Ce bine e să fumezi! Avem şi noi o singură plăcere şi aia e fumatul! De cate ori ai auzit aceste replici? Presupun că de multe ori. Le-am spus şi eu de nenumarate ori. Acum le aud foarte des pentru că îndemn oamenii să se lase de fumat. Îmi inspiră milă. E greu, îmi dau seama, am fost acolo! De mult mă tot gândeam cum să fac să mă las de fumat. Orice argument îmi aduceam nu era destul de puternic pentru a mă face să renunţ la modul meu de a mă ascunde. Da, asta e, mă ascundeam. Acum îmi dau seama. Eu susţineam sus şi tare că mă calmează, că mă ajută să gândesc când de fapt mă ajuta să îmi fac timp ca să-mi plâng de milă. Asta era cazul când fumam de una singuă. Când eram cu prietenii cred că fumam ca să fiu în ton cu ei (presupun că asta înseamna influenţa nefastă a anturajului). Nu vă supăraţi pe mine pentru că vorbesc în numele meu. Fiecare este cu situaţia lui, eu doar expun situaţia mea.

Ce-i drept, am avut mulţi oameni lângă mine care au încercat să mă ajute să renunţ la fumat, dar nu a contat nimic. Din păcate pentru mine nu mi-a fost nimeni de ajutor. Din contră! Dacă cineva îmi ţinea morală – mai rău mă înverşunam şi parcă fumam mai cu spor.

Ideea asta mi-a venit într-o noapte când am primit de la un amic un sms. Era în jur de 1 noaptea şi încă nu adormisem. Eram în starea aceea pe care o ai duminică noapte când ştii că urmează luni, o zi grea, e târziu şi tu nu poţi adormi. Eram sictirit şi gata nervos pe oamenii ce aveau să ma supere a doua zi.

În fine… am luat mobilul şi am citit curios mesajul. De fapt “citit” nu-i un verb bun. L-am sorbit cuvânt cu cuvânt. Parcă mă pot imagina cum îl citeam şi mi se făceau ochii mari şi totodată îmi apărea un zâmbet sec pe faţă.

Când a sunat azi dimineaţă ceasul la 6:45 şi mi-am dat seama că trebuie să mă îmbrac, să mă spăl şi cel mai important: să părăsesc confortul patului meu foarte călduros… a trebuit să iau o decizie destul de dificilă: Ce aleg: realitatea sau ficţiunea?

Probabil credeţi că am luat-o razna complet şi nu îmi dau seama că orice om normal nici măcar nu trebuie să se gândească la o astfel de alegere, dar să o mai şi facă. Ei bine, nu vă contrazic total când credeţi că am luat-o pe cărări nebănuite, vă spun doar că eu am ales ficţiunea.

Asta-i ziua în care Motivonti consideră că e potrivit să-şi înceapă activitatea. Şi de aceea vom începe cu acest articol care aduce noi explicaţii.

Motivonti.ro se vrea un site “din popor”, cum s-ar zice. Un loc în care oamenii ce experimentează dezvoltarea personală pot povesti despre experienţa lor. Un loc în care poţi citi o poveste cu tâlc care să te ţină motivat o săptămână întreagă. Un loc în care Motivonti te motivează să încerci alături de el anumite exerciţii de dezvoltare personală. Un loc în care Motivonti te ambiţionează, te motivează şi te face să zâmbeşti când uiţi de acest “detaliu”.

James Allen spune că: “O persoană nu-şi poate alege circumstanţele, dar îşi poate alege gândurile şi, indirect dar sigur, îşi poate modifica circumstanţele.”

Exact ca în povestea anterioară cu tânărul artist, care avea un prim contract mare de executat, avea un viitor strălucit dar din cauza gândurilor pe care nu a ştiut să le controleze şi pe care le-a mai împărtăşit şi altora, a reuşit să-şi schimbe viitorul într-unul sumbru, fără perspective.

Nimic din ceea ce facem n-ar exista dacă nu am gândi întâi acel lucru. Gândurile noastre sunt forma cea mai elementară a acţiunilor noastre. Ele ne pot face viaţa un iad, ne pot aduce toate problemele din lume dacă perseverăm în a vedea totul în negru, în a da frâu liber fricilor noastre, în a fi pesimişti convinşi dar, în acelaşi timp, ne pot aduce o mulţime de succese şi împliniri dacă reuşim să controlăm gândurile şi să scoatem la suprafaţă dorinţele noastre cele mai scumpe nouă.

Când vine vorba de dezvoltare personală, cea mai comună problemă de care oamenii se lovesc este lipsa de încredere în sine. Fie că e vorba de înfăţişare fizică, de relaţia cu şefi, părinţi, prieteni sau cu persoanele de sex opus. De exemplu, câţi dintre voi nu au fost în situaţia de a simpatiza pe cineva, o persoană de sex opus, dar de a vă fi frică să îl abordaţi din diverse motive cum ar fi “E prea drăguţ/ă.”, “Nu s-ar uita la mine.”, “N-am curaj să mă duc să îi vorbesc.” şi aşa mai departe?

Vestea proastă e că de cele mai multe ori ai avut dreptate. Acel cineva nu s-ar uita la tine. Şi asta nu pentru că ai fi urât sau prost ci pentru că personalitatea ta slabă nu l-ar atrage cu nimic.

Am citit de curând o poveste foarte interesantă şi plină de tâlc pe care aş vrea să v-o împărtăşesc şi vouă pentru a înţelege mai bine cât de important este gândul fiecăruia dintre noi. Probabil că mulţi nu vă gândiţi cât de important este ceea ce gândiţi şi ce impact masiv are asupra vieţii voastre, dar povestea lui Paul Harvey poate vă va pune pe gânduri.

Este o poveste despre un tânăr artist care fusese angajat să picteze un portret. Era prima lui comandă importantă şi de aceea se dusese să sărbătorească cu un pahar de vin. Stând el la masă, savurându-şi vinul, privirea îi căzu pe un titlu dintr-un ziar unde era scris cu litere îngroşate: “Vin vremuri grele.“. Următoarele minute artistul nostru le petrecu sorbind din vin şi privind acele cuvinte care parcă nu-i dădeau pace.

Imaginează-ţi că mama ta te-a părăsit după ce te-a născut pentru că voia să fi adoptat de oameni ce au o facultate. Părinţii ce vor să te adopte sunt o femeie fără facultate şi un bărbat fără liceu. Mama ta refuză să semneze actele de cedare spre aceşti noi părinţi pentru că îi consideră “needucaţi”. Cu promisiunea că vei termina o facultate, mama ta biologica, câteva luni mai târziu, te cedează acestor părinţi “needucaţi”.

Acum eşti unul din cei mai de succes oameni ai planetei şi nu ai terminat nicio facultate. Cum te simţi?