De foarte multe ori oamenii nu acţionează de teama eşecului. Eşecul în capul nostru este “nu”-ul suprem, pe care NU AVEM VOIE SĂ-L ATINGEM. … dar acest concept este cu totul greşit.

Pe bune acuma, ce este “eşecul”? Ne temem atâta de el fără să ştim măcar ce reprezintă. Am ajuns să considerăm drept eşec orice mişcare oricât de mică.

Sistemul nostru de valori actual consideră “eşecul” drept ceva rău… dar hai să facem un joc. Hai să încercăm să atingem într-o zi un număr cât mai mare de eşecuri! Nu, nu vreau să vă aruncaţi de pe un pod şi să vă spargeţi capul – ăsta nu-i un eşec, e o crimă… Ideea e să faceţi într-o zi lucruri noi, lucruri care credeţi de obicei că ar conduce la eşecuri.

Pe Adrian îl ştiu de foarte multă vreme (de câţiva ani buni) şi tot de pe atunci îi citesc şi blogul. Acum el ţine un workshop despre limbajul trupului în Bucureşti.

Pentru această ediţie de Bucureşti avem un “cadou”. Omul care ne va trimite o poză cu el în cea mai “ciudată” postură pe stradă va câştiga un loc la workshopul din data de 25 aprilie 2010.

De ce o postură ciudată pe stradă? Tocmai ca să încercăm apoi să decodificăm “limbajul trupului”. :)

Pozele sunt aşteptate la ariel @ motivonti . ro (fără spaţii) sau pe Facebook direct.

Aştept poze până joi seară – 22 aprilie 2010. Vineri toată ziua (23 aprilie 2010) se va vota câştigătorul. :) Sâmbătă:

Daţi click pe poze şi se fac mari. :)

Acum votaţi:

Şi rezultatele:

Pe Andra – 60.71%
Pe Andrei – 25%
Pe Andreea – 14.29%

Andra, ne vedem la workshop. :)

Eficienţa personală este un subiect ultra-mega-discutat, evaluat şi blog-uit. Implicit, mi-a fost destul de dificil să găsesc un unghi de abordare cât de cât diferit, atrăgător, incitant. Însă cred că l-am găsit: pentru mine, eficienţa este un fel de medie, un fel de optim al activităţii noastre zilnice. Şi cum orice activitate se măsoara în durată şi rezultate, eficienţa poate fi definită în cantitatea şi calitatea acţiunilor pe care le facem ca să obţinem ceva. Orice poate fi măsurat în efortul de a obţine acel “orice”. Adică eficienţa este imposibilă fără acţiune, fără sa faci ceva practic.

Aşa că m-am gândit să vă scriu despre 10 verbe care reflectă acţiuni. Acţiuni pentru a fi mai eficient în viaţa de zi cu zi, în fiecare lucru pe care alegem să îl facem. Verbele acestea sunt şi îndemnuri, ca nu cumva să crezi că îţi zic “din cărţi’ sau “din cap”!

În fiecare luni vom publica o poveste, un video sau o imagine ce are ca scop motivarea ta în prima zi din săptămână. Pe această cale îţi urăm o săptămână cât mai bună!

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

Astăzi avem un scurt-metraj numai bun pentru un început de săptămână. :) Chiar dacă-l ştiţi vă sugerez să-l revedeţi acum, luni dimineaţă.

A fi voluntar este sănătos din toate punctele de vedere – atât psihic cât şi fizic – dar cum ajung voluntar, unde şi cât timp din viaţa personală îmi va mânca şi de ce este sănătos?

Eu am ajuns voluntar undeva prin clasa a 9-a. Mergeam săptămânal la un orfelinat de copii cu handicapuri şi aveam pentru câteva ore grijă de ei, mă jucam cu ei… etc. Deşi la început a fost puţin ciudat – copiii aceia aveau handicapuri foarte grave şi se comportau foarte ciudat – cu timpul mi-am dat seama că acei oameni chiar aveau nevoie de oameni ca mine care să-i viziteze şi să le arate afecţiune. După câteva săptămâni bune de voluntariat şi vizitat acest orfelinat programul s-a terminat şi pot să spun că am rămas cu o primă experienţă interesantă şi pozitivă. Energia şi dragostea pe care o dădeau acei copii nu se poate descrie în cuvinte.

Se întamplă să cunoşti, sau poate ai auzit doar de la alţii despre persone cu note mari la şcoală, care păreau să aibe toate şansele de reuşită în viaţă şi totuşi ceva nu a funcţionat bine, întrucat ele s-au pierdut undeva pe parcurs şi nu au avut parte de succesul scontat. Ei bine, aşa încep Steven J. Stein şi Howard E. Book să explice importanţa inteligenţei emoţionale în cartea lor: Forţa inteligenţei emoţionale.

Am primit-o de la Motivonti zilele trecute şi imediat ce m-am pus să o citesc mi-a captat atenţia. Autorii preferă să folosească mai multe povestioare şi exemple concrete în loc să se piardă în prea multe explicaţii ştiinţifice, motiv pentru care această carte devine mult mai accesibilă decât altele din acelaşi domeniu. Are însă şi o parte în care sunt prezentate datele studiului pe baza căruia s-a ajuns la concluziile prezentate. De asemenea cuprinde diverse exerciţii şi teste de autoevaluare, toate având drept scop final creşterea EQ.

Vineri, pe 9 aprilie, am fost la Optimism 2010 – un eveniment ce are ca scop transformarea oamenilor din public în optimişti şi prezentarea unor proiecte optimiste. Am avut parte de mai multe prezentări – unele mai personale, altele mai puţin, unele mai optimiste, altele mai puţin… dar prezentarea lui Cristian Lupşa mi-a rămas prinsă în cap.

El a venit şi ne-a prezentat 25 de lucruri care-l motivează, sau altfel spus: “25 de surse de optimism“. Imaginaţi-vă că unul dintre aceste lucruri era chiar Batman. După ce a prezentat fiecare din cele 25 de surse ne-a rugat să scriem pe o foicică măcar 3 surse de optimism pe care le avem noi – un exerciţiu foarte simplu şi totodată foarte bun.

Pe Liana m-am hotărât s-o iau la întrebări pentru că în ochii mei este o persoană foarte-foarte curajoasă. Este preşedintele unei asociaţii pentru protecţia mediului, se împlică şi organizează diverse evenimente “verzi”/”eco” şi cel mai nou “proiect” pe care l-a lansat este Let’s Do It Romania.

Deci astăzi vă prezint o nouă persoană pasionată de ceea ce face.

1. Pentru început zi-mi câteva lucruri despre tine…

Sunt Liana, am 27 de ani şi… sunt balanţă. Habar n-am cum să mă descriu. De vreo 7 ani, de când am început munca în folosul mediului / comunităţii nu prea mai ştiu ce-mi place. Îmi plăcea să fac jogging. Zilnic. Câte o oră. Până-mi consumam toţi nervii. Dar de mai bine de un an consum nervii direct în proiecte de mediu.