Motivonti îşi premiază cititorii cu ajutorul prietenilor de la Libris.ro. Săptămâna aceasta avem ca premiu o carte interesantă ce se intitulează “Cere şi ţi se va da – Învaţă să manifeşti Legea Atracţiei“.

Am scris un articol despre “Cere şi ti se va da”, dar şi despre “Legea atracţiei”. Deci suntem cu toţii în temă cu cele două subiecte ce în această carte se leagă.

Pentru a participa la concurs trebuie doar să laşi un comentariu răspunzând la întrebarea: “Cum vezi tu Legea atracţiei?”.

În primul şi în primul rând să urăm fetelor să fie fericite, sănătoase, frumoase … şi motivaţie maximă în tot ceea ce fac căci noi, ceilalţi, cei ce nu sunt tocmai “fete”, suntem motivaţi la maxim de ele în tot ceea ce facem.

Cu ocazia acestei zile speciale voi scrie un articol în care voi sublinia importanţa femeii în viaţa unui bărbat.

În fiecare luni vom publica o poveste, un video sau o imagine ce are ca scop motivarea ta în prima zi din săptămână. Pe această cale îţi urăm o săptămână cât mai bună!

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

Video-ul de azi e un fragment din filmul “Pay it Forward” (Dă mai departe). Din păcate n-are traducere…

Şi … ca să vedeţi soluţia lui Trevor (băiatul acela blond) uite încă o părticică din film. :) (nu m-am putut abţine)

Despre “Legea atracţiei” cu siguranţă am auzit cu toţii prin clasele primare la orele de fizică, dar oare ştim cum funcţionează?

“Legea atracţiei universale”, descoperirea lui Newton, spune următoarele:

Două corpuri punctiforme de masă m1 şi m2 se atrag reciproc printr-o forţă direct proporţională cu produsul maselor corpurilor şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele, orientată pe direcţia dreptei ce uneşte centrele de greutate ale celor două corpuri.

Dar eu văd situaţia “puţin” altfel. :)

Se dau două corpuri. Aceste două corpuri se pot atrage oricât, oricum şi oricând cu pătratul vitezei maxime a unei maşini F1.

Se spune că dacă în jurul tău este ordine şi tu vei fi “ordonat” în gândire şi în activităţi. Şi sincer să fiu … aşa este. Atunci când în jurul meu e linişte, totul arată bine, e curat, totul e la locul lui, e ordine maximă eu gândesc bine şi sunt foarte productiv.

Totuşi am o mare problemă: deşi sunt de acord cu această teorie şi îmi place să fie ordine, această ordine nu rezistă la mine mai mult de 24 de ore.

Am mai observat că dacă sunt haotic în gândire, sunt stresat, am multe de făcut şi tot aşa automat “ordinea” devine “dezordine”. Nu mai pun lucrurile cu care lucrez la locul lor, nu mai am răbdare să caut anumite lucruri unde ar trebui să le caut, fac grămezi de lucruri (pun caiete peste caiete, cărţi peste cărţi şi obiecte peste obiecte) astfel încât chiar nu mai reuşesc apoi să găsesc nimic.

Eu sunt genul de om care e lipsit de prieteni dar oricând iese prin oraş dă peste cineva “cunoscut”. Am o groază de oameni pe care-i cunosc din medii diferite – dar cu care nu ţin legătura, cu care nu sunt prieten. Aceşti oameni sunt “cunoştinţe” – cel puţin aşa-i numesc eu.

De ce prefer multe cunoştinţe în favoarea multor prieteni? E simplu: Prietenii necesită timp, atenţie, sentimente. Cunoştinţele în schimb nu îţi cer toate acestea. Ele sunt acolo, ştii cum să dai de ele, ştii unde le găseşti şi, cel mai important, ştii că le poţi cere ajutor exact cum poţi cere ajutor şi de la prieteni.

Rutina, o urăsc! O urăsc pur şi simplu. O detest. Pentru mine rutina este O-BO-SI-TOA-RE. Am despărţit bine în silabe? Este obositoare, stresantă, plictisitoare, ucigătoare de motivaţie şi creativitate. Rutina este boala ce apare mai ales în societatea noastră de consum, în acest secol al vitezei.

Stau şi mă întreb cum pot unii oameni face absolut zilnic aceleaşi lucruri fără să nu cedeze nervos. Eu n-aş putea. Deşi scriu zilnic pe Motivonti (şi se poate considera o rutină)…

Cred că de fapt există două tipuri de rutine (chiar dacă cuvândult “rutină” n-are de fapt plural în limba noastră). Rutine ce vrem să ni le creăm şi rutine ce ne afectează. O să încep cu cele ce ne afectează:

De Dragoş Bucurenci n-am aflat de la TV, ci într-un autocar ce mă ducea acum un an (cred) spre un loc de plantat pomişori. Eram voluntar de bună voie şi nesilit de absolutmente nimeni. Voluntar pentru MaiMultVerde – ONG înfiinţat în 2008 de către, culmea, Dragoş Bucurenci, Doru Mitrana, Andreea Teodorescu şi Hanno Höfer.

M-am hotărât să-l iau la întrebări pe Dragoş pentru că este faimos. Da, pentru că este faimos şi e un om de succes. Faptul că m-am hotărât să-l intervievez a fost mai mult un test, un pariu cu mine: “Îmi va răspunde sau nu la întrebări? Oare-s prea insignifiant pentru cineva ca el?“. Ceva-mi zicea că Dragoş, oricât de ocupat ar fi, îmi va răspunde. Şi aşa a fost.