mi s-a întâmplt și mă lupt pe cât posibil să scap de hiba asta a personalității mele.

Dacă nu ai înțeles ce vreau să spun, hai să îți dau un exemplu concret: Cunoști pe cineva și te comporți într-un anumit fel. Rezultatul nu e tocmai fericit, indiferent dacă era cineva de sex opus sau un om care ți-ar fi putut deschide uși mai departe. Treci peste eșecul social, însă data viitoare când ți se ivește aceeași ocazie te comporți exact la fel, poate chiar te gândești că cine te place, te place așa cum ești. Și ajungi la același rezultat nefericit.

Când vine vorba de dezvoltare personală, cea mai comună problemă de care oamenii se lovesc este lipsa de încredere în sine. Fie că e vorba de înfăţişare fizică, de relaţia cu şefi, părinţi, prieteni sau cu persoanele de sex opus. De exemplu, câţi dintre voi nu au fost în situaţia de a simpatiza pe cineva, o persoană de sex opus, dar de a vă fi frică să îl abordaţi din diverse motive cum ar fi “E prea drăguţ/ă.”, “Nu s-ar uita la mine.”, “N-am curaj să mă duc să îi vorbesc.” şi aşa mai departe?

Vestea proastă e că de cele mai multe ori ai avut dreptate. Acel cineva nu s-ar uita la tine. Şi asta nu pentru că ai fi urât sau prost ci pentru că personalitatea ta slabă nu l-ar atrage cu nimic.