Nu odată în viaţă suntem puşi în situaţia de a ţine un discurs. Fie că e în faţa unui public mai restrâns, format din persone care ne sunt cunoscute sau în faţa unui public mai numeros, într-o situaţie formală, academică, un discurs ridică întotdeauna nişte probleme pe care le vom aborda în continuare, din perspectiva celor trei tipuri de comunicare ce ajută la întelegerea unui mesaj.

Există nenumărate situaţii în care nu suntem de acord cu punctul de vedere al celuilalt şi simţim că avem suficiente argumente pentru a ne susţine punctul de vedere. Problema se pune în felul urmator: e de preferat să insişti cu punctul tau de vedere şi sa rişti ca totul să degenereze într-o ceartă în care spui tot ce îţi trece prin cap sau să taci şi să renunţi, constientizând ca nu vei reuşi sa schimbi nimic?

Nu întotdeauna oamenii reacţionează aşa cum ne dorim. De multe ori ei nu fac lucrurile aşa cum ne-am fi imaginat noi şi ne înşeală aşteptările.

Din păcate trăim într-o societate şi nu putem face totul singuri, munca în echipă fiind din ce în ce mai des întalnita. Apare atunci inevitabilul – trebuie să îi critici pe ceilalţi. Nu este o soluţie de dorit însa ştim că o critică poate să fie constructivă şi să îmbunătăţească relaţiile dintre oameni. Problema se pune însa la modul de expunere al criticilor. Ideea de bază este sa critici comportamente şi idei, nu persoane! Sfaturile următoare te vor ajuta să modifici comportamentele deranjante la ceilalţi într-un mod cât mai discret şi clar.

Limbajul trupului are un rol foarte important în comunicarea de zi cu zi. Se spune că cea mai mare parte a mesajului pe care dorim să îl transmitem se face prin elemente nonverbale precum postura corpului, privirea, gesturile, expresiile faciale şi nu numai. Cărţi despre limbajul nonverbal, care promit că pot descifra orice gest există la tot pasul. Se ridică însă câteva semne de întrebare. Cât de adevarate sunt cărţile şi sfaturile din ele? Cu câtă exactitate pot descifra ele gesturile cuiva? Sunt ele realitate sau în mare parte ficţiune?

În primul rând, fiecare persoană are felul său propriu de a se manifesta. Nu înseamnă că dacă cineva nu te priveşte în ochi în timpul unei conversaţii te minte şi nici dacă stă cu mâinile încrucişate că a adoptat o poziţie defensivă. Gesturile nu pot fi scoase din context. Trebuie mai întâi să înţelegi întreg contextul în care o persoană reacţionează într-un anumit fel şi abia apoi să încerci să interpretezi gestul său. Poate persoanei respective îi este doar frig, motiv pentru care sta cu braţele încrucişate şi nu încearcă deloc să pară defensivă.

… trebuie să ne păstrăm optimismul şi să nu intrăm în panică. Ok, uşor de zis şi greu de făcut. Se pare că majoritatea oamenilor au tendinţa de a se demoraliza şi panica atunci când un lucru, cât de mic, nu le iese aşa cum au dorit. E ceva total greşit, şi o sa vedem în continuare de ce.

Câteva dintre motivele pentru care lucrurile nu ies mereu aşa cum ne aşteptăm

Cu toţii ştim că pentru a avea succes în orice activitate trebuie sa fim perseverenţi. Chiar dacă lucrurile nu ies bine din prima, dupa câteva încercări cu siguranţă că vei reuşi. Se pare însă că din ce în ce mai multă lume consideră ca a fi încăpăţânat e acelasi lucru cu a fi perseverent, lucru ce e cât se poate de greşit.

When the world says: “Give up”, hope whispers: “Try it one more time”.

Într-o societate în care nu se pune neapărat accentul pe creativitatea fiecărei persoane ci mai degrabă pe conformism, trebuie să învăţăm să ne exprimam părerile, opiniile, şi să găsim metode noi şi originale de rezolvare a problemelor cu care ne confruntăm.

Creativitatea este un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente.

Am scris săptămâna trecută despre importanţa unui psiholog, motivele pentru care ar trebui să-l vizitezi, şi diferenţele dintre el şi un psihiatru. Aşa cum era şi normal, de data aceasta voi spune câte ceva despre psihiatru şi munca sa.

Ce este un psihiatru?

Psihiatria (din limba greacă: psyché (ψυχη) = spirit, suflet și iatros (ιατρος) = medic) este o ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și reabilitarea persoanelor cu boli mintale.