De cele mai multe ori oamenii tăcuţi sunt consideraţi pasivi. Într-un grup de persoane cel care nu vorbeşte este introvertitul grupului. Adeseori este supranumit “Misteriosul tăcut” sau “Domnul tace şi face”.

În realitate însă, tăcerea este singura super-putere a oamenilor. Nu, noi nu zburăm ca Superman. Nu, pe noi nu ne muşca păienjeni radioactivi. Nu, hibrizi într-adevăr nu suntem. Ce facem noi? Putem să ascultăm. Putem să învăţam să fim empatici prin “super-puterea” pe care o deţinem. Când vorbeşti parcă e cam greu să afli mai mult decât informaţiile pe care le ştii deja.

Tăcerea este cel mai tare răspuns. Mai tare decât orice argumentaţie convingătoare şi bine pusă la punct.

Adrian Ciubotaru este blogger din 2005, filosof, activist şi recent a devenit probabil unul dintre cei mai cunoscuţi oameni ai online-ului românesc în urma lansării proiectului Lecturi Urbane (proiect în care se încurajează cititul în public – metrou, parc etc. – şi se amenajează locuri speciale de lecturat).

L-am luat la întrebări pe Adrian nu pentru proiectul de succes căruia ia dat naştere, ci pentru a atinge un alt subiect destul de sensibil: brandul personal. E adevărat că n-a fost prea vorbăreţ dar cred că în răspunsurile de mai jos sunt câteva informaţii foarte preţioase despre “personal branding” pus în relaţie cu pasiunile fiecăruia, proiectele lui şi tot aşa.

1. Pentru început zi-mi câteva lucruri despre tine…

Am stat 20 de ani în Moineşti, apoi 5 ani în Iaşi, iar de alți cinci sunt în București.

A trecut şi prima seară de origami se pare. Am fost aproape 20 de oameni ce ne-am cunoscut la faţa locului (eu personal cunoşteam doar vreo 4-5 oameni), am băut limonadă, am mâncat prăjituri (cât au fost, că s-au dus repede) şi am făcut cu draga de Corina origami.

Eu sper că ne-am simţit bine cu toţii la mica noastră evadare din rutină. Aici sunt câteva poze pentru cei ce nu au venit şi pentru cei ce nu le-au văzut pe Facebook. Mai facem astfel de seri?

Este clar faptul că deşi fericirea e o noţiune abstractă şi înseamnă ceva diferit pentru fiecare persoană în parte, toţi încercăm s-o atingem. Dacă unii se consideră fericiţi prin faptul că au succes în viaţa profesională, ceilalţi cred că fericirea adevarată e cea care vine din împlini în cadrul vieţii personale. De multe ori însa, nici macar nu conştientizăm anumite lucruri aparent lipsite de importanţă care ne fac fericiţi. Ceea ce nu prea multa lume ştie este faptul că o persoană care se consideră fericită şi împlinită trăieşte cu până la 6 ani mai mult decât una nefericită.

Fericirea este sensul şi scopul vieţii. (Aristotel)

De câteva zile mă roade o întrebare. Ce tipologie umană preferi în jurul tău, de ce și cum știi dacă ți se potrivește și ție? Mă refer aici strict la două tipologii antonimice. „The funny guy”, cunoscut drept glumețul, jokerul, măscăriciul, omul care pune zâmbete pe fețele altora etc. și – în capătul opus – „The serious man”, acel tip serios, care în general nu gustă glumele, omul care strică mai mereu distracția, omul pus pe treabă, singurul care se supără atunci când cineva întârzie cu un minut mai mult decât era anunțat.

În fiecare luni vom publica o poveste, un video sau o imagine ce are ca scop motivarea ta în prima zi din săptămână. Pe această cale îţi urăm o săptămână cât mai bună!

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

De ce oare tot pun eu “motivaţionale” de luni dimineaţă când de fapt noi, oamenii de pe această planetă, chiar nu avem nevoie de motivaţie. Viaţa-i aşa frumoasă, lumea-i aşa frumoasă, pasiunea omului de mai jos e aşa frumoasă… Chiar am încetat să mai observăm frumosul?

Săptămâna trecută facultatea m-a purtat în Spania, unde am făcut parte dintr-un grup internațional de studenți cu ceva experiență și interes în „era digitală”. Acolo am văzut cât de practic abordează alți studenți europeni anumite probleme. Cât timp și energie salvează datorită experienței pe care o adună prin zeci de proiecte la care iau parte.

Sistemul nostru educativ nu ne permite să fim la același nivel. La noi se încurajează teoriile și se ignoră în mare măsură abordările practice. Dar asta nu trebuie să ne sperie. Pentru că avem un potențial imens. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem e să muncim. Iată câteva recomandări care ar putea să ne aducă la un standard european fără sprijinul educației formale din institutele publice.

Ce treabă are arta chineză de autoapărare cu sentimentele şi emoţiile tale?

Să aflăm întâi ce implică această artă pentru a ne da seama de legătura cu partea noastră emoţională. Fundamentul kung fu-ului este să foloseşti forţa adversarului în avantajul tău. S-a aprins vreun beculeţ? Filosoful chinez Lao Tzu spune că “Trebuie să îl respecţi pe atacator. Nu renunţa niciodată la compasiune şi nu-ţi folosi abilităţile pentru a-i provoca celuilalt un rău inutil.“.

Nici asta nu te-a lămurit, învăţăcelule? 

Traducerea pe înţelesul tuturor ar fi: când eşti victima unui atac de natură emoţională nu trebuie să răspunzi cu aceeaşi monedă, ci să foloseşti modul în care eşti atacat în avantajul tău.